Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 72/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 72/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:037._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 72/P.I.
Ședința publică din data de 22 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. H.
GREFIER: M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror D. S. V..
Pe rol se află soluționarea sesizării formulate de Biroul Executări Penale al Tribunalului T. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnatul-intimat C. M. N..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a lipsit condamnatul-intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei sesizări.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea sesizării.
Declarând dezbaterile închise, reține sesizarea spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra sesizării de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T., la data de 12.01.2016, sub număr dosar_, Biroul Executări Penale al Tribunalului T., în exercitarea atribuțiilor prev. de art. 29 alin. l lit. g din Hotărarea nr. 1375/2005 a Plenului CSM privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu referire la disp. art. 595 alin. 2 C.proc.pen, a solicitat a se aprecia asupra incidenței disp. art. 6 C.pen. (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei) cu privire la situația juridică a condamnatului intimat C. M. N., fiul lui M. și A., născut la 02.10.1969 în F., județul F., cu ultimul domiciliu cunoscut în B., ., ., jud. B., condamnat prin sentința penală nr. 937/PI/11.10.2000 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 5514/P/2000, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1743/30.03.2001 a ÎCCJ, la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 2,3,4 C.p. din 1969.
În fapt, se arată prin sentința penală nr. 937/PI/11.10.2000 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 5514/P/2000, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1743/30.03.2001 a ÎCCJ, numitul C. M. N. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.2,3,4 C.p. din 1969, prin schimbarea încadrării juridice, conform art.334 C.p.p., din infr. prev. de art.215 alin.2,3,4 și 5 C.p. din 1969. Totodată, în baza art.71 alin.2 Cpenal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 C.penal.
În baza respectivelor hotărâri, Tribunalul T. a procedat la emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1416/2000/03.05.2001, mandat ce nu a putut fi pus în executare până în prezent.
Având în vedere că, odată cu . Noului Cod Penal la data de 01.02.2014, infracțiunea de înșelăciune este reglementată de art.244 C.p., fiind pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani – forma prevăzută de alin.1 și de la unu la 5 ani – forma prevăzută de alin.2, urmează să apreciati în ce măsură se impune a face aplicarea în cauza a disp.art.6 Cod penal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.595 alin.2 C.proc.pen.
Odată cu înregistrare sesizării a fost atașat dosarul nr. 5514/P/2000 al Tribunalului T..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sesizarea Biroului de Executări penale al Tribunalului T. s-a solicitat evaluarea situației juridice a numitului C. M. N., condamnat la o pedeapsă de 6 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Examinând dosarul nr.5514/P/2000 al Tribunalului T., instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin s.p. nr. 937/PI/11.10.2000 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p. nr. 1743/R/30.03.2001 a Curții Supreme de Justiție, numitul C. M. N. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 4 din Codul penal din 1969.
În sarcina condamnatului s-a reținut că în calitate de administrator al . B. a achiziționat făină de grâu de la . SRL Timișoara în valoare de_ ROL, sumă de bani pe care nu a achitat-o, societatea aflându-se în interdicție bancară.
Pedeapsa nu a putut fi pusă în executare condamnatul fiind dispărut.
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 2, 3, 4, 5 din Codul penal din 1969 infracțiunea de înșelăciune era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 de ani.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, cât și dispozițiile art. 6 C.p. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit dispozițiilor art.4 C.p. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Condamnatului C. M. N. i-a fost aplicată o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 și 4 din Codul penal din 1969.
Infracțiunea de înșelăciune a fost preluată de noul Cod penal la art.244. Însă, în cuprinsul acestei norme de incriminare nu a fost preluată și dispoziția privind formele infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin.3 și 4 din Codul penal din 1969, practic ” înșelăciunea în convenții” și ”înșelăciunea prin emiterea de file cec” ca și forme specifice ale infracțiunii de înșeăciune fiind abrogate.
Practic, odată cu . Codului penal, legiuitorul a ales să păstreze doar primele două alineate ale art. 215 din Codul penal din 1969, alineate care se regăsesc și în cuprinsul prevederilor art. 244 alin.1 și 2 din Codul penal.
Este adevărat faptul că emiterea unor file cec fără acoperire continuă să subziste ca și infracțiune, regăsindu-se în cuprinsul dispozițiilor art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934. Însă, având în vedere starea de fapt reținută în sarcina condamnatului, instanța apreciază că în prezenta cauză nu sunt incidente aceste prevederi legale, condamnatul neavând dreptul să emită file cec, situație în care modalitatea de săvârșire a faptei poate fi încadrată în sfera mijloacelor frauduloase reglementate de art. 244 alin.2 C.p.
Ca atare, după . noului Cod penal infracțiunea ce poate fi reținută la momentul actual în sarcina condamnatului este cea reglementată de art. 244 alin. 2 C.p.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Codul penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
După cum s-a arătat deja, în sarcina condamnatului a fost reținută infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 4 din Codul penal din 1969, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 6 ani închisoare.
După . noului Cod penal, potrivit art.244 alin.1 și 2 infracțiunea de înșelăciune este sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
În condițiile în care, după cum s-a arătat deja, la momentul actual poate fi reținută în sarcina inculpatului infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.2 C.p., în conformitate cu prevederile art.6 din Codul penal, instanța va dispune reducerea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 4 din Codul penal din 1969 la 5 ani închisoare, maximul pedepsei prevăzute de noul Cod penal.
Totodată, având în vedere că persoanei condamnate i-a fost aplicată și o pedeapsă complementară, ținând seama de dispozițiile art.6 alin.5 C.p., instanța îi va aplica condamnatului și pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin.1 lit.a, b și d C.p. pe aceeași durată stabilită inițial.
Instanța va menține celelalte dispoziții ale s.p.nr.937/2000 a Tribunalului T., iar în temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 597 C.p.p. raportat la art. 595 C.p.p. admite sesizarea Biroului de Executări Penale al Tribunalului T..
În baza art. 4 C.p. constată dezincriminată forma infracțiunii de înșelăciune reglementată de art. 215 alin. 3 și 4 din Codul penal din 1969.
În baza art. 6 C.p. reduce pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului C. M. N. prin s.p. nr. 937/11.10.2000 a Tribunalului T. rămasă definitivă prin d.p. nr. 1743/R/30.03.2001 a Curții Supreme de Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 din Codul penal din 1969, la 5 ani închisoare.
În baza art. 6 alin. 5 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin.1 lit. a ,b și d C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale s.p. nr. 937/11.10.2000 a Tribunalului T. privind pedeapsa accesorie, obligațiile civile și cheltuielile judiciare.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. H. M. V.
RED. R.H./TEHNORED. M.V./02.03.2016
4EX, 2 .>
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 89/2016.... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
