Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 89/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 89/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 89/C.
Ședința publică din data de 03.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat M. P. C., împotriva sentinței penale nr. 3013/02.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: contestatorul condamnat, asistat de avocat ales V. C., din cadrul Baroului T., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul ales al contestatorului pune concluzii de admitere a contestației, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii de liberare condiționată. Apărătorul critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul stabilirii termenului de rediscutare a cererii.
Se arată că, pe motiv că persoana condamnată a avut antecedente penale, comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a dispus amânarea termenului de rediscutare a cererii. Se mai arată că petentul a fost repartizat în vederea executării pedepsei în regim semideschis, a lucrat pe perioada executării pedepsei, a beneficiat de o permisie de ieșire din penitenciar pentru a-și căuta loc de muncă.
De asemenea, apărătorul apreciază că se impune liberarea clientului său, întrucât acesta nu constituie un pericol pentru societate, iar jumătate din timpul său îl petrece în afara penitenciarului.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată. În mod temeinic s-a apreciat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, raportat la antecedentele penale ale persoanei condamnate. Se apreciază că trebuie avute în vedere faptul că petentul se află la prima analiză, perioada executată până în prezent nu este suficientă pentru a crea convingerea că petentul a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
Contestatorul condamnat, personal,arată că de la momentul încarcerării sale lucrează zilnic, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 8 ori și a beneficiat de o permisie, pe care o și depune la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3013/02.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului MICOARA P. C., deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fost fixat termen de reînnoire a cererii după data de 01.03.2016.
În baza art. 275 alin.2 C.proc.penal fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ /3015 la data de 27.11.2015 petentul condamnat M. P. C. a solicitat să fie liberat condiționat din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de conducere fără permis.
În motivare, petentul condamnat a arătat, în esența, că îndeplinește condițiile legale pentru liberarea condiționată.
Sub aspectul probatoriului prima instanță a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind depus din partea Penitenciarului Timișoara adresa nr. J2/_/27.11.2015 emisa de Penitenciarul Timișoara, caracterizare petent condamnat.
Prima instanță a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Instanța va analiza prezenta cerere din perspectiva Codului Penal anterior, în condițiile art. 5 din Noul Cod Penal (fiind o lege penală mai favorabilă). În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii nr. 286/2009, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și în art. 5 din Noul Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 59 și urm. Cod penal 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. Să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege
M. P. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuia să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 487 zile. El a început să execute pedeapsa la 10.10.2014, iar până în data de 02.12.2015 a câștigat și executat 487 zile (419 zile efectiv executate, 68 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că prima instanță a constatat că această condiție legală a fost întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă pe tot parcursul executării pedepsei.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului M. P. C. a rezultat că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a câștigat 68 zile de închisoare considerate ca executate, astfel că prima instanță a constatat că și această condiție legală a fost întrunită.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Prima instanță a constată că această condiție a fost îndeplinită, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că petentul a respectat, pe perioada detenției, obligațiile impuse de Legea privind executarea pedepselor, acesta nefiind sancționat disciplinar. A fost recompensat de 6 ori.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul. Astfel, așa cum a rezultat din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a prezentat o conduită adecvata în raport cu normele penitenciare, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral. Totodată, s-a reținut că petentul a participat la activități lucrative în interiorul/exteriorul locului de deținere, inclusiv la activități de voluntariat și s-a aflat la prima analiză.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare.
S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat este cunoscut cu antecedente penale, perseverând în săvârșirea de infracțiuni.
S-a mai reținut că persoana condamnată a mai beneficiat de liberare condiționată și din executarea unei pedepse anterioare, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
Persoana condamnată s-a aflat la prima analiză în comisia pentru liberare condiționată, iar perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, au făcut ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 09.10.2016.
Pentru aceste considerente, prima instanță, în temeiul art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. P. C.. În același timp, în temeiul art. 587 alin.2 C. proc. pen, a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 01.03.2016.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat M. P. C., contestația fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 06.01.2016 sub același număr unic de dosar,_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au stat la baza acesteia fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art.587 C.p.p., tribunalul apreciază contestația ca fiind neîntemeiată, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 V.C.p., cu aplicarea art. 6 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, contestatorul condamnat M. P. C. trebuia să execute 487 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 02.12.2015 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât și dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că în timpul executării pedepsei a avut o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral; nu a fost sancționat disciplinar; a fost recompensat de 6 ori cu suplimentarea unor drepturi, a participat la programe de reintegrare socială de scurtă durată și la activități lucrative în interiorul/exteriorul locului de deținere din ianuarie 2015 până în prezent, inclusiv la activități de voluntariat.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cp. din 1969, a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Contestatorul are antecedente penale, respectiv acesta a fost condamnat la: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prin sentința penală nr. 111/12.05.2005 a Tribunalului B.; pedeapsa de 2 ani cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de Conducerea unui autoturism fără permis de conducere.
Or, deși condițiile referitoare la fracția de pedeapsă executată și disciplina în muncă sunt îndeplinite, contestatorul a suferit mai multe condamnări, a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, astfel că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa, motiv pentru care condiția esențială a liberării condiționate, respectiv cea referitoare la lipsa antecedentelor penale nu este îndeplinită, iar soluția Judecătoriei Timișoara, de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată, apare ca fiind temeinică și legală.
De asemenea, tribunalul constată că petentul se află la prima analiză și în aceste condiții, se apreciază că acesta nu îndeplinește cerințele impuse cumulativ de dispozițiile art. 59 V.C.p., astfel că instanța de fond, în mod corect a considerat că perioada executată nu este suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Față de aceste împrejurări, tribunalul apreciază că termenul stabilit de prima instanță pentru rediscutarea cererii, respectiv data de 01.03.2016, este unul corespunzător și permite a se verifica dacă respectivul condamnat a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 587 al. 2 C.p.p., iar în aceste condiții, criticile aduse sentinței atacate apar ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art. art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.587 C.p.p., va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat M. P. C., împotriva sentinței penale nr. 3013/02.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 130 de lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., rap. la art.587 C.p.p., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat M. P. C.,fiul lui A. și A., născut la data de 12.03.1984, împotriva sentinței penale nr. 3013/02.12.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 130 de lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
3 ex., 1 ex. s.m., 1 ex. .
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: A. B.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 91/2016.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 72/2016.... → |
|---|
