Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Încheierea nr. 52/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 52/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 52/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:037._
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 52/2016
Ședința de cameră de consiliu din data de 11.02.2016
Judecător de cameră preliminară: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. este reprezentat de procuror O. Ț.
Pe rol fiind pronunțarea asupra legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 604/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe inculpații T. G., U. I., M. S., MIATOV V. L. (fostă S.), P. R. M., P. T., S. V., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: - abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, fapte prev. și ped. de art. 297 al.l Cp. rap.la art. 183 Cp. și art.309 Cp. (fapte descrise la pct.1 și 2 din rechizitoriu, pentru T. G., U. I., M. S., Miatov V.L. (fostă S.); - abuz în serviciu, faptă prev. de art. 297 al.l Cp. (faptele descrise la pct.3 din rechizitoriu, comise de T. G., U. I., Miatov L., P. T., M. S., P. ML, S. V.), toate cu aplic.art.38 al.l Cp., și inculpatul S. M. I., trimis pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. și ped. de art. 48 al.l Cp. rap.la art. 297 al.l rap.la art. 183 Cp. și art.309 Cp.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 10 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.604/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat la această instanță sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T. G., U. I., M. S., MIATOV V. L. (fostă S.), P. R. M., P. T., S. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, fapte prev. și ped. de art. 297 al.l Cp. rap.la art. 183 Cp. și art.309 Cp. (fapte descrise la pct.1 și 2 din rechizitoriu, pentru T. G., U. I., M. S., Miatov V.L. (fostă S.); - abuz în serviciu, faptă prev. de art. 297 al.l Cp. (faptele descrise la pct.3 din rechizitoriu, comise de T. G., U. I., Miatov L., P. T., M. S., P. ML, S. V.), toate cu aplic.art.38 al.l Cp., și inculpatul S. M. I., trimis pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. și ped. de art. 48 al.l Cp. rap.la art. 297 al.l rap.la art. 183 Cp. și art.309 Cp.
În fapt, în sarcina acestora s-a reținut că, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, au plătit sume de bani, fără a face recepții ale lucrărilor contractate sau făcând recepții fictive, nu au respectat prevederile privind achizițiile publice, au organizat licitații fără respectarea procedurilor legale, cauzând o pagubă patrimoniului consiliului local P. N..
Situația de fapt mai sus-menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de control efectuat de către Camera de Conturi Județului T. privind contul de execuție și bilanțul contabil al anului 2005 la Primăria P. N., jud. T., încheiat la data de 08.05.2006; declarațiile martorilor; declarațiile învinuiților; planurile cadastrale la diferite scări; evaluările, constatările tehnico științifice și expertizele efectuate; un DVD nr.Y5A005459L305L032X - anexă la procesul verbal din 11.11.2006 (imagini, amenajări piscicole) - vol. 1, fii. 36; 13 planuri cadastrale conform procesului verbal din data de 27.03.2012 aflat la dosarul cauzei; cazierele judiciare ale inculpaților.
În conformitate cu prevederile art.342-345 C.p.p., inculpații T. G. și U. I., prin apărător, au invocat excepții cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală și a actului de sesizare a instanței. În acest sens, au arătat că invocă nulitatea rechizitoriului și a tuturor probelor administrate în cauză, acestea fiind întocmite, respectiv administrate, cu încălcarea legii, vătămarea drepturilor lor constând în încălcarea dreptului la apărare în sens larg, respectiv a imposibilității formulării unei apărări pertinente față de lipsa unor acuzații precise. În motivarea excepțiilor invocate, au arătat că prin încheierea 655/PI din 16.10.2014, T. T. – judecătorul de Camera Preliminară, a dispus în temeiul art 346 alin.3 lit.c Teza I, CPP, restituirea cauzei la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, apreciind ca rechizitoriul întocmit în dosarul 604/P/2010 și înregistrat inițial la Judecătoria Timișoara sub nr._/325/2014, este neregulat întocmit. În esență, judecătorul de cameră preliminară a reținut necesitatea ca procurorul să precizeze: - forma infracțiunii reținute de procuror în sarcina inculpaților, respectiv dacă în sarcina acestora s-a reținut forma continuată a infracțiunii de abuz in serviciu cu consecințe deosebit de grave sau forma simpla a infracțiunii cu reținerea concursului de infracțiuni; - actele materiale ce constituie latura obiectivă a infracțiunii de abuz in serviciu cu consecințe deosebit de grave reținute in sarcina fiecărui inculpat; - cuantumul prejudiciului reținut de către organele de urmărire penală în funcție de care urmează a fi făcută încadrarea juridică a faptei.
