Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 91/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 91/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 91/C.
Ședința publică din data de 03.02.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea contestațiilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3200/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă condamnatul G. A., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu L. C., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere toate motivele invocate în cuprinsul contestației formulate, pune concluzii în sensul admiterii contestației, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare condiționată.
Apărătorul contestatorului pune concluzii în sensul respingerii contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara. În continuare, arată că la pronunțarea soluției, Judecătoria Timișoara a avut în vedere faptul că intimatul a fost stăruitor în muncă, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi și aspecte privind situația familială, respectiv faptul că acesta este căsătorit și are doi copii.
Intimatul G. A., având personal cuvântul, arată că în data de 7 iulie 2015 a fost la prima analiză, în urma căreia a fost amânat din cauza antecedentelor sale penale. Mai arată că a beneficiat de 15 recompense. Intimatul precizează că în data de 17.12.2015 parchetul a pus concluzii de admitere a cererii, însă în data de 23.12.2015, acesta a formulat contestație chiar dacă a pus concluzii de admitere. În ceea ce privește starea sa de sănătate, arată că a avut câteva ieșiri din spital, urmează un tratament cu rețetă și este necesar să urmeze un regim special. De asemenea, arată că nu a avut abateri disciplinare și are doi copii cu rezultate bune la școală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3200/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 587 alin.2 Cod procedură penală, rap.la art.59 Cod penal din 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, Judecătoria Timișoara a admis cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat G. A., aflat în stare de detenție în Penitenciarul Timișoara.
S-a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 517/2013 emis de Tribunalul A., în temeiul sentinței penale nr. 444/2012, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 Cod penal din 1969.
În baza art. 272 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 09.12.2015 sub nr._, petentul condamnat G. A., a solicitat liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 444/2012 emisă de către Tribunalul A..
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal a rezultat că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare.
În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională s-a reținut că în cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prima instanță a făcut aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Din procesul-verbal nr. J2/_/15.12.2015, al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce privește liberarea condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, a rezultat că executarea pedepsei condamnatului a început la data de 07.08.2012 și urmează să expire la data de 06.08.2017.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile din care, în cazul în care muncește 304 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 913 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 07.08.2012 până la 15.12.2015, un număr de 1226 zile și i se consideră executate, ca urmare a muncii prestate, un număr de 180 zile. Rezultă un total de 1406 zile câștigate și executate.
Din caracterizarea condamnatului a rezultat că acesta a avut o conduită adecvată în acord cu normele instituției și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nefiind sancționat disciplinar și recompensat de 17 ori cu suplimentarea unor drepturi. De asemenea, petentul s-a implicat în programe de reintegrare socială, a participat la activități gospodărești în folosul locului de deținere, începând cu luna mai 2013 și până în prezent. A mai fost discutat în comisia de liberare condiționată în data de 07.07.2015 și 08.09.2015, dată de la care a participat la activități lucrative și a fost recompensat de 2 ori.
Petentul condamnat a executat pedeapsa în regim deschis.
Prima instanță, reținând aceste împrejurări, a considerat că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 din Cod Penal din 1969, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată cât și cu privire la comportarea la locul de detenție a celui condamnat.
Potrivit art. 59 al. 1 Cod Penal din 1969, după ce a executat două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei; de asemenea, conform disp. al. 2 din art. 59 Cod Penal din 1969 în cazul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de durata pedepsei care poate fi considerată potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.
Așa cum a rezultat din înscrisurile expuse mai sus, s-a constatat că cele două condiții cumulative stabilite de textul legal enunțat au fost îndeplinite în cauză, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată, cât și cu privire la comportarea la locul de detenție a petentului condamnat (acesta a participat la programe de reintegrare socială, activități gospodărești în folosul penitenciarului, inclusiv voluntariat și la activități productive în exteriorul locului de deținere).
Aspectul că petentul are antecedente penale nu poate constitui singurul motiv pentru a priva petentul de posibilitatea de a beneficia de liberare condiționată, atâta timp cât celelalte condiții sunt îndeplinite.
Prima instanță a constatat faptul că, pe perioada detenției, petentul G. A. nu a săvârșit vreo abatere disciplinară și a fost recompensat constant, de-a lungul executării celor 3 ani și 4 luni de detenție, începând cu august 2013 până în noiembrie 2015, două dintre recompense fiind obținute pe perioada amânării dispuse prin sentința penală nr. 2172/17.09.2015 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 562/13.11.2015.
În consecință, constatând că sus-numitul a dat dovezi temeinice de îndreptare, precum și de faptul că petentul condamnat a executat 1406 zile (pentru a fi propozabil trebuind sa execute 2/3 respectiv 1217 zile), prima instanță a apreciat că deținerea în continuare a condamnatului nu mai este necesară, urmând a dispune liberarea condiționată a acestuia înainte de executarea în întregime a pedepsei.
S-a atras atenția condamnatului asupra disp. art. 61 Cod Penal din 1969.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, contestați fiind înregistrate pe rolul Tribunalului T. la data de 06.01.2016, sub același număr unic de dosar,_ .
