Înlocuire pedeapsă amendă cu închisoarea. Art.586 NCPP. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 22-07-2014
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 16
Ședința publică din data de 22 iulie 2014
T. compus din :
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. – a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul R. M. D., aflat în stare de deținere la Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.186 din 30 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
Cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului T., spre competenta soluționare a contestației formulate de condamnatul R. M. D., împotriva sentinței penale nr.186/ 30.09.2011, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._, potrivit deciziei penale nr.261/C din 20 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 iulie 2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – parte integrantă din prezenta – când tribunalul, la cererea apărătorului ales al contestatorului – condamnat R. M. D., a amânat pronunțarea asupra cauzei la 22 iulie 2014, pentru a-i da posibilitatea să depună la dosar note scrise, dată la care a pronunțat prezenta decizie penală.
TRIBUNALUL :
Prin sentința penală nr. 186 din 30.09.2011 Judecătoria Roșiori de Vede a admis cererea formulată de condamnatul R. M. D., fiul lui I. și F., născut la data de 06 ianuarie 1981 în Roșiorii de Vede, județul T., domiciliat în ., CNP_.
A dispus contopirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la care R. M. D. a fost condamnat prin sentința penală nr.307 pronunțată la 20 decembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr.1429 pronunțată la 21 septembrie 2010 de Curtea de Apel București – Secția I-a penală ( prin care a fost respins recursul inculpatului) cu pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare la care a mai fost condamnat prin sentința 5/30 KLs5130JS_/07 KGr (3/08) definitivă la 22.04.2008 pronunțată de T. Frankfurt am Main – Germania, în baza art.449 alin.1 lit. a Cod procedură penală, condamnatul având de executat, în temeiul art.36 alin.2 rap. la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani și 3 luni.
A menținut măsura dispusă în temeiul art.83 Cod penal, prin sentința penală nr.307 pronunțată la 20 decembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare la care R. M. D. a mai fost condamnat prin sentința penală nr.332 din 2 februarie 2006 de Judecătoria A., pedeapsă pe care o va executa, în întregime, alături de pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, în total având de executat pedeapsa închisorii de 4 ani și 3 luni.
A dedus din durata pedepsei închisorii timpul executat în detenție de la 29 decembrie 2007 la 12 august 2009.
A menținut măsura dispusă prin sentința penală nr.307 pronunțată la 20 decembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă, privind obligarea condamnatului, în baza art.113 Cod penal, la tratament medical până la însănătoșire, inclusiv în perioada de detenție, respectiv și modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la nr._ din 17 august 2011 condamnatul R. M. D. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună contopirea pedepsei închisorii la care a fost condamnat de Judecătoria Roșiorii de Vede cu pedeapsa închisorii la care a mai fost condamnat de T. Frankfurt am Main din Germania.
În motivarea cererii în fapt a arătat că, prin sentința penală nr. 307/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni iar după pronunțarea acestei hotărârii a plecat în afara țării.
Prin decizia penală nr.1429/21.09.2010 a Curții de Apel București i-a fost respins ca nefondat recursul pe care l-a formulat împotriva hotărârii primei instanțe, în consecință pedeapsa pe care a rămas să o execute a fost cea aplicată de către Judecătoria Roșiorii de Vede, de 2 ani și 6 luni închisoare.
La data de 29 decembrie 2007, deci la scurt timp după pronunțarea sentinței penale nr.307/20.12.2007 de către Judecătoria Roșiorii de Vede, a fost arestat de autoritățile germane pentru săvârșirea unei fapte privind transportul de stupefiante, faptă pentru care a fost condamnat de către T. Frankfurt am Main la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
Din mandatul de 3 ani și 3 luni închisoare a executat în regim de penitenciar perioada de la 29.12.2007 până la 12.08.2009 când a fost liberat, cum rezultă din certificatul de punere în libertate eliberat de autoritățile germane.
