Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 201/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 201/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 201/C.
Ședința publică din 09.03.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul D. S. împotriva sentinței penale nr. 2804/12.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul condamnat D. S., personal, aflat în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu B. C., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie, pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat, fiind interpelat, arată că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului pune concluzii în sensul admiterii contestației. Având în vedere înscrisurile aflate la dosar, apreciază că se impune contopirea pedepselor și deducerea pedepsei executate.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată. Aceasta apreciază că perioada pe care petentul o solicită să fie dedusă, a fost valorificată prin Sentința penală nr. 187/17.04.2012 a Judecătoriei Z..
Contestatorul condamnat, având personal cuvântul, arată că pedepsele au fost contopite, însă nu au fost deduse.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2804/12.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, prima instanță în temeiul art. 599 C. proc. pen., rap. la art. 598 alin. 1 lit. d C. proc. pen, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat D. S., fiul lui I. și C., născut la data de 01.02.1973, în prezent încarcerat în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, C. R., din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14.08.2015, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, contestația la executare formulată de către petentul condamnat D. S..
În motivarea cererii petentul a arătat că la data de 16.09.2008, când a fost săvârșită fapta de înșelăciune era judecat pentru o faptă din 2006, ulterior fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani prin sentința penală 318/26.03.2010 a Judecătoriei C. și i-a fost contopită sentința nr. 347 /17.05.2006 a Judecătoriei Z. cu restul de pedeapsă din 2005. În continuare precizează că i-au fost contopite sentințele nr. 347/17.05.2006 a Judecătoriei Z., nr. 318/26.03.2010 a Judecătoriei C. și nr. 187/17.04.2012 a Judecătoriei Z., că la cele trei sentințe contopite i s-a adăugat un spor de 6 luni, urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și că i s-a mai contopit sentința nr. 4831/2014 a Judecătoriei Timișoara la care i s-a adăugat un spor de 1,6 ani, urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
La termenul din data de 17.09.2015 petentul și-a precizat cererea arătând într-o declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei, că solicită deducerea perioadei executate din data de 16.02.2006 până în data de 12.08.2008, în baza sentinței penale nr. 147 a Judecătoriei Z..
Sub aspectul probatoriului prima instanță a administrat în temeiul art. 67 alin.2 C. proc. pen. proba cu înscrisuri, respectiv: fișa cazierului judiciar pe numele petentului; copia M.E.P.Î. nr. 5335/2014 din data de 10.03.2015 emis de către J. Timișoara și copia sentinței penale nr. 318/2010 a Judecătoriei C. cu precizarea datei și a modalității rămânerii definitive a acesteia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 598 alin. 1 lit. d C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.
Petentul condamnat D. S. se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare conform M.E.P.Î. nr. 5335/2014 din data de 10.03.2015 emis de către J. Timișoara în baza sentinței penale nr. 4381/19.12.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 269/A/09.03.2015 a Curții de Apel Timișoara.
Prin sentința penală nr. 4381/19.12.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 269/A/09.03.2015 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 33 lit. a C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen și a art. 396 alin. 10 C. proc. pen., petentul D. S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat ( faptă din 01/02.11.2012).
În temeiul art. 71 C. pen din 1969 s-a interzic petentului exercitarea derpturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C. pen din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 33 lit. a C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen și a art. 396 alin. 10 C. proc. pen., petentul D. S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat ( faptă din 09/10.11.2012).
În temeiul art. 71 C. pen din 1969 s-a interzis petentului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C. pen din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C. pen. din 1969.
Prima instanță a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 4381/2014 a Judecătoriei Timișoara au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 27.04.2010 și prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2012 ( în care au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 27.04.2010) pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 37 lit. a și art. 39 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5, s-au contopit cele două pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2012 și s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a contopit cele două infracțiuni de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicându-se pedeapsa finală de 7 ani închisoare. S-a dedus perioada executată din 25.06._11 și din 20.11.2012 la zi, precum și perioada de detenție în vederea extrădării din Franța în România în perioada 09.06._10.
Analizând contestația la executare formulată de petent, prin prisma înscrisurilor existente la dosar, prima instanță a constatat că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a solicitat deducerea perioadei executate de la data de 16.02.2006 până la data de 12.08.2008, motivând că această durată este parte din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z., pedeapsă ce a fost contopită cu restul de 414 zile și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C. și sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z..
Din fișa de cazier a petentului condamnat a rezultat că petentul condamnat D. S. a executat în perioada 16.02._08, parte din pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z..
Prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsa a fost contopită cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z., fiind reîncarcerat și executând pedeapsa în perioada 25.06.2010 – 24.05.2011, cu un rest rămas neexecutat de 583 zile.
Prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., același petent a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa de 6 luni închisoare, dispunându-se totodată revocarea restului rămas neexecutat de 552 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z.. De asemenea, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, fiind dedusă perioada 25.06.2010 – 24.05.2011 executată din sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C..
Prin sentința penală nr. 4381/19.12.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 269/A/09.03.2015 a Curții de Apel Timișoara, numitul D. S. a fost condamnat la 2 pedepse de 3 ani închisoare fiecare, pentru fapte săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 27.04.2010 și sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2012.
În acest context, prima instanță a apreciat că deducerea perioadei executate de la data de 16.02.2006 până la data de 12.08.2008 ar însemna valorificarea de două ori a aceleiași fracții de pedeapsă executată, în condițiile în care în sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z. s-a contopit restul rămas neexecutat de 552 zile închisoare, după executarea pedepsei în perioada 16.02._08 cu pedeapsa nou stabilită și nu întreaga pedeapsă de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z..
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 599 al.1 C.pr.pen., raportat la art. 598 C. proc. pen., prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către petentul condamnat D. S., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestație condamnatul D. S., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 27.01.2016, sub același număr de dosar, respectiv_, contestație pe care nu a motivat-o în scris, fiind susținută doar oral cu prilejul concluziilor pe fond.
Analizând sentința atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.598 C.p.p., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică.
În esență, petentul solicită deducerea perioadei executate din data de 16.02.2006 până în data de 12.08.2008, în baza sentinței penale nr. 147 a Judecătoriei Z..
Analizând înscrisurile de la dosar, tribunalul reține că prin sentința penală nr. 4381/19.12.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 269/A/09.03.2015 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 33 lit. a C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen și a art. 396 alin. 10 C. proc. pen., petentul D. S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat ( faptă din 01/02.11.2012).
În temeiul art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 33 lit. a C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen și a art. 396 alin. 10 C. proc. pen., petentul D. S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat ( faptă din 09/10.11.2012).
Infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 4381/2014 a Judecătoriei Timișoara au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 27.04.2010 și prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2012 ( în care au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 27.04.2010) pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 37 lit. a și art. 39 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5, s-au contopit cele două pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2012 și s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., s-au contopit cele două infracțiuni de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicându-se pedeapsa finală de 7 ani închisoare. S-a dedus perioada executată din 25.06._11 și din 20.11.2012 la zi, precum și perioada de detenție în vederea extrădării din Franța în România în perioada 09.06._10.
Potrivit fișei de cazier a petentului condamnat, rezultă că D. S. a executat în perioada 16.02._08, parte din pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z..
Așadar, prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsa a fost contopită cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z., fiind reîncarcerat și executând pedeapsa în perioada 25.06.2010 – 24.05.2011, cu un rest rămas neexecutat de 583 zile.
Prin sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., același petent a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa de 6 luni închisoare, dispunându-se totodată revocarea restului rămas neexecutat de 552 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z.. De asemenea, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, fiind dedusă perioada 25.06.2010 – 24.05.2011 executată din sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C..
Prin sentința penală nr. 4381/19.12.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 269/A/09.03.2015 a Curții de Apel Timișoara, numitul D. S. a fost condamnat la 2 pedepse de 3 ani închisoare fiecare, pentru fapte săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 318/2010 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 27.04.2010 și sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z., definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2012.
În acest context, în mod corect prima instanță a apreciat că deducerea perioadei executate de la data de 16.02.2006 până la data de 12.08.2008 ar însemna valorificarea de două ori a aceleiași fracții de pedeapsă executată, în condițiile în care în sentința penală nr. 187/2012 a Judecătoriei Z. s-a contopit restul rămas neexecutat de 552 zile închisoare, după executarea pedepsei în perioada 16.02._08 cu pedeapsa nou stabilită și nu întreaga pedeapsă de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 347/2006 a Judecătoriei Z..
În consecință, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.598 C.p.p.,, va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul D. S. împotriva sentinței penale nr. 2804/12.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 230 de lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație, iar în baza art.272 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.598 C.p.p., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat D. S., fiul lui I. și C., născut la data de 01.02.1973, împotriva sentinței penale nr. 2804/12.12.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 de lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
În baza art.272 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.03.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
3 ex., 1 ex. s.m., 1 ex. .
Prima instanță: J. Timișoara – Judecător: G. G. R.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 187/2016.... | Permisiunea părăsirii domiciliului. Art.221 alin. 6 NCPP.... → |
|---|
