Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.. Decizia nr. 118/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 118/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.118/2014/R
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul M. C. M. împotriva sentinței penale nr.2814/23.10.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, asistat de avocat ales C. C., din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al petentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, în principal, respingerea cererii de anulare a suspendării pedepsei sub supraveghere, iar în subsidiar, anularea suspendării și contopirea pedepselor, însă fără a se mai aplica vreun spor, și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante. Precizează că faptele din cele două sentințe sunt concurente, au fost judecate în același timp, în ambele sentințe a beneficiat de o pedeapsă neprivativă de libertate, astfel că apreciază că se pot contopi fără a se mai aplica vreun spor. Mai arată că petentul se află într-o situație critică, mama sa fiind bolnavă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Recurentul arată că susține concluziile apărătorului său.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2814/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prima instanță, în baza art. 447 al 1 C.pr.pen. raportat la art. 86 ind 5 și art 85 C. pen., a admis cererea formulată de Judecătoria Timișoara – Biroul de executări penale, prin judecător delegat și a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului M. C. M. prin sentința penală nr. 161/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2012, definitivă prin decizia penală nr. 317/R/11.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, și anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului M. C. M. prin sentința penală nr.470/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, definitivă prin decizia penală nr 771/R/27.06.2013 a Curții de Apel Timișoara.
A decontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.470/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr_/325/2012, definitivă prin decizia penală nr.771/R/27.06.2013 a Curții de Apel Timișoara în pedepsele componente de
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat
- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu
A înlăturat sporul de 4 luni închisoare.
A repus în individualitatea lor aceste pedepse.
În temeiul art 33 lit a și 34 lit b C.pen., a dispus contopirea pedepselor astfel repuse în individualitate cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 161/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2012, definitivă prin decizia penală nr 317/R/11.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni închisoare, condamnatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art 57 C pen.
În temeiul art 36 al 3 C pen., a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a reținerii din data de 01.08.2012 și a arestului preventiv din data de 22.10.2012 la data de 21.01.2013.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămasîn sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 31.07.2013, a fost înregistrată sub nr._, cererea de anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a Biroului de executări Penale din cadrul Judecătoriei Timișoara, prin judecător delegat, formulată în temeiul disp.art.419 rap.la art. 447 alin.1 C.p.p. raportat la art. 86 ind.5 C.p. privind pe condamnatul M. C. M..
În motivarea sesizării de față s-au precizat următoarele:
Prin sentința penală nr. 161/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, definitivă prin decizia nr.317/R/11.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus, în temeiul disp.art. 208, alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i C.p., cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 C.p.p. condamnarea inculpatului M. C. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare( fapta fiind săvârșită la 21/22.10.2012). În temeiul disp.art. 86 ind.1 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 ind.2 alin.1 C.p. și calculat potrivit disp.art. 82 alin.3 C.p., de la data rămânerii definitive a sentinței penale amintite, respectiv de la data de 11.03.2013, urmând ca punerea în executare să fie efectuată prin intermediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
Prin sentința penală nr. 480/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, definitivă prin decizia nr.771/R/27.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus condamnarea inculpatului M. C. M. la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a și g C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.192 al.1,2 C.p., cu aplicarea art.320 ind.1 al.7 C.p.p., cu aplicarea art.33 lit.a C.p., faptele fiind săvârșite în data de 21.03.2012, 31.07.2012, respectiv 01.08.2013. Ca modalitate de executare a pedepsei, în baza art. 86 ind.1 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani și 4 luni, potrivit disp.art. 86 ind.2 C.p., termen care a început să curgă la data de 27.06.2013, urmând ca punerea în executare să fie efectuată prin intermediul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În probațiune, s-au depus următoarele înscrisuri: adresa nr. 2632/25.07.2013 a Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., dosar nr._/325/_ al Judecătoriei Timișoara și dosar nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara.
