Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 126/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 126/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ Nr. 126/C..
Ședința publică din data de 15.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. Brindescu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul B. R. I. împotriva sentinței penale nr. 3290/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu C. R., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care la interpelarea instanței condamnatul arată că își menține contestația.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată având în vedere că acesta a executat fracția de pedeapsă, a participat la activități productive în interiorul locului de deținere, astfel încât îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de liberare condiționată.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Procurorul arată că în aflară de îndeplinirea fracției de pedeapsă celelalte condiții nu sunt îndeplinite, condamnatul este cunoscut cu antecedente penale, a mai beneficiat de instituția liberării însă a persistat în comiterea de infracțiuni, astfel încât în mod evident nu a înțeles scopul acestei instituții. Consideră că în mod corect prima instanță a stabilit termen pentru rediscutare după data de 04.06.2016.
Condamnatul, având ultimul cuvânt arată că a fost repartizat la regimul de executare al pedepsei semideschis, a participat la 33 de cursuri din care unul sportiv, a fost pedepsit de două ori însă ulterior a fost recompensat de 11 ori, de două ori prin raport de recompensare prin care i-au fost ridicate sancțiunile disciplinare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3290/23.12.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ prima instanță, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969 a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului B. R. I..
În temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 04.06.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, raportat la legea aplicabilă cererii de liberare condiționată, a reținut următoarele:
În data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind noul Cod penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din CP), astfel încât instanța va analiza prezenta cerere din perspectiva CP din 1968, care reprezintă legea penală mai favorabilă.
În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia „Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Astfel, intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă”.
Potrivit art. 59 și următoarele CP din 1968, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
Din procesul verbal nr. J2/_/22.12.2015 (f.7) întocmit de Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara reiese faptul că petentul B. R. I. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare pronunțată prin s.p nr. 1878/2011 a Judecătoriei Iași, iar, executarea pedepsei a început la data de 03.05.2011 și urmează să expire la data de 02.11.2018
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 CP din 1968 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării cererii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executat cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1827 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 03.05.2011, iar până în data de 22.12.2015 a executat un număr de 1832 zile, din care a executat efectiv 1695 zile și 137 zile sunt considerate executate ca urmare a muncii prestate, astfel încât prima instanță a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei nr. J2/_/22.12.2015 (f.7) și caracterizarea întocmită condamnatului (f.8) rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în interiorul locului de deținere începând cu luna martie 2014. I se consideră câștigate ca urmare a muncii prestate 137 de zile – condiție îndeplinită.
c. Condamnatul este disciplinat
Prima instanță a constatat că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a fost sancționat disciplinar de două ori și a fost recompensat de 11 ori, de două ori prin raport de recompensare prin care i-au fost ridicate sancțiunile disciplinare și de 9 ori cu suplimentarea unor drepturi.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că petentul condamnat B. R. I., pe parcursul executării pedepsei, a prezentat un comportament oscilant. Instanța a constatat că petentul condamnat a participat la un număr de 33 programe educaționale, însă, având în vedere că două programe au fost abandonate iar cursurile clasei a IX a nu le-a finalizat, mai mult chiar, majoritatea programelor având un caracter sportiv și religios, nu se poate reține faptul că persoana condamnată a făcut eforturi serioase în ceea ce privește reintegrarea socială.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. S-a reținut, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat are antecedente penale
Astfel, instanța a constatat că numitul B. R. I. a fost condamnat după cum urmează: 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termen de încercare de 3 ani, prin s.p nr. 840/1998 a Judecătoriei P.; 3 ani închisoare prin s.p nr. 903/1998 a Judecătoriei P. și 7 ani închisoare prin s.p nr. 672/2002 a Judecătoriei P..
Referitor la condamnările suferite instanța a constatat că petentul condamnat a persistat în comiterea de infracțiuni, mai mult chiar, acesta deși a mai beneficiat de instituția liberării condiționate, în mod evident nu a înțeles scopul acestei instituții.
Instanța a constatat petentul condamnat se află la prima analiză a cererii de liberare condiționată. În prezent regimul de executare al pedepsei este cel semideschis. La data de 22.12.2015 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată.
Tribunalul reține următoarele:
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestație condamnatul B. R. I., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 04.02.2016, sub același număr de dosar,_ .
Contestația promovată de condamnatul B. R. I., a fost susținută oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată având în vedere că acesta a executat fracția de pedeapsă, a participat la activități productive în interiorul locului de deținere, astfel încât îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de liberare condiționată.
Tribunalul a examinat contestația raportat la criticile formulate de contestator și in limitele stabilite de art. 425 indice 1 cpp prin raportare la art. 416-418 cpp.
Se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, nefiind identificate elemente de fapt sau de drept care să conducă la desființarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 aplicabil în cazul persoanei condamnate soluționarea unei propuneri de liberare condiționată este condiționată de împlinirea unor cerințe respective: executarea unei fracții de pedeapsă stabilită de legiuitor – stăruința în muncă și, antecedentele penale.
Se observă că numitul B. R. I. trebuia să execute 2/3 din pedeapsă, fracție care este executată in cazul său.
In mod corect judecătoria a stabilit că nu sunt îndeplinite cumulativ celelalte două condiții, respectiv lipind atât condiția existenței unor dovezi temeinice de îndreptare, cat și buna conduita anterior prezentei condamnări.
Tribunalul confirmă acest punct de vedere.
Din conținutul dosarului se observă că acesta are multiple antecedente penale, a fost liberat condiționat și anterior de 2 ori iar prin repetarea activităților ilicite ce au dus la o altă condamnarea s-a demonstrat că nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și însemnătatea beneficiului acordat anterior, existând suspiciunea că în ipoteza admiterii cererii ar putea da relua același tip de conduită plecând de la premiza că nu va executa în întregime o eventuală pedeapsă.
Totodată, pe parcursul detenției nu a avut un comportament in conformitate cu regulile din mediul carceral, fiind sancționat disciplinar de două ori.
În consecință, în aflară de îndeplinirea fracției de pedeapsă celelalte condiții nu sunt îndeplinite, condamnatul este cunoscut cu antecedente penale, a mai beneficiat de instituția liberării însă a persistat în comiterea de infracțiuni, astfel încât în mod evident nu a înțeles scopul acestei instituții.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. R. I., fiul lui I. și V., CNP_, născut la data de 08.07.1979, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva s.p.nr. 3290 / 23 12 2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 02 2016.
Președinte, Grefier,
M. B. C. M.
Red. Judec.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl./07.03.2016
Primă instanță - Judecător - A. B.- Judec. Timișoara
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 94/2016.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