Urmare ale acestei dispoziții ale judecătorului de camera preliminară, procurorul a întocmit același rechizitoriu in forma si conținut ca precedentul, existând inadvertentele majore intre starea de fapt expusă și încadrarea juridică. Daca în partea expozitivă a rechizitoriului se descriu sub cele trei puncte patru activități materiale, referitoare la iluminatul stradal al comunei P. N., pietruirea străzilor din . unui teren din Sânmartinul Sârbesc și vânzarea unui alt teren din Dinias, trimiterea in judecata dispusa este pentru o singura fapta, fără vreo referire la modul in care procurorul a înteles sa soluționeze pluralitatea de fapte. Singura referire cu privire la pluralitatea existenta se regăsește in dispozitivul rechizitoriului, unde alăturat încadrării juridice a faptelor s-a inserat aplicabilitatea art.38 alin.1 C.p., ce reglementează concursul de infracțiuni.
Apărarea este in imposibilitate obiectivă de a-si exercita funcția in condițiile in care nici măcar tangențial nu se face referire la cuantumul prejudiciului ce generează aplicabilitatea in cauza in opinia acuzării a prevederilor articolului 183 C.p.
Prevederile art.183 C.p. stabilesc înțelesul sintagmei consecințe deosebit de grave o pagubă materială mai mare de 2 milioane lei, corespondentul în vechiul cod penal regăsindu-se in art.146, care circumscria aceleiași noțiuni o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activități cauzata unei autorități publice.
Din cuprinsul rechizitoriului nu rezulta sub nicio forma care este valoarea pagubei materiale, in ce consta aceasta si cu ce mijloace de proba este ea dovedita. Referirile tangențiale cu privire la valoarea contractelor încheiate pentru iluminat si pietruit, la valoarea stabilita de Curtea de Conturi a unui prejudiciu de 7.493.215 lei privind terenurile de la Sânmartinul Sârbesc si la valoarea preturilor cu care au fost tranzacționate terenurile de la D. nu întrunesc cerințele legale pentru a putea fi apreciate ca paguba materiala.
De altfel, rechizitoriul conține evidente si vădite contradicții din acest punct de vedere, respectiv al valorii pagubei. După cum rezulta din cele expuse la pct.V al rechizitoriului, “date referitoare la urmărirea penala”, cauza a făcut obiectul cercetărilor DNA –Serviciul Teritorial Timișoara, unde a fost înregistrata sub nr.34/P/2006, iar prin Ordonanța din 26 iunie 2007 aceasta unitate specializata a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cu motivarea ca prejudiciile constatate de către controlorii financiari ai Camerei de Conturi T. nu concorda cu cele reieșite din raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza, acestea din urma având o valoare mult redusa, ce nu atrage competenta DNA.
Rechizitoriul vine si contrazice vădit constatările DNA, apreciind ca paguba materiala este cea stabilita de Camera de Conturi T.. Daca o asemenea apreciere din rechizitoriu ar rămâne in ființa in mod evident competenta materiala de soluționare a cauzei ar fi aparținut DNA ca organ de urmărire penala sesizat cu cercetarea infracțiunii de abuz in serviciu ce a generat o paguba mai mare de un milion de euro.
Ordonanța prin care DNA a statuat asupra competentei sale materiale nu a fost desființata potrivit reglementarilor procesual penale, ceea ce înseamnă ca ea își produce efectele si nu poate fi înfrântă prin susținerile din prezentul rechizitoriu.
Se impune precizarea ca in legătura cu aceasta valoare de 7.493.215 lei, la care se face referire la pct.2 al rechizitoriului, nu se face nicio analiza, nicio examinare in ce ar consta si cu ce este probata, fiind preluata in corpore din constatările inspectorilor financiari. Acestea, cu toate ca, așa cum însuși rechizitoriul indica la cap.II mijloace de proba: in cauza au fost efectuate evaluări, constatări tehnico-științifice si expertize. Nu se găsește nicio referire cu privire la valoarea probatorie a acestora, daca au fost avute in vedere sau daca au fost înlăturate. Aceste lipsuri ale rechizitoriului, in mod evident vatămă drepturile inculpaților, respectiv cel la un proces echitabil si dreptul la apărare. Aparent, singura referire din cuprinsul rechizitoriului ce ar atrage reținerea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși in judecata, este cea de la pct.2 - vânzarea terenurilor de la Sanmartinul Sarbesc cu prejudiciul de 7.493.215 lei.
În ceea ce privește celelalte fapte descrise despre care este imposibil a bănui daca fac parte din trimiterea in judecată, valorile la care se face referire sunt sub pragul valorii instituite de legea penala, adică sub 2 milioane lei.
Faptele descrise la pct.1, respectiv contractul 3/25 martie 2002, încheiat cu . avut o valoare de 46.885 euro pentru iluminatul rutier, valoare sub 2 milioane lei, iar contractul 2626 din 6 mai 2004 încheiat cu . Internațional SRL era in valoare de 2._ lei vechi, deci tot sub valoarea de 2 milioane lei noi.
Fapta de la pct.3 din rechizitoriu privitoare la înstrăinarea de imobile din . nicio referire cu privire la valoarea pagubei, doar in final se face o referire tangențiala a valorii din expertiza de 805.825 Ron, deci tot sub 2 milioane lei.