Întrucât, potrivit art. 33 Cod penal, cele două pedepse sunt concurente – de 2 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, de 3 ani și 3 luni închisoare, se solicită să se dispună contopirea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 36 Cod penal, pedeapsă din care să se deducă perioada executată în regim de detenție, de la 29.12.2007 până la 12.08.2009.
În raport de cererea formulată și de înscrisurile anexate în susținerea acesteia, instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 449 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, potrivit cărora pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.
În dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol, legiuitorul atribuie competența dispunerii modificării pedepsei instanței de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care condamnatul se află în stare de detenție sau în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau unitatea unde execută pedeapsa.
În speță, ultima hotărâre o reprezintă sentința penală nr. 307 pronunțată la data de 20.12.2007 care a rămas definitivă la 21.09.2010, prin decizia penală nr. 1429 pronunțată, în soluționarea recursului promovat de R. M. D., de către Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în acest sens fiind avută în vedere și jurisprudența în materie.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. 2 Cod penal, dispozițiile art. 34, 35 Cod penal, referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni săvârșite de o persoană fizică și, respectiv, pedeapsa complementară și măsurile de siguranță în caz de concurs de infracțiuni, se aplică și în ipoteza în care după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă se constată că, cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.
În dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal este definit concursul real calificat când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Față de prevederile legale enunțate mai sus, în cauză, în ce-l privește pe condamnatul R. M. D. rezultă că faptele infracționale pentru care a fost pronunțată condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare de către T. Frankfurt am Main din Germania, au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru fapta infracțională pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 307/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă la 21.09.2010.
Din dispozitivul sentinței penale nr. 307/20.12.2007 rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Totodată, în temeiul art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 332 din 02.02.2006 de Judecătoria A., dispunându-se să execute, în total, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei i-au fost interzise drepturile accesorii prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
De asemenea, R. M. D. a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire, inclusiv în perioada detenției, în temeiul art. 113 Cod penal.
În considerente, pentru a fi dispusă măsura de siguranță a obligării la tratament până la însănătoșire, instanța a reținut că acesta a suferit internări la Spitalul de Psihiatrie Poroschia, prin raportul de constatare medico – legală (psihiatric) nr. 510/D/2007/24.04.2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului T. fiind diagnosticat cu „Tulburare organică de personalitate cu decompensări psihotice, la alcool, de tip delirant”, împrejurări față de care s-a apreciat că prezintă pericol pentru societate impunându-se luarea măsurii de siguranță privind obligarea la tratament medical până la însănătoșire.
În ce privește interzicerea drepturilor accesorii prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal, instanța a avut în vedere același diagnostic, stabilit în raportul de constatare medico – legală, situație față de care s-a apreciat că acesta se află în imposibilitatea de a-și exprima, în mod conștient, dreptul de a alege sau de a fi ales pentru autorități publice ce presupun funcții elective.
Hotărârea instanței de fond – sentința penală nr. 307/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1429/21.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a penală.
Până la rămânerea definitivă a acestei hotărâri, R. M. D. a mai fost condamnat prin sentința pronunțată de T. Frankfurt am Main din Germania, hotărâre definitivă la 22.04.2008, la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, potrivit motivării hotărârii acestuia imputându-i-se comiterea infracțiunii „de import ilicit de droguri și complicitate la comerț ilicit de droguri (cocaină)”, fapte săvârșite la 29.12.2007.
Hotărârea pronunțată de T. Frankfurt am Main din Germania a fost tradusă în limba română, semnătura traducătorului autorizat de Ministerul Justiției fiind legalizată prin încheierea nr. 6875/13.09.2010 de Biroul Notarului Public E. I. - A..
Cum rezultă din certificatul de punere în libertate eliberat de Penitenciarul Hünfeld, Molzbacher str. 37,_ Hünfeld, tradus în limba română, semnătura traducătorului autorizat de Ministerul Justiției fiind legalizată prin încheierea nr. 5935/17.08.2011 de Biroul Notarului Public E. I. – A., condamnatul R. M. D. a executat în detenție, din pedeapsa închisorii aplicată de instanța din Germania, de la 29.12.2007 până la 12.08.2009, când a fost eliberat pentru expulzare.
