Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr. 214/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 214/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-03-2016 în dosarul nr. 214/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 214/C..
Ședința din Camera de Consiliu din data de 14.03.2016
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: M. B.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror L. Brindescu.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de inculpatul I. R., împotriva încheierii de cameră preliminară pronunțată la data de 07 03 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ /a1.1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul I. R., în stare de arest și asistat de apărător oficiu Barbacariu L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței, inculpatul I. R. arată că își menține contestația astfel cum a fost formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțate de Judecătoria Timișoara și, în rejudecare, să nu se mai mențină starea de arest a inculpatului. În subsidiar solicită a se lua față de inculpat o altă măsură, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și a menține ca temeinică și legală încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara prin care a menținut starea de arest a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în acest moment și impun în continuare privarea de libertate a acestuia având în vedere și fapta pentru care a fost trimis în judecată, precum și faptul că are antecedente penale.
Inculpatul I. R., având ultimul cuvânt, solicită a se dispune arestul la domiciliu.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de cameră preliminară pronunțată la data de 07 03 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ /a1.1 prima instanță în temeiul art. 348 alin. 2 C. proc. pen raportat la art. 207 alin. 2 C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luata față de inculpatul I. R., arestat preventiv prin încheierea penală nr. 13 din 10.02.2016 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._ .
În temeiul art. 207 alin. 4 C. proc. pen., raportat la art. 207 alin. 6 C. proc. pen, a menținut starea de arest a inculpatului I. R., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 05.04.2016.
A respins cererea inculpatului I. R. formulată prin apărător din oficiu de luare a unei măsuri preventive a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 348 alin. 2 C. proc. pen., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207 C. proc. pen.
Potrivit art. 207 alin. 2 C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta măsură a fost dispusă. Potrivit dispozițiilor alin. 4 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică arestarea, instanța menține măsura preventivă a arestării.
Prin ordonanța organelor de poliție din data de 10.02.2016 s-a luat măsura reținerii față de suspectul I. R. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 10.02.2016 ora 02.30 și până la data de 10.02.2016 ora 22.00 (fiind deduse 4 ore și jumătate cât a stat la dispoziția organelor de poliție).
Prin încheierea nr.13 din 10.02.2016 a Judecătoriei Timișoara, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 10.02.2016 și până în data de 10.03.2016 inclusiv. Inculpatul a declarat contestație, care a fost respinsă ca nefondată în data de 16.02.2016 de către Tribunalul T..
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 C. proc. pen., în sensul existenței unei suspiciuni rezonabile rezultate din probele administrate că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia și că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților constituie un pericol evident pentru ordinea publică, având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșita infracțiunea pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, impactul negativ puternic produs în cadrul comunității și modalitatea concretă în care se presupune că au acționat inculpații.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea penală nr. 10.02.2016 a Judecătoriei Timișoara, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile necesare menținerii arestării preventive dispuse anterior.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen faptă sancționată de dispozițiile Codului penal cu închisoarea de la 5 la 12 ani.
Totodată, la acest moment procesual, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarații persoană vătămată P. R. M., procesele verbale de cercetare la fața locului cu planșa foto aferentă, constatare a infracțiunii flagrante, ordonanța de efectuare a unei constatări medico-legale și raportul de expertiză medico-legală nr. 216/A1/09.02.2016, declarațiile martorilor P. V., C. E., C. A. și declarația inculpatului rezultă suspiciunea rezonabilă, așa cum este definită această noțiune în jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, în sensul existenței unor date și informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit presupua infracțiune de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c C. pen., constând în aceea că in data de 09.02.2016 inculpatul I. R., a întreținut raporturi sexuale prin constrângere,cu persoana vătămată P. R. M., minoră în vârstă de 13 ani.
Potrivit jurisprudenței CEDO, pentru justificarea arestării preventive nu se poate pretinde să fie deja stabilită realitatea si natura infracțiunii pe care inculpatul este bănuit că a săvârșit-o, pentru că acestea reprezintă scopul fazei de instrucție, iar faptele ce dau naștere la bănuieli concrete care justifică arestarea unei persoane nu trebuie să fie de același nivel cu acelea necesare pentru justificarea unei condamnări.