In vederea respectării drepturilor conferite de legea procesuala penala inculpaților se impune ca procurorul sa refacă in integralitate actul de sesizare al instanței, inserând in acesta tot ceea ce art.328 C.p.p. prevede.
Rechizitoriul este nelegal si prin prisma faptului ca nu descrie faptele ce fac obiectul trimiterii in judecata sub aspectul laturii obiective, laturii subiective, a raportului de cauzalitate.
Un prim aspect, de o deosebita importanta, îl reprezintă circumscrierea in timp a faptelor imputate, insa, așa cum se poate observa in cuprinsul rechizitoriului, nu exista indicata cu precizie data săvârșirii faptelor. Prin urmare, in lipsa acestei mențiuni, nu se poate stabili legea aplicabila in vederea aplicării beneficiului conferit de art.5 C.p.
Un alt aspect consta in acela ca prin același rechizitoriu sunt trimiși în judecată un număr de 8 inculpați, dintre care 7 pentru aceleași fapte de abuz in serviciu cu consecințe deosebit de grave, fiecare având calități si atribuții de serviciu diferite.
Potrivit definiției date in textul de incriminare abuzul in serviciu, atât in legea veche, cat si in actualul cod penal, este definit ca fapta funcționarului public care in exercitarea atribuțiilor de serviciu nu îndeplinește un act sau il îndeplinește in mod defectuos si prin aceasta cauzează o pagubă.
Rechizitoriul nu indica atribuțiile de serviciu încălcate de subsemnați si in ce maniera, pentru a contura latura obiectiva a infracțiunii. In lipsa acestor mențiuni, care sunt atributul si obligația exclusiva a acuzării, subsemnaților le este imposibila formularea unei apărări eficiente. Sintagmele regăsite in cuprinsul rechizitoriului cu privire la persoanele subsemnaților constând in “ învinuitul T. G. – fost primar al comunei P. N. împreuna cu alte persoane prin exercitarea abuziva si defectuoasa a atribuțiilor de serviciu ce le reveneau au creat importante prejudicii”, a acordat împreună cu viceprimarul U. I. sprijin coinculpatului S. M. in obținerea titlurilor de proprietate, ca a numit si făcut parte din prima comisie de vânzare a terenului din Dinias, pentru ca, in final, sa se constate la cap.III al rechizitoriului (fila 11) ca faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz in serviciu cu consecințe deosebit de grave.
O asemenea maniera de redactare a actului sesizator al instanței pe lângă faptul ca încalcă legea procesual penala ce statuează in sarcina procurorului obligații precise si detailate despre ce trebuie sa conțină rechizitoriul, aduce atingere grava dreptului subsemnaților la apărare si face chiar imposibila trecerea la faza de judecata a procesului penal.
Prin urmare, s-a solicitat, în temeiul art.346 al.3 lit.a, admiterea prezentelor solicitări, cu consecința restituirii cauzei la parchet, apreciind ca neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.
Un alt aspect ce vine in sprijinul acestei solicitări îl constituie si incidenta in cauza a unui caz care împiedica punerea în mișcare si exercitarea acțiunii penale, cel prevăzut de art.16 lit.f C.p.p., aspect ce nu a fost verificat de către organul de urmărire penală.
Aceasta cu atât mai mult cu cât referirea la concursul de infracțiuni repune oarecum in individualitatea ei fiecare din fapta descrisa in rechizitoriu si trebuie analizata distinct.
Prin înscrisul depus la dosar, în conformitate cu prevederile art.342-345 C.p.p., inculpații P. T., Miatov V. L., Matreș S. și P. R.-M., prin apărător, au invocat excepții cu privire la legalitatea actului de sesizare a instanței.
În acest sens, au arătat că, potrivit art.328 alin.1 C.pr.pen. rechizitoriul trebuie sa cuprindă “datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia”, urmând ca in temeiul art.371 C.pr.pen. judecata să se mărginească la faptele arătate în actul de sesizare a instanței. Cu toate ca rechizitoriul este refăcut pentru a treia oara ca urmare a restituirilor succesive a cauzei la procuror, nici prin rechizitoriul nr.604/P/2010 refăcut de către P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara potrivit încheierii nr.127/11.05.2015 pronunțate de T. T. în dosarul nr._/325/2014 nu s-a făcut o regulată sesizare a instanței cu privire la faptele pentru care fiecare dintre inculpați a fost trimis in judecată, constatându-se aceleași carențe pe care rechizitoriul le-a avut anterior. Potrivit dispozițiilor instanței, cu ocazia refacerii actului de sesizare procurorul trebuia sa precizeze următoarele aspecte:
- daca în sarcina inculpaților s-a reținut forma continuată a infracțiunii de abuz in serviciu, or forma tip a infracțiunii, cu reținerea dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, cu precizarea acestor aspecte in raport cu situația fiecăruia dintre inculpați;
- actele materiale ce constituie latura obiectiva a infracțiunii de abuz in serviciu, reținute in sarcina fiecărui inculpat;
- cuantumul prejudiciului reținut in raport cu fiecare fapta menționată in rechizitoriu.
