Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 187/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2016 în dosarul nr. 187/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 187/C..
Ședința publică din data de 04 martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației declarate de P. de pe lângă J. Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 69/14.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu Iedu A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Reprezentanta Parchetului arată că susține contestația declarată în cauză, solicită admiterea acesteia, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare, stabilirea unui alt termen de reînnoire a cererii, întrucât scopul pedepsei nu a fost atins, fixarea unui alt termen de rediscutare a cererii după data de 04.05.2016.
Apărătorul din oficiu pentru condamnat solicită respingerea contestației, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Condamnatul, având cuvântul, solicită respingerea contestației, arată că are deja trei amânări, pe perioada detenției a lucrat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 69 din 14.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen., rap.la art.59 C.pen 1969, rap.la art. 15 alin 2 din Constituția României, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul L. I. D.; în baza art. 587 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 04.03.2016.
În baza art. 275 alin.2 C.proc.pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 272 alin.1 C.proc.pen., s-a dispus plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile MJLC către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 08.01.2016, sub nr. de dosar_, petentul condamnat L. I. D. a solicitat liberarea sa condiționată din executarea unei pedepse de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, in temeiul art. 67 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri, la dosarul cauzei fiind depuse din partea Penitenciarului Timișoara adresa nr. J2/_/06.01.2016 la care au fost atașate procesul-verbal și caracterizarea nr. J2/_/06.01.2016 emise pe seama petentului.
Sub un prim aspect, care vizează legea aplicabilă în această materie, instanța, în examinarea dispozițiilor art. 100 din noul Cod Penal privitoare la liberarea condiționată, introduse prin Legea nr. 286/2009, privind Codul Penal, în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, a reținut că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate a condamnaților, fiind introduse condiții suplimentare pentru acordarea acesteia, relative la regimul în executarea căruia persoana condamnată a executat pedeapsa, respectiv la îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Incidența dispozițiilor Legii 286/2009, privind Codul Penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul 286/2009, privind Codul Penal, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și în art. 6 din Codul penal, în raport de care instanța a considerat aplicabile, în ceea ce privește analiza condițiilor impuse pentru acordarea liberării condiționate, disp. art. 59 C.pen 1969, ca lege penală mai favorabilă.
Potrivit art. 59 și urm. Cod penal 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
- Să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege. În analiza acestei condiții, instanța a constatat că petentul L. I. D. a fost condamnat de J. Timișoara prin sentința penală nr. 1493/2012 la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. 1969, la momentul judecării cererii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1137 zile. Petentul a început să execute pedeapsa la 13.03.2012, iar până la data analizei de către comisie, respectiv, 05.01.2016 a executat în total 1481 de zile (1394 zile efectiv executate și 87 zile câștigate ca urmare a muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul să fie stăruitor în muncă pe tot parcursul executării pedepsei. Din actele înaintate de către Penitenciarul Timișoara (procesul-verbal verbal nr. J2/_/05.01.2016 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și caracterizarea întocmită condamnatului) rezultă că în timpul executării pedepsei condamnatul a fost folosit la astfel de activități, câștigând un număr de 87 de zile ca urmare a muncii prestate.
- Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei. Instanța a constatat că și această condiție nu este îndeplinită, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că petentul nu a respectat, pe perioada detenției, obligațiile impuse de Legea privind executarea pedepselor, fiind sancționat disciplinar de șase ori și a fost recompensat de două ori cu suplimentarea dreptului la pachete și la vizite, de patru ori cu ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicate anterior. S-a reținut totodată că, pe perioada amânării discutării unei cereri anterioare de liberare condiționată, acesta a comis o abatere disciplinară (nerespectarea regulamentului de ordine interioară), activă în prezent.
- Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare. Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei. În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul. Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat L. I. D. a avut o conduită inadecvată cu dificultăți în respectarea normelor penitenciare și s-a adaptat situațional la mediul carceral. Totodată, s-a reținut că petentul a participat la activități productive în regim de prestări servicii și în folosul locului de deținere-deservirea unității.
- Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. Din actele dosarului, instanța a constatat că petentul condamnat este recidivist, având mai multe condamnări anterioare pentru infracțiunile de furt calificat și tâlhărie. Cu toate acestea, ținând seama de comportamentul petentului pe perioada amânării, ținând seama că antecedentele sale au fost deja analizate prin s.p. nr. 2233/11.09.2013 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a dispus reînnoirea cererii după data de 26.01.2014, instanța a constatat că acestea din urmă nu ar reprezenta un impediment în acordarea beneficiului liberării condiționate.