Având în vedere datele reținute mai sus, instanța de fond a dispus, în temeiul art. 449 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, contopirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată de Judecătoria Roșiorii de Vede prin sentința penală nr. 307/20.12.2007, definitivă la 21.09.2010, cu pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată de instanța din Germania - T. Frankfurt am Main, hotărâre definitivă la 22.04.2008, în drept fiind avute în vedere și prevederile art. 33 lit. a Cod penal, pedeapsa ce urmează a fi executată de R. M. D. fiind pedeapsa închisorii cea mai grea, date fiind și dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal.
A fost menținută măsura dispusă prin sentința penală nr. 307 pronunțată la 20.12.2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare la care a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 332/02.02.2006 de Judecătoria A., pedeapsă pe care condamnatul o va executa în întregime alături de pedeapsa închisorii de 3 ani și 3 luni, în total R. M. D. având de executat 4 ani și 3 luni închisoare, potrivit art. 83 Cod penal.
Din considerentele sentinței penale nr. 307/2007 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, instanța de fond a reținut că fapta infracțională săvârșită în noaptea de 30.04 – 01.05.2006 s-a produs în perioada termenului de încercare de 2 ani aplicat prin sentința penală nr. 332 din 02.02.2006 a Judecătoriei A. privind pedeapsa de 1 an închisoare, în consecință fiind incidente dispozițiile art. 83 Cod penal.
În temeiul prevederilor art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei închisorii, pe care R. M. D. urmează să o execute, timpul deja executat în prevenție de la 29.12.2007 până la 12.08.2009, cum rezultă din certificatul de punere în libertate eliberat de Penitenciarul Hünfeld, Molzbacher str. 37,_ Hünfeld-Germania.
În temeiul dispozițiilor art. 35 Cod penal, s-a dispus menținerea măsurii de siguranță dispusă prin sentința penală nr. 307/2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede, respectiv și în ce privește modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii stabilită prin aceeași hotărâre, în acest sens instanța având în vedere atât dispozițiile art. 2 Cod procedură penală, ce consacră principiul legalității procesului penal, coroborat cu dispozițiile art. 14 Cod penal, precum și prevederile art. 7 din CEDO, care cer ca orice sancțiune să-și găsească temei legal nu numai în momentul pronunțării ei dar și pe toată durata executării, respectiv și jurisprudența în materie în acest sens.
Prin încheierea din 21 octombrie 2011 Judecătoria Roșiori de Vede, în baza art.195-196 Cod procedură penală, a dispus, din oficiu, înlăturarea omisiunii vădite strecurată în sentința penală nr.186 pronunțată la 30 septembrie 2011 de Judecătoria Roșiorii de Vede privind admiterea cererii formulată de condamnatul R. D. M., domiciliat în ., având ca obiect contopire pedepse închisoare în sensul că:
- a anulat mandatul de executare nr.440 din 22 septembrie 2010 emis de Judecătoria Roșiorii de Vede, respectiv și mandatele de urmărire internațională nr.5/08 noiembrie 2010 și european de arestare nr.6/08 noiembrie 2010 emise de aceeași instanță, ca instanță de executare, toate pe numele condamnatului R. M. D. în raport de pedeapsa închisorii aplicată prin sentința penală nr.307/2007 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, urmând a fi emis un alt mandat pentru pedeapsa închisorii stabilită de executat prin sentința penală nr.186/30 septembrie 2011 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, completată prin prezenta.
S-a reținut că prin referatul întocmit, Biroul executări penale a făcut cunoscut că sentința penală nr.307/20 decembrie 2007 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, definitivă, a fost pusă în executare la data de 22 septembrie 2010, prin emiterea mandatului nr.440, cu aceeași dată.
De asemenea, pe numele aceluiași condamnat au mai fost emise, în raport de sentința penală nr. 307/2007 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, și mandatul de urmărire internațională nr.5 și, respectiv, mandatul european de arestare nr.6, ambele la data de 08 noiembrie 2010 de către Judecătoria Roșiorii de Vede, ca instanță de executare.