Or, nici după refacerea rechizitoriului nu sunt indicate in mod individual, cu privire la fiecare dintre inculpați, care sunt actele materiale ce constituie latura obiectiva a infracțiunii de abuz în serviciu, fie în forma tip, fie cea cu consecințe deosebit de grave, de care fiecare dintre aceștia este acuzat, reținându-se de către procuror cu privire la toți inculpații dispozițiile art.38 alin.1 C.pen. ce sancționează concursul de infracțiuni, fără a se preciza care sunt faptele concurente sub acest aspect in raport cu situația fiecărui inculpat in parte. Referitor la inculpatul P. T., se solicită a se observa că nu este menționat ca ar fi participat decât la fapta descrisa la pct.3 din rechizitoriu, participare constând in aceea ca a fost numit membru in Comisa de licitatie privind vanzarea amenajarii piscicole din localitatea Dinias, fara a fi indicate si alte acte materiale care sa justifice retinerea in cazul sau a concursului de infractiuni.
De asemenea, in pofida dispozitiilor instantei de judecata ce a decis restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, nici dupa cea de-a doua refacere a rechizitoriului nu sunt descrise in mod corespunzator activitatile infractionale desfasurate de fiecare inculpat in parte, respectiv actiunile sau inactiunile ce formeaza latura obiectiva a infractiunii de abuz in serviciu.
Potrivit art.297 alin.1 N.C.pen., abuzul in serviciu consta in „fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice”, astfel incat potrivit dispozitiilor art.328 alin.1 C.pr.pen. era necesar a se arata in rechizitoriu, cu privire la fiecare dintre inculpati in parte, in ce consta latura obiectiva a infractiunii de care este acuzat, care este actul neindeplinit sau indeplinit in mod defectuos in exercitarea functiei publice, precum si natura vatamarii cauzate in drepturile si interesele legitime ale unei persoane.
Or, rechizitoriul, desi refacut de doua ori ca urmare a dispozitiilor instantei, nu precizeaza cu privire la niciunul dintre inculpati in ce consta propria fapta pretins abuziva, ci contine doar o insiruire de stari de fapt, structurata in 3 puncte de acuzare distincte (1 – lucrarile de reabilitare a sistemului de iluminat rutier si pietruirea strazilor din localitatea P. N.; 2 – instrainarea unor terenuri si a amenajarilor piscicole din localitatea Sanmartinu Sarbesc; 3 – vanzarea amenajarii piscicole din localitatea Dinias), neputandu-se stabili cu privire la fiecare dintre inculpati obiectul si limitele judecatii.
Astfel, nu se arata in rechizitoriu care este participarea fiecareia dintre inculpatele MATES S. si MIATOV V. L. in parte la faptele pretins abuzive savarsite cu prilejul lucrarilor de reabilitare a sistemului de iluminat rutier si pietruirea strazilor din localitatea P. N., la instrainarea unor terenuri si a amenajarilor piscicole din localitatea Sanmartinu Sarbesc, si nici care este participarea fiecaruia dintre cei trei inculpati (MATES S., MIATOV V. L. si P. T.) la vanzarea amenajarii piscicole din localitatea Dinias, nefiind indicate actiunile sau inactiunile ilicite ce se circumscriu dispozitiilor art.297 alin.1 N.C.pen.
Stabilirea obiectului si limitelor judecatii presupune ca atât instanța, cât si fiecare inculpat in mod individual, să cunoască în mod clar si neechivoc, anterior începerii cercetarii judecatoresti, aspectele privitoare la fiecare fapta ce este retinuta in actul de acuzare, fiecare act material al infractiunii de care este acuzat, data si perioada exacta in care se retine ca a fost comisa fiecare fapta, incadrarea juridica aferenta faptelor retinute pentru fiecare inculpat in parte, precum si relevarea cu exactitate a prejudiciului cauzat de fiecare inculpat ca urmare a propriei fapte.
Rechizitoriul, astfel cum este intocmit in prezenta cauza, lasa in sarcina instantei sa stabileasca participarea fiecarui inculpat la actele infractionale, desi abuzul in serviciu presupune activitati distincte savarsite de fiecare dintre inculpati, nedescriindu-se in rechizitoriu in ce constau in fapt activitatile pretins abuzive savarsite de fiecare inculpat, desi potrivit prevederilor art.328 alin.1 C.pr.pen. rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei, trebuie sa cuprinda atat fapta retinuta in sarcina inculpatului cat si incadrarea juridica.
