Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 194/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-03-2016 în dosarul nr. 194/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 194/C..
Ședința publică din data de 07.03.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. H.
GREFIER: M. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. a fost reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul-condamnat D. I. C. împotriva sentinței penale nr. 112/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect cererea de liberare condiționată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat D. I. C., aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător ales, avocat C. C., cu împuternicire avocațială aflată la dosarul primei instanțe.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, contestatorul-condamnat depune la dosarul cauzei o scrisoare de recomandare.
La interpelarea instanței, condamnatul menționează că înțelege și vorbește limba română.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă părților cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul ales al contestatorului-condamnat, avocat C. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației și, în consecință, desființarea sentinței primei instanțe, apreciind că în rejudecare se impune admiterea cererii de liberare condiționată, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. Apărătorul ales apreciază că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul stabilirii unui nou termen de rediscutare. Condamnatul a executat fracția de pedeapsă necesară liberării condiționate, iar din caracterizare, rezultă că acesta s-a implicat activ în activitățile de la locul de detenție, a fost evidenția de 24 de ori, a lucrat. De asemenea, precizează că a înțeles consecințele faptelor sale, solicitând instanței a avea în vedere problemele familiale ale persoanei condamnate. Totodată, se mai arată că nu are antecedente și din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei rezultă că persoana condamnată este o persoană reintegrată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât condamnatul se află la prima analiză, iar raportat la gravitatea infracțiunilor săvârșite și la durata rămasă până la finalizarea efectuării pedepsei apreciază că scopul pedepsei nu a fost atins.
Contestatorul-condamnat D. I. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Declarând dezbaterile închise, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Sentința penală 112/20.01.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, instanța, în baza art. 587 alin. 2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a condamnatului D. I. C.. În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 20.05.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
D. I. C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul a executat fracíția de pedeapsă, respectiv 1460 zile. El a început să execute pedeapsa la 27.09.2012, iar până în data de 12.01.2016 a câștigat și executat 1460 zile (1203 zile efectiv executate, 257 zile câștigate pe baza muncii prestate).
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului D. I. C. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a câștigat 257 zile de închisoare considerate ca executate.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că pe perioada detenției, persoana condamnată a respectat obligațiile impuse de Legea privind executarea pedepselor, acesta nefiind sancționat disciplinar. A fost recompensat de 24 de ori.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află persoana condamnată. Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a prezentat o conduită regulamentară, a participat la programe de reintegrare socială. Totodată, s-a reținut că acesta a desfășurat activități productive în interiorul/exteriorul locului de deținere, începând cu luna noiembrie 2012 și se află prima analiză. Împrejurarea că a fost recompensat pe perioada detenției nu este suficientă ci, doar dovedește faptul că s-a conformat Regulamentului de Ordine Interioara, însă nu reprezintă o dovadă temeinică de îndreptare, în accepțiunea art. 59 C.p. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept.
De asemenea, instanța a reținut că persoana condamnată nu este cunoscută cu antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe a formulat o contestație, în termenul prevăzut de lege, condamnatul D. I. C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 10.02.2016, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au justificat introducerea acesteia fiind dezvoltate doar oral.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că în prezenta cauză contestația este fondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică.
Potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, numitul D. I. C. trebuia să execute 1460 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 12.01.2016 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
De asemenea, ținându-se seama de caracterizarea conduitei condamnatului pe timpul executării pedepsei, din care rezultă că aceasta a fost folosit la muncă pe diferite perioade de timp, fiindu-i considerate executate ca urmare a muncii prestate un număr de 257 zile închisoare, tribunalul constată că și condiția referitoare la stăruința în muncă este întrunită în prezenta cauză.
T. va lua în considerare și caracterizarea comportamentului condamnatului din timpul detenției. Sub acest aspect este de reținut faptul că numitul D. I. C. nu a fost sancționat disciplinar și a beneficiat de 24 recompense.
Totodată, numitul S. A. C. a participat la mai multe programe de reintegrare socială și la activități productive încă de la încarcerarea sa.
În acest context, beneficiul liberării condiționate nu-i poate fi refuzat condamnatului. Potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 soluționarea unei propuneri de liberare condiționată este condiționată de împlinirea unor cerințe respective: executarea unei fracții de pedeapsă stabilită de legiuitor – îndeplinită în prezenta cauză, stăruința în muncă – îndeplinită în prezenta cauză, antecedentele penale și dovezile de îndreptare – condamnatul nu a fost sancționat disciplinar și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind recompensat de nu mai puțin de 24 de ori pe durata executării pedepsei.De altfel, nici prima instanță nu a indicat vreun motiv pentru care propunerea de liberare condiționată ar trebui respinsă, cu excepția faptului că cel condamnat se află la prima analiză a liberării condiționate, iar condamnatul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de detenție. Legiuitorul nu a prevăzut imposibilitatea liberării condiționate a unui condamnat cu ocazia primei analize a situației sale, atâta timp cât acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege, iar în ceea ce privește evidențierea condamnatului la locul de detenție, în opinia tribunalului, lipsa sancțiunilor disciplinare, participarea la programele de reintegrare socială și la activitățile productive, precum și cele 24 de recompense sunt suficiente pentru a putea concluziona că reintegrarea condamnatului este posibilă..
În consecință, luând în considerare și împrejurarea că de la data pronunțării sentinței de către Judecătoria Timișoara și până la data soluționării contestației de către T. T. s-au mai scurs aproximativ două luni, perioadă de timp în care condamnatul s-a aflat în executarea pedepsei, tribunalul apreciază că timpul scurs până în prezent este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, fiind îndeplinite toate cerințele prevăzute de art.59 din Codul penal din 1969, în temeiul art.587 C.p.p., tribunalul va admite cererea formulată și va dispune liberarea condiționată a condamnatului.
Ca atare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. contestația declarată în cauză va fi admisă, sentința Judecătoriei Timișoara desființată, iar în urma rejudecării propunerea de liberare condiționată va fi admisă.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. admite contestația formulată de condamnatul D. I. C. împotriva s.p.nr.112/20.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează sentința contestată și rejudecând:
În baza art. 587 C.p.p. raportat la art.59 din Codul penal din 1969 admite cererea formulată de condamnatul D. I. C..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului D. I. C., fiul lui P. S. și V., CNP_, născut la data de 24.03.1984 din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 470/2011 a Tribunalului A., pedeapsă pusă în executare prin mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 731/2012 emis de T. A..
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. H. M. V.
RED. R.H./TEHNORED. M.V./14.03.2016
4 EX/2 .>
| ← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 94/2016.... → |
|---|