Analizând probele administrate în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.161/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, definitivă prin decizia nr.317/R/11.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus, în temeiul disp. art.208, alin.1, 209 alin.1 lit.a, g și i C.p., cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 C.p.p., condamnarea inculpatului M. C. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare ( fapta fiind săvârșită la 21/22.10.2012). În temeiul disp. art.861 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 ind.2 alin.1 C.p. și calculat potrivit disp.art. 82 alin.3 C.p., de la data rămânerii definitive a sentinței penale amintite, respectiv de la data de 11.03.2013, urmând ca punerea în executare să fie efectuată prin intermediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
Prin sentința penală nr. 480/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, definitivă prin decizia nr.771/R/27.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus condamnarea inculpatului M. C. M. la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a și g C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art.192 al.1,2 C.p., cu aplicarea art.320 ind.1 al.7 C.p.p., cu aplicarea art.33 lit.a C.p., faptele fiind săvârșite în data de 21.03.2012, 31.07.2012, respectiv 01.08.2013. Ca modalitate de executare a pedepsei, în baza art. 86 ind.1 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani și 4 luni, potrivit disp.art. 86 ind.2 C.p., termen care a început să curgă la data de 27.06.2013, urmând ca punerea în executare să fie efectuată prin intermediul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Prima instanță a constatat că în cauză sunt incidente disp. art.447 C.p.p. raportat la art. 865 alin.1 raportat la art. 85 C.p., potrivit cărora dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se va anula, aplicându-se după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
În cazul de față, s-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului au fost comise înainte de rămânerea definitivă a acestei condamnări pentru vreuna dintre ele, fiind incidente disp.art.33 lit.a C.p.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, condamnatul M. C. M., cererea de recurs fiind înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 03.12.2013 sub același număr de dosar.
Prin decizia penală nr.36/R/16.01.2014, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul M. C. în favoarea Tribunalului T..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 14 februarie 2014, sub același număr unic de dosar, respectiv_ .
Condamnatul nu și-a motivat în scris recursul declarat în cauză, însă în cadrul susținerilor orale a arătat că solicită, în principal, respingerea cererii de anulare a suspendării pedepsei sub supraveghere, iar în subsidiar, anularea suspendării și contopirea pedepselor, fără însă a se mai aplica vreun spor, și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.
Examinând sentința recurată prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul constată că, în conformitate cu disp. art. 865 rap. la art.85 alin.1 din Codul penal din 1968, dispoziții care au fost preluate și în noul cod penal la art.97, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Din modul de redactare al respectivului text legal, se observă cu claritate că, în situația incidenței respectivei situații juridice, anularea suspendării sub supraveghere și aplicarea corelativă a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni sau recidivă este obligatorie, iar nu facultativă, nefiind lăsată instanței care judecă respectiva sesizare posibilitatea de a face aprecieri asupra oportunității acesteia. Singura situație de excepție prevăzută de lege este cea reglementată de alin.2 al art.85 C.p. din 1968, anularea suspendării executării pedepsei nemaiavând loc doar în situația în care infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Or, având în vedere că în speță, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, ne regăsim în situația reglementată de art. art. 865 rap. la art.85 alin.1 din Codul penal din 1968, fiind vorba de mai multe infracțiuni săvârșite înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, pentru care recurentul a fost condamnat, prin două sentințe penală, la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere, toate condamnările fiind cunoscute înainte de împlinirea termenului de încercare, în mod corect instanța a făcut aplicarea respectivelor dispoziții legale, dispunând anularea suspendărilor sub supraveghere, repunerea pedepselor în individualitate, iar apoi contopirea lor în pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea sporului corelativ, neexistând niciun temei legal care să-i permită respingerea sesizării adresate în acest sens de judecătorul delegat din cadrul Biroului executări penale al judecătoriei Timișoara.
În ceea ce privește aplicarea sporului de 4 luni închisoare, tribunalul apreciază, contrar opiniei condamnatului prin apărător, că prima instanță a procedat în mod corect, aplicarea acestuia fiind obligatorie.
În acest sens, trebuie observat că respectivul spor a fost aplicat condamnatului prin sentința penală nr.470/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr_/325/2012, definitivă prin decizia penală nr.771/R/27.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, cu ocazia contopirii pedepselor de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Or, în acest condiții, respectivul spor de pedeapsă a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că, cu ocazia unei contopiri ulterioare a acelor pedepse cu o altă pedeapsă – în speță pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p.nr.161/21.01.2013 a judecătoriei Timișoara, aplicarea acestuia la pedeapsa rezultantă este obligatorie, el putând fi eventual mărit, însă în nici un caz redus sau înlăturat.
Totodată, raportat la cuantumul pedepsei rezultante - 3 ani și 4 luni închisoare -, se observă că în mod correct prima instanță a dispus executarea acesteia în regim de deținere, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art.81 sau 861 Cod penal din 1968 pentru a dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.p.p., recursul declarat de condamnatul M. C. M. va fi respins ca nefondat, urmând ca, în temeiul art.275 alin.2 C.p.p., acesta urmând să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge recursul declarat de condamnatul M. C. M. împotriva sentinței penale nr.2814/23.10.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Grefier,
V. D.
A.C.Ț/V.D.
3 ex./25 martie 2013
PI – jud. Timișoara – jud. E. L. B.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 194/2016.... → |
|---|