Or, instanta nu se poate substitui parchetului in aducerea acuzatiilor, ci, pentru a putea analiza faptele deduse judecatii trebuie sa analizeze descrierea acestora asa cum este facuta in cuprinsul actului de sesizare a instantei, coroborata cu probele aflate la dosar, lucru ce in cazul de fata nu poate fi indeplinit datorita lacunelor evidente din actul de sesizare, existente chiar si dupa refacerea de doua ori a rechizitoriului.
A proceda altfel, ar insemna ca instanta sa se substituie ca rol organelor de urmarire penala in ce priveste aducerea acuzatiilor, fapt ce ar ridica probleme sub aspectul echitabilitatii procedurilor judiciare si a unei judecati impartiale. Or, impartialitatea judecatorului ar fi cel putin pusa sub semnul intrebarii in contextul in care, fara ca parchetul sa arate in ce constau efectiv faptele savarsite de fiecare inculpat in parte, actiunile sau inactiunile acestuia care intra in sfera ilicitului penal, judecatorul ar fi cel care ar stabili de la sine in ce constau actiunile sau inactiunile infractionale si ar aplica pedeapsa pentru acestea, preluand astfel si rolul de acuzator.
Mai mult decat atat, in lipsa unei indicari clare si neechivoce a faptelor ce se retin in sarcina fiecarui inculpat in parte, prin delimitarea de faptele savarsite de ceilalti inculpati, nu ar putea fi urmata ulterior procedura prevazuta de art.374 alin.4 si art.375 C.pr.pen. referitoare la judecata in caz de recunoastere a invinuirii, neputand fi verificata acuratatea eventualelor recunoasteri facute de inculpati prin corelarea acestora cu acuzatiile din rechizitoriu, cata vreme rechizitoriul nu descrie suficient de clar faptele ce se retin in sarcina fiecaruia.
In contextul in care rechizitoriul in prezenta cauza nu cuprinde descrierea corespunzatoare in fapt a infractiunilor deduse judecatii si cu privire la persoana fiecarui inculpat in parte, acesta este un act neregulat intocmit, contrar prevederilor art.328 alin.1 C.pr.pen., sens in care se impune din nou restituirea dosarului la procuror pentru refacerea rechizitoriului, in temeiul art.346 alin.3 lit.a C.pr.pen., fiind imposibila altfel stabilirea obiectului si limitelor judecății.
Totodată, s-a arătat că rechizitoriul nu cuprinde niciun element legat de alegerea legii penale mai favorabile in raport cu fiecare fapta si inculpat in parte, aspect deosebit de important avand in vedere vechimea faptelor puse in sarcina inculpatilor si incidenta prevederilor legale referitoare la prescriptia raspunderii penale, ce atrag imposibilitatea exercitarii actiunii penale si implicit imposibilitatea trimiterii in judecata cu privire la unele dintre faptele retinute in rechizitoriu. Sub acest aspect, fapta descrisa la pct.3 din rechizitoriu, referitoare la vanzarea in cursul anului 2003 a amenajarii piscicole din localitatea Dinias, este incadrata in mod nelegal de procuror in dispozitiile art.297 alin.1 N.C.pen., cu incalcarea dispozitiilor ce reglementeaza aplicarea legii penale mai favorabile, cat timp, fiind vorba de o infractiune de abuz in serviciu in forma tip, ce nu a produs un prejudiciu deosebit de grav, aceasta nu putea imbrăca decât forma prevazuta de art.248 alin.1 C.pen.1968, incadrare juridica existenta la data pretinsei comiteri a faptei, ce prevedea o pedeapsa cu inchisoarea de până la 5 ani, astfel că termenul de prescripție specială a raspunderii penale pentru o astfel de fapta s-a implinit potrivit legii vechi, mai favorabile, inca din anul 2011, motiv pentru care acțiunea penală nu mai putea fi exercitată si nu se mai putea dispune trimiterea in judecata pentru aceasta fapta.
Inculpatul P. R.-M. a susținut, în cadrul cererilor și excepțiilor formulate în scris, că rechizitoriul emis in cauză nesocotește din nou prevederile art.328 C.pr.pen., neprecizând in mod clar ce atribuții de serviciu și-a încălcat in legătură cu licitația organizată de către C. L. P. N. cu privire la vânzarea amenajării piscicole din localitatea D..
Mai mult decat atat, chiar si dupa refacerea a doua oara a rechizitoriului potrivit incheierii nr.127/11.05.2015 pronuntate de T. Timis, acest inculpat figurează trimis in judecata pentru un concurs de infractiuni (art.38 alin.1 N.C.pen.), desi este menționat doar la fapta descrisa la pct.3 din rechizitoriu. Cu toate că evaluarea efectuată in cauză de către expertul autorizat P. P. a stabilit o valoare a terenului licitat de 73.373.000 lei, iar expertiza efectuată in cursul urmăririi penale a stabilit un preț al aceluiași teren de 75.404.312 lei, iar terenul a fost vândut cu 94.000.000 lei, prin rechizitoriu se reține că fapta sa ar fi un abuz in serviciu, deși in cauză nu există prejudiciu. Nu se poate reține existența unui prejudiciu atâta timp cât prețul obținut din vânzarea terenului este mai mare chiar decât valoarea stabilită de către expertul numit de către organul de urmărire penală. Procurorul nu a motivat in niciun fel in rechizitoriu motivul pentru care expertiza dispusă de către organul de cercetare penală nu este luată in considerare.