S-a precizat că instanța a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea fără să anuleze mandatele emise pentru pedepsele contopite.
Reținând că prin dispunerea contopirii pedepselor a intervenit modificarea pedepsei închisorii ce va fi executată de către condamnat, cum s-a arătat mai sus, potrivit dispozițiilor legale precizate, art.195-196 Cod procedură penală, s-a dispus anularea mandatelor emise de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza sentinței penale nr. 307/2007.
Referitor la pedeapsa aplicată aceluiași condamnat de către instanța din Germania, așa cum rezultă din Certificatul de punere în libertate eliberat de Penitenciarul Hünfeld, condamnatul a fost eliberat la data de 12 august 2009 pentru expulzare.
Împotriva acestei sentințe, la 15.04.2014 a declarat apel condamnatul R. M. D., care a criticat hotărârea primei instanțe pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, condamnatul-prin apărătorul său ales – a arătat că, la prima instanță a solicitat contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente, iar instanța i-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 3 luni, a contopit-o cu o pedeapsă în concurs de 1 an și 6 luni, rezultând 3 ani și 3 luni și, în mod greșit i-a revocat 1 an, urmând să execute 4 ani și 3 luni ori, în cadrul instituției contopirii pedepselor, nu are ce să caute instituția revocării prevăzută de art.83 Cod penal vechi.
Prin decizia penală nr. 261 din 20 mai 2014 Curtea de Apel București a recalificat calea de atac exercitată de condamnat ca fiind contestație și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T. .
Examinând sentința contestată în raport de motivul invocat, tribunalul constată că este nefondată contestația declarată de condamnat.
Așa cum lesne se poate constata, prin sentința penală atacată s-a dispus:
- contopirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la care R. M. D. a fost condamnat prin sentința penală nr.307 pronunțată la 20 decembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă prin decizia penală nr.1429 pronunțată la 21 septembrie 2010 de Curtea de Apel București – Secția I-a penală ( prin care a fost respins recursul inculpatului) cu pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare la care a mai fost condamnat prin sentința 5/30 KLs5130JS_/07 KGr (3/08) definitivă la 22.04.2008 pronunțată de T. Frankfurt am Main – Germania, în baza art.449 alin.1 lit. a Cod procedură penală, condamnatul având de executat, în temeiul art.36 alin.2 rap. la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani și 3 luni.
- s-a menținut măsura dispusă în temeiul art.83 Cod penal, prin sentința penală nr.307 pronunțată la 20 decembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare la care R. M. D. a mai fost condamnat prin sentința penală nr.332 din 2 februarie 2006 de Judecătoria A., pedeapsă pe care o va executa, în întregime, alături de pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, în total având de executat pedeapsa închisorii de 4 ani și 3 luni.
- s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul executat în detenție de la 29 decembrie 2007 la 12 august 2009.
- s-a menținut măsura dispusă prin sentința penală nr.307 pronunțată la 20 decembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă, privind obligarea condamnatului, în baza art.113 Cod penal, la tratament medical până la însănătoșire, inclusiv în perioada de detenție, respectiv și modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii.
Așadar, prin sentința penală nr.186 din 30.09.2011 nu s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, ci a fost menținută o dispoziție dispusă prin sentința penală nr. 307 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede .
Astfel că, susținerile condamnatului nu au suport în realitate, considerente pentru care –constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică - tribunalul va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul R. M. D., în temeiul art. 425/1 Cod Procedură Penală .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația declarată de condamnatul R. M. D. împotriva sentinței penale nr.186/30.09.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
Obligă condamnatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. P. S.
Red./tehnored./ M.V.
23.07.2014/ 4 ex.
. extenso,
contestator condamnat la
Penitenciar G. și
P. TR.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Decizia nr.... | Înlocuire pedeapsă amendă cu închisoarea. Art.586 NCPP.... → |
|---|