Prin contestația declarată, Ministerul Public a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 3200/17.12.2015 a Judecătoriei Timișoara ca fiind netemeinică iar în rejudecare respingerea cererii si stabilirea unui termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată.
În motivarea contestației, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a arătat că este netemeinică sub aspectul admiterii cererii de liberare condiționată formulate de petentul condamnat G. A., prima instanță apreciind în mod greșit că reeducarea și îndreptarea acestuia se pot realiza și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă.
Acesta a apreciat că, în mod netemeinic instanța de judecată a dispus liberarea condiționată a petentului condamnat G. A., în condițiile în care acesta a mai beneficiat anterior de liberare condiționată.
S-a mai arătat că, din procesul verbal și din caracterizarea înaintate a rezultat faptul că petentul condamnat nu se află la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru o infracțiune contra patrimoniului, din executarea pedepsei fiind și liberat condiționat.
Raportat la cele învederate anterior, Ministerul Public a considerat că aceste aspecte nu sunt însă suficiente pentru a se putea aprecia că petentul a dat dovezi temeinice de îndreptare, în sensul art. 59 C.pen.
Astfel, Ministerul Public a arătat că, potrivit art. 59 alin. 1 C.pen., „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei".
În continuare, Ministerul Public a învederat că, din interpretarea prevederilor legale rezultă caracterul facultativ al acordării liberării condiționate. în sensul că cel condamnat nu beneficiază în mod automat de liberare condiționată după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai dacă instanța investită cu soluționarea cererii de liberare condiționată își formează convingerea că reeducarea și îndreptarea sa sunt posibile și fără executarea restului de pedeapsă prin privare de libertate.
În consecință, îndeplinirea condițiilor legale pentru liberarea condiționată a condamnatului nu creează acestuia un drept, ci numai o vocalic, instanța de judecată fiind singura îndreptățită să aprecieze asupra oportunității acordării liberării condiționate.
De asemenea, Ministerul Public a arătat că, din interpretarea acestui text, rezulta ca se analizează atât buna comportare a petentului condamnat pe perioada de la încarcerare si pana la propunerea ele liberare condiționata cât și comportamentul avut anterior încarcerării condamnatului.
Astfel, Ministerul Public a constatat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că petentul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru o infracțiune contra patrimoniului, din executarea pedepsei fiind ș liberat condiționat.
Apoi, Ministerul Public a precizat că,se poate observa o perseverență a condamnatului în ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni, o revenire a acestuia în ceea ce privește săvârșirea de infracțiuni, ceea ce duce la concluzia că scopul pedepsei nu a fost atins, petentul condamnat neputând beneficia de liberare condiționată la acest moment.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, Ministerul Public a apreciat că rezultă că deși a executat fracțiunea de pedeapsă cerută de lege, perioada executată nu este suficientă pentru ca acesta să-și fi însușit scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale, iar ca urmare a disciplinei și dovezilor de îndreptare date până în prezent să poată fi redat societății.
Față de toate acestea, Ministerul Public având în vedere că petentul condamnat se află la a treia discutare în cadrul comisiei de liberare condiționată nu are relevanță, a apreciat insuficient termenul total stabilit cu ocazia celor două amânări anterioare, raportat pe de o parte la antecedentele penale ale acestuia, precum și la fapta pentru care a fost condamnat.
Raportându-ne la infracțiunea comisă pentru care execută pedeapsa actuală, din executarea căreia solicită liberarea condiționată, Ministerul Public a precizat că se poate observa o accentuare a gravității faptelor penale față de fapta pentru care a fost condamnat anterior. Astfel, în trecut a executat o pedeapsă pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, iar în prezent execută o pedeapsă pentru a faptă mult mai gravă, o infracțiune de tentativă de omor. Se poate concluziona că petentul condamnat nu numai că nu a înțeles scopul liberării condiționate, dar a și recidivat în săvârșirea unor infracțiuni cu un grad sporit de violență și de pericol social.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de Ministerul Public și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art. 587 al.3 C.p.p., tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, intimatul condamnat G. A. trebuia să execute 1217 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 15.12.2015 condamnatul executase un număr de 1406 de zile, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din procesul verbal și din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara, depuse la dosar, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a manifestat un comportament regulamentar, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat de 17 ori cu suplimentarea unor drepturi, a participat la programe de reintegrare socială, la activități gospodărești în folosul locului de deținere începând cu mai 2013 și până în prezent.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să stabilească dacă acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 100 C.p., a fost realizat.
În acest sens, se constată că persoana condamnată este cunoscută cu antecedente penale, care au fost avute în vedere la analiza anterioară a condamnatului. În plus, în perioada amânării de 5 luni a mai fost recompensat de 3 ori și a participat la activități educative.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază, în acord cu penitenciarul, că intimatul condamnat G. A.,fiul A. și H. Barbara, născut la data de 09.09.1960, CNP_,poate beneficia de liberare condiționată, iar în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.587 C.p.p., va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 3200/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art.272 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.587 C.p.p., respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.3200/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.272 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 130 lei din fondul MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red.D.C. / Tehnored.R.M.
3 ex., 1 ex. s.m., 1 ex. .
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: A. P.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 94/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 89/2016.... → |
|---|