În lipsa prejudiciului fapta nu constituie infracțiunea de abuz in serviciu, motiv pentru care exercitarea acțiunii penale este inadmisibilă in conformitate cu art.16 C.pr.pen.
Sub acest aspect, fapta descrisa la pct.3 din rechizitoriu, referitoare la vânzarea in cursul anului 2003 a amenajării piscicole din localitatea Dinias, singura pentru care el figurează trimis in judecata, este încadrată in mod nelegal de procuror în dispozitiile art.297 alin.1 N.C.pen., cu încălcarea dispozițiilor ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile, cat timp, fiind vorba de o infracțiune de abuz in serviciu in forma tip, ce nu a produs un prejudiciu deosebit de grav, aceasta nu putea îmbrăca decât forma prevăzută de art.248 alin.1 C.pen.1968, încadrare juridică existentă la data pretinsei comiteri a faptei, ce prevedea o pedeapsa cu închisoarea de până la 5 ani, astfel că termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru o astfel de faptă s-a împlinit potrivit legii vechi, mai favorabile, încă din anul 2011, motiv pentru care acțiunea penală nu mai putea fi exercitată si nu se mai putea dispune trimiterea in judecata pentru aceasta fapta.
Față de cele de mai sus, s-a solicitat a se constata nelegalitatea exercitării acțiunii penale împotriva sa și faptul ca rechizitoriul in prezenta cauza nu cuprinde descrierea corespunzătoare in fapt a acțiunilor sau inacțiunilor imputate ca fapta infracțională, astfel încât acesta este un act neregulat intocmit, contrar prevederilor art.328 alin.1 Ncpp, sens in care se impune din nou restituirea dosarului la procuror pentru refacerea rechizitoriului, in temeiul art.346 alin.3 lit.a Ncpp, fiind imposibila altfel stabilirea obiectului si limitelor judecății.
Respectivele excepții au fost însușite și de ceilalți inculpați, prin apărători, cu ocazia concluziilor orale.
Cererile și excepțiile invocate de inculpat au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, conform dispozițiilor art. 344 al. 4 C.p.p, fiind depus răspuns la acestea, solicitând constatarea netemeiniciei acestora și, pe cale de consecință, respingerea și stabilirea termenului în vederea judecării cauzei în primă instanță.
Prin încheierea din data de 28.01.2016, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.345 C.p.p., a admis excepțiile formulate de inculpați și a constatat neregularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr.604/P/2010 din 13.11.2015 al Parchetului de pe lângă T. T., sub aspectul: - descrierii necorespunzătoare a fiecărei fapte/activități infracționale imputate inculpaților, respectiv lipsa de descriere a acțiunilor concrete reținute de procuror în sarcina fiecărui inculpat în parte, cu indicarea datei/perioadei exacte de săvârșire, care ar compune elementul material al laturii obiective a respectivelor infracțiuni – respectiv a se indica care erau atribuțiile de serviciu ale fiecăruia, care este actul /actele îndeplinite în mod defectuos sau neîndeplinite în cadrul acestor atribuții, care este paguba cauzată în această modalitate, în ce constă aceasta, precum și care este modalitatea în care a fost stabilită, - imposibilității de a stabili cu claritate numărul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat, fiind neclar dacă inculpații T., U., M., Miatov au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea uneia sau două infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, precum și împrejurarea dacă fapta indicată la punctul 1 realizează o infracțiune de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave, în formă simplă sau în formă continuată, în cuprinsul considerentelor făcându-se referire la forma continuată, însă în dispozitiv nemaiexistând o astfel de mențiune, - trimiterii în judecată a inculpaților T., U., M. și Miatov pentru săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu, în formă simplă, prev. de art.297 alin.1 C.p., infracțiuni care nu au făcut obiectul cercetărilor penale, neexistând nicio ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale sau de schimbare a încadrării juridice raportat la aceste infracțiuni, precum și sub aspectul a două infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.297 alin.1 C.p. rap la art.183 C.p. și art.309 C.p., în cazul în care este vorba de două infracțiuni, în condițiile în care prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 10.03.2014 se pune în mișcare acțiunea penală pentru o singură astfel de infracțiune în sarcina fiecărui inculpat (neexistând nicio mențiune legat de mai multe fapte în concurs sau de vreo formă continuată) și nu există vreo ordonanță ulterioară de schimbare a încadrării juridice sub aspectul reținerii mai multor astfel de infracțiuni; - nerespectării dispozițiilor obligatorii ale cele două încheieri de restituire pronunțate de tribunalul T. (dosar nr._/325/2014 și_/325/2014).