În concluzie, constatând ca nefiind îndeplinită cerința impusă de legiuitorul penal privind comportamentul disciplinat al petentului pe perioada executării pedepsei, ținând seama de natura abaterii comise la data de 21.12.2015, în baza art. 587 alin.2 C.proc.pen., rap. la art.59 C.pen 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat L. I. D. și a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 04.03.2016.
Împotriva sentinței menționare a declarat contestație P. de pe lângă J. Timișoara, solicitând admiterea contestației casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare stabilirea termenului de reînnoire a cererii de liberare condiționată după data de 04.05.2016.
În motivare se susține că sentința este netemeinică sub aspectul reducerii cu două luni a termenului de rediscutare a petentului, termenul stabilit de comisie fiind unul rezonabil sub aspectul observării atitudinii și comportamentului petentului în vederea formării unei convingeri cu privire la îndreptarea acestuia. Se susține că petentul este cunoscut cu antecedente penale, că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită neadecvată în dezacord cu normele instituției, în perioada celei de a doua amânare a avut o conduită inadecvată, cu dificultăți în respectarea normelor penitenciare, fiind sancționat disciplinar de două ori.
Analizând contestația declarată de P., în raport de dispoz. art. 4251 al. 4 C.p.p., prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, față de actele și lucrările din dosar, se reține că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a respins întemeiat cererea condamnatului de liberare condiționată, și a stabilit termen de reînnoire a cererii după data de 04.03.2016.
Astfel, prima instanță a reținut justificat că sunt îndeplinite dispoz. art. 59 C.pen. din 1969(lege mai favorabilă în privința liberării condiționate), doar cu privire la fracția de pedeapsă executată întrucât condamnatul a executat 2/3 din pedeapsă, ceea ce reprezintă un număr de 1137 zile însă condamnatul a executat până la data de 05.01.2016 un număr de 1394 zile, executând efectiv 1481 zile și fiind considerate ca executate un număr de 87 zile ca urmarea muncii prestate. Totodată, instanța a reținut justificat ca nefiind îndeplinită condiția privind existența dovezilor temeinice de îndreptare, în acest sens reținându-se referitor la comportamentul avut pe perioada executării acestei durate din pedeapsă, că petentul condamnat a avut o conduită neadecvată în perioada amânării, cu dificultăți în respectarea normelor penitenciare, s-a adaptat situațional la mediul carceral, a fost analizat de două ori, a fost sancționat disciplinar de șase ori. Pe de altă parte, s-a reținut că petentul-condamnat a mai fost recompensat de șase ori, a participat la activități productive în regim de prestări servicii și în folosul locului de deținere-deservirea unității.
Având în vedere concluziile comisiei mai sus menționate, în sensul că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, este recidivist, tribunalul apreciază că într-adevăr nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prev. de art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului, însă raportat la împrejurarea că deși pe parcursul executării fracției de pedeapsă(1481 zile), a fost sancționat de șase ori, se observă că a participat la programe educaționale, a desfășurat activități productive în regim de prestări servicii și în folosul locului de deținere-deservirea unității, reținându-se că a fost recompensat de 6 ori și execută pedeapsa în regim semideschis, a mai fost analizat de două ori fiind amânat până la 02.01.2016, astfel că tribunalul apreciază că termenul stabilit de prima instanță - 04.03.2016 pentru reînnoirea cererii este suficient pentru a se putea observa atitudinea și comportamentul petentului și a se proceda la reanalizarea liberării condiționate.
Așadar, în considerarea motivelor mai sus arătate, observând că pe durata detenției petentul a participat la programe de reintegrare socială, a desfășurat activități productive în regim de prestări servicii și în folosul locului de deținere-deservirea unității, execută pedeapsa în regim semideschis, a fost sancționat disciplinar dar și recompensat de 6 ori, a mai fost analizată anterior cererea de liberare condiționată, instanța apreciază ca fiind neîntemeiată susținerea privind stabilirea unui alt termen mai îndelungat pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să se respingă contestația formulată de P. de pe lângă J. Timișoara, împotriva sentinței penale nr.69/14.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar în baza art. 272 C.p.p., se va dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de P. de pe lângă J. Timișoara, împotriva sentinței penale nr.69/14.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 C.p.p., dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2016.
Președinte,Grefier,
A. PetruțaRamona P.
Red. P.A/R.P.
3 ex/24.03.2016
Primă instanță – A. A. M. – J. Timișoara
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 85/2016. Tribunalul TIMIŞ | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