În ceea ce privește condiția cu privarea inculpatului de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut că aceasta este în continuare îndeplinită, determinând menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat
Sub acest aspect, trebuie remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
La aprecierea pericolului social concret, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a avut în vedere circumstanțele comiterii presupusei fapte, acestea fiind săvârșita asupra unei persoane vătămate cu vârste foarte fragedă, respectiv 13 ani, în mod violent, prin constrângere si într-o clădire abandonată din zona Complexului Studențesc, clădire cunoscută sub denumirea de "Fantoma" și folosită de persoane fără adăpost, posibilitățile de apărare ale acesteia fiind reduse, raportat la vârsta ei.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a apreciat, de asemenea, că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii, acela de izolare cât mai rapidă a inculpatului de restul societății, pentru a-l împiedica pe acesta să comită, în continuare, infracțiuni de natură similară, întrucât, chiar dacă măsura arestării preventive are un caracter excepțional, prezervarea ordinii publice este apreciată ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică (iar infracțiunea de viol ce se presupune a fi fost săvârșită de inculpat se încadrează în această categorie), așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a considerat că luarea măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar în acest moment procesual nu este întemeiată, așa cum s-a solicitat de către inculpat prin apărătorul său desemnat din oficiu, aceste măsuri nefiind suficiente pentru atingerea scopului măsurilor preventive constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni. În consecință a respins cererea inculpatului I. R. formulată prin apărător din oficiu de luare a unei măsuri preventive a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Față de cele expuse mai sus, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă în condițiile prevăzute de lege și își menține temeinicia, motiv pentru care, in temeiul art. 207 alin. 2 C. proc. pen., a constatat temeinicia și legalitatea acestei măsuri dispuse față de inculpatul I. R., iar în temeiul art. 207 alin. 4 C. proc. pen., raportat la art. 207 alin. 6 C. proc. pen., a dispus menținerea arestării preventive a acestuia, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată înaintea expirării termenului legal de 30 de zile, respectiv 05.04.2016
Tribunalul, prin judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Împotriva încheierii de mai sus a formulat contestație inculpatul I. R., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 11.03.2016, sub număr de dosar asociat_ .
Contestația promovată de inculpatul I. R., a fost susținuta oral, în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia, care a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de Judecătoria Timișoara și, în rejudecare să nu se mai mențină starea de arest a inculpatului. În subsidiar, a solicitat a se lua față de inculpat o altă măsură, respectiv măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar.
Tribunalul, prin judecătorul de cameră preliminară, a examinat încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept s-a apreciat că încheierea Judecătoriei Timișoara este temeinică și legală.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de viole asupra săvârșit în dauna unei victime minore, fiind luat față de el măsura arestării preventive la dat de 10 02 2016.
Tribunalul împărtășește punctul de vedere al judecătoriei, în sensul că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fiind justificată prin îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art. 223 Cod procedură penală, raportat la dispozițiile art. 202 Cod procedură penală.
Există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Potrivit, jurisprudenței noastra, dar și jurisprudenței CEDO, caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze iar faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (CEDO, hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
Măsura arestării preventive este proporțională cu acuzația care se aduce inculpatului, fiind vorba de o infracțiune îndreptată împotriva integrității fizice și sexuale a unei persoane care prezintă prin ea însăși un grad ridicat de pericol social.
În analiza criteriului proporționalității instanța mai reține ca măsura vizează realizarea unui scop legitim, respectiv apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale îndreptate împotriva persoanei și împotriva patrimoniului, este necesară pentru atingerea acestui scop. Față de situația personală a inculpatului, faptul că acesta a mai fost condamnat in trecut se poate prezuma că eventuala lăsarea în libertate ar accentua sentimentul de nesiguranță în cadrul comunității, ar prezenta un risc semnificativ cu privire la siguranța părții vătămate și cu privire la reluarea comportamentului ilicit.
Măsura arestării nu are un efect excesiv asupra persoanei întrucât dreptul privat al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate apare secundar, în acest moment, față de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, Tribunalul apreciază că infracțiunea pentru care există suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșită de inculpat prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice arestarea preventivă fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
Față de cele de mai sus reținute, instanța urmează a respinge contestația formulată, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul contestator I. R. fiul lui fiul lui Natural și A., născut la data de 31.08.1993, în Timișoara, județul T., domiciliat în Timișoara, .. 8, județul T., posesor al CP ., nr._, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Timișoara, împotriva încheierii de cameră preliminară pronunțată la data de 07 03 2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 14 03 2016 .
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
M. B. C. M.
Red. Judec.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl.
16.03.2016
Primă instanță – Judecător -. D. A. C. – Judecătoria Timișoara
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 5/2016.... → |
|---|