Pentru a pronunța această soluție, a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 328 C.p.p., rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art.286 alin.2 C.p.p., datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art.330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.
În rechizitoriu se arată numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces, și locul unde urmează a fi citate.
Satisfacerea art.6 paragraful 1 și paragraful 3 lit.a și b din CEDO presupune o descriere adecvată în rechizitoriu asupra naturii și cauzei învinuirii ce i se aduce inculpatului, determinarea precisă a persoanei și a faptei, indicarea probelor pe care se bazează acuzațiile, încadrarea în drept, respectiv încadrarea juridică a fiecărei fapte.
Delimitarea clară a obiectului și limitelor judecății îi incumbă procurorului, ca fiind titular al funcției de acuzare, acesta fiind cel care trebuie să consemneze și să prezinte în rechizitoriu toate elementele legate de fapta reținută și încadrarea juridică a acesteia, neputând fi lăsată pe seama judecătorului, nefiind atributul instanței să deducă ce acuzații îi sunt aduse inculpatului. fiind incompatibilă cu funcția de jurisdicție pe care acesta o exercită.
Or, analizând actul de sesizare ce formează obiectul prezentei cauze – rechizitoriul nr. 604/P/2010 –, prin raportare inclusiv la punctul de vedere comunicat de procuror la data de 02.12.2015, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acesta nu respectă aceste dispoziții legale, cu consecința imposibilității stabilirii obiectului și a limitelor judecății.
În acest sens, pe de o parte, judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul nu a respectat dispozițiile legale vizând descrierea corespunzătoare a fiecărei fapte/activități infracționale imputate inculpaților, rechizitoriul cuprinzând doar descrieri generice, fără indicarea acțiunilor concrete care compun elementul material al infracțiunilor raportat la fiecare inculpat și infracțiune în parte, și, în același timp, contraziceri între starea de fapt reținută și infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (forma acestora), context în care instanța se află în imposibilitate de a stabili în concret obiectul și limitele judecății.
Cu privire la aceste aspecte, judecătorul reține, în primul rând, că prin dispozitivul actului de inculpare s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor inculpaților sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de abuz în serviciu, în formă simplă sau cu consecințe deosebit de grave, sau complicitate la respectiva infracțiune, însă în partea expozitivă nu există o descriere a acțiunilor concrete reținute de procuror în sarcina fiecărui inculpat în parte, cu indicarea datei/perioadei exacte de săvârșire, care ar compune elementul material al laturii obiective a respectivelor infracțiuni – respectiv a se indica care erau atribuțiile de serviciu ale fiecăruia, care este actul /actele îndeplinite în mod defectuos sau neîndeplinite în cadrul acestor atribuții, care este paguba cauzată în această modalitate, în ce constă aceasta, precum și care este modalitatea în care a fost stabilită.
În al doilea rând, judecătorul de cameră preliminară constată că din conținutul rechizitoriului nu se poate stabili cu claritate numărul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat, fiind neclar dacă inculpații T., U., M., Miatov au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea uneia sau două infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, precum și împrejurarea dacă fapta indicată la punctul 1 realizează o infracțiune de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave, în formă simplă sau în formă continuată, în cuprinsul considerentelor făcându-se referire la forma continuată, însă în dispozitiv nemaiexistând o astfel de mențiune.
Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară constată că este incidentă nelegala sesizare a instanței și în ceea ce privește trimiterea în judecată a inculpaților T., U., M. și Miatov sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de abuz în serviciu, în formă simplă, prev. de art.297 alin.1 C.p., infracțiuni care nu au făcut nici un moment obiectul cercetărilor penale, neexistând nicio ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale sau de schimbare a încadrării juridice raportat la aceste infracțiuni, precum și sub aspectul a două infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.297 alin.1 C.p. rap la art.183 C.p. și art.309 C.p., în cazul în care este vorba de două infracțiuni, în condițiile în care prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 10.03.2014 se pune în mișcare acțiunea penală pentru o singură astfel de infracțiune în sarcina fiecărui inculpat (neexistând nicio mențiune legat de mai multe fapte în concurs sau de vreo formă continuată) și nu există vreo ordonanță ulterioară de schimbare a încadrării juridice sub aspectul reținerii mai multor astfel de infracțiuni, în concurs.
Nu în ultimul rând, judecătorul de cameră preliminară reține că, raportat la conținutul acestui rechizitoriu, precum și al celor anterioare, precum și la dispozițiile obligatorii ale instanței de judecată, acuzarea nu a respectat dispozițiile din cele două încheieri de restituire, refăcând pentru a treia oară doar formal rechizitoriul.
Această încheiere a fost comunicată procurorului, în condițiile art.345 alin.2 C. proc. pen., iar în termenul prevăzut de lege, procurorul a înaintat la dosar adresa nr.604/P/2010/01.02.2016, prin care nu s-a procedat la remedierea niciuneia dintre neregularitățile constatate de către instanță, susținându-se, în esență, că acestea nu există, că rechizitoriul este regulamentar întocmit, și s-a comunicat, totodată, că se menține dispoziția de trimitere în judecată.
Analizând legalitatea sesizării instanței, prin raportare la neregularitățile actului de sesizare reținute prin încheierea din data de 28.01.2016, precum și la răspunsul comunicat de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în urma comunicării acestei încheieri, judecătorul apreciază că, în conformitate cu disp. art.346 alin.3 C.p.p., se impune restituirea cauzei la parchet, procurorul neprocedând la remedierea neregularităților actului de sesizare în termenul prev. de art.345 alin.3 C.p.p., iar respectivele neregularități atrag imposibilitatea stabilirii obiectului și a limitelor judecății.
Astfel, așa cum s-a arătat prin încheierea anterioară, pe de o parte, se observă că în cuprinsul actului de sesizare nu au fost descrise în niciun mod faptele/activitățile infracționale imputate inculpaților, nefiind indicate acțiunile concrete reținute de procuror în sarcina fiecărui inculpat în parte, cu precizarea datei/perioadei exacte de săvârșire, care ar compune elementul material al laturii obiective a respectivelor infracțiuni – respectiv care erau atribuțiile de serviciu ale fiecăruia, care este actul /actele îndeplinite în mod defectuos sau neîndeplinite în cadrul acestor atribuții, care este paguba cauzată în această modalitate, în ce constă aceasta, precum și care este modalitatea în care a fost stabilită, și, în același timp, acesta cuprinde contraziceri între starea de fapt reținută și infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată (forma acestora), atât părțile, cât și judecătorul fiind în imposibilitate de a stabili cu claritate numărul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat, fiind neclar dacă inculpații T., U., M., Miatov au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea uneia sau două infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, precum și împrejurarea dacă fapta indicată la punctul 1 realizează o infracțiune de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave, în formă simplă sau în formă continuată, în cuprinsul considerentelor făcându-se referire la forma continuată, însă în dispozitiv nemaiexistând o astfel de mențiune.
Pe de altă parte, se constată nelegala sesizare a instanței în condițiile trimiterii în judecată a inculpaților T., U., M. și Miatov pentru săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu, în formă simplă, prev. de art.297 alin.1 C.p., infracțiuni care nu au făcut obiectul cercetărilor penale, neexistând nicio ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale sau de schimbare a încadrării juridice raportat la aceste infracțiuni, precum și sub aspectul a două infracțiuni de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.297 alin.1 C.p. rap la art.183 C.p. și art.309 C.p., în cazul în care este vorba de două infracțiuni, în condițiile în care prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 10.03.2014 se pune în mișcare acțiunea penală pentru o singură astfel de infracțiune în sarcina fiecărui inculpat (neexistând nicio mențiune legat de mai multe fapte în concurs sau de vreo formă continuată) și nu există vreo ordonanță ulterioară de schimbare a încadrării juridice sub aspectul reținerii mai multor astfel de infracțiuni, în concurs.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere și faptul că, raportat la conținutul acestui rechizitoriu, precum și al celor anterioare, precum și la dispozițiile obligatorii ale instanței de judecată, acuzarea nu a respectat dispozițiile din cele două încheieri de restituire, refăcând pentru a treia oară doar formal rechizitoriul, deși este vorba de hotărâri judecătorești definitive care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind deci obligatorii pentru procuror în ceea ce privește necesitatea conformării acestora.
În aceste condiții, fiind vorba de nelegala sesizare a instanței de judecată și imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății, iar inculpații aflându-se într-o imposibilitate evidentă de a-și exercita o apărare efectivă și de a-și exercita în mod eficient drepturile procesuale, în baza art.346 alin.3 lit.a C.p.p., se va dispune restituirea cauzei privindu-i pe inculpații T. G., U. I., M. S., Miatov V. L. (fostă S.), P. R. M., P. T., S. V. și S. M. I., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.604/P/2010/10.11.2015, la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de 520 lei (2*260 lei), din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariile aferente celor doi avocați din oficiu desemnați în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
În baza art.346 alin.3 lit.a C.p.p. dispune restituirea cauzei privindu-i pe inculpații T. G., U. I., M. S., Miatov V. L. (fostă S.), P. R. M., P. T., S. V. și S. M. I., trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.604/P/2010/10.11.2015, la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 520 lei (2*260 lei), din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariile aferente celor doi avocați din oficiu desemnați în cauză.
Cu contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în camera de consiliu, azi 11.02.2016.
JUDECĂTOR, GREFIER,
A. C. ȚIRA V. D.
Red.A.C.Ț/Tehnored.V.D.
12 ex.–11.03. 2016
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
