Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 5/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 5/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 5/C.
Ședința publică din data de 06.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: R. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat N. M., împotriva sentinței penale nr. 2691/04.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat: contestatorul condamnat N. M., personal, aflat în stare de detenție, asistat de avocat ales C. C., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul Judecătoriei Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al contestatorului, depune la dosar înscrisuri reprezentând dovada unor plăți parțiale a unor drepturi civile la care a fost obligat contestatorul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul ales solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe întrucât apreciază că este nelegală, iar în rejudecare să se dispună admiterea cererii de liberare condiționată. Se arată că, prin sentința pronunțată a fost agravată situația juridică a petentului, întrucât prima instanță a stabilit un termen de rediscutare mult mai lung decât cel propus de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
Apărătorul a mai arătat că, pentru a hotărî astfel, prima instanță a considerat că petentul nu a îndeplinit obligațiile stabilite de către instanța care a dispus condamnarea acestuia, însă, contrar celor reținute de către prima instanță, petentul a achitat o parte din obligațiile impuse. De asemenea, prima instanță nu a ținut cont de situația familială a petentului, respectiv faptul că acesta nu a fost angajat, a fost arestat preventiv, familia acestuia locuiește în chirie, iar plata chiriei este primordială pentru familie, familia în același timp, trebuia să îl ajute și pe petent cu cele necesare în cadrul locului de deținere. Totodată, apărătorul apreciază că trebuie avut în vedere că, prin faptul că petentul a achitat o parte din despăgubirile civile la care a fost obligat, este un prim pas care atestă că petentul a înțeles obligațiile stabilite de către instanță. Apărătorul mai apreciază că, prin liberarea petentului, s-ar oferi șanse mai mari de recuperare a prejudiciului.
În circumstanțiere, apărătorul arată că petentul nu are antecedente penale, are copii minori în întreținere, nu a fost sancționat disciplinar, a fost evidențiat, a desfășurat activități productive și a participat la programe de reintegrare socială.
Având în vedere cele arătate, apărătorul apreciază că termenul de rediscutare stabilit de către Judecătoria Timișoara, nu se justifică.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, apreciind că petentul nu poate beneficia de instituția liberării condiționate, având în vedre dispozițiile prev. de art. 100 alin. 1 lit. c C.p., care statuează că, îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, este una dintre condițiile liberării condiționate.
În replică, apărătorul arată că petentul a început plata obligațiilor civile, însă nu a avut posibilitatea de a le plăti integral până la acest moment.
Contestatorul condamnat, având personal cuvântul, arată că lasă soluționarea cererii la aprecierea instanței.
Acesta face precizarea că soția și fiul său lucrează la abator.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2691/04.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 587 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 100 C.pen, Judecătoria Timișoara a respins cererea formulată de condamnatul N. M., fiul lui N. și M., născut la data de 07.04.1967, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 587 alin. (2) C. proc. pen. s-a stabilit un termen de reînnoire a cererii după data de 04.02.2016.
În baza art. 275 alin. (2) C .proc. pen. a fost obligat pe condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 65 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 30.10.2015 petentul condamnat N. M. a solicitat să fie liberat condiționat din executarea pedepsei închisorii de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, arătând că în esență, îndeplinește toate condițiile legale.
Sub aspectul probatoriului prima instanță a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind înaintate procesul-verbal și caracterizarea nr. J2/_/27.10.2015 emise de penitenciarul Timișoara.
Analizând sesizarea și înscrisurile depuse, prima instanță a constatat că numitul N. M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 3301/2014, la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 Cp.
Potrivit art. 100 alin. (1) C. pen. liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani. Potrivit art. 100 alin. (1) lit. b, c și d C. pen. condamnatul trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis, să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească, iar instanța să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
În cauză s-a constatat că deținutul a executat 631 de zile astfel că este îndeplinită cerința referitoare la durata executată din pedeapsa închisorii.
De asemenea, din înscrisurile primite de la locul de deținere a rezultat că la data formulării propunerii condamnatul se află în executarea pedepsei în regim deschis, fiind îndeplinită și cerința prevăzută de art. 100 alin. (1) lit. b C. pen.
Condamnatul nu a depus la dosar înscrisurile din care rezultă că a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare/înscrisurile prin care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să îndeplinească obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Adeverința de venit pe anul 2015 depusă în copie la dosar nu face dovada imposibilității obiective de plată a despăgubirilor.
S-a constatat astfel că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele art. 100 C. pen. deoarece condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărâre în sarcina sa.
Pentru considerentele expuse, prima instanță a constatat că cererea este neîntemeiată și a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului N. M., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 587 alin. (2) C. proc. pen. s-a stabilit un termen de reînnoire a cererii după data de 04.02.2016.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termen legal contestatorul condamnat N. M., contestația fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 09.12.2015 sub același număr unic de dosar,_ .
Contestația nu a fost motivată în scris, temeiurile care au stat la baza acesteia fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 al.4 C.p.p., rap. la art. 587 al.3 C.p.p., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul respingerii pe fond a cererii.
Astfel, potrivit art. 100 al. 1 C.p. liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani. Potrivit art. 100 alin. (1) lit. b, c și d C. pen. condamnatul trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis, să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească, iar instanța să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, contestatorul condamnat N. M. trebuia să execute 630 de zile de închisoare și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 27.10.2015 a executat această fracție, tribunalul constată că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Din procesul verbal și din caracterizarea făcută condamnatului de către Penitenciarul Timișoara, depuse la dosar, se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că pe parcursul executării pedepsei contestatorul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim deschis. Se reține, de asemenea, că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare, adaptându-se corespunzător la mediul carceral, nefiind sancționat disciplinar, dar fiind recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 8 ori, a participat la programe de reintegrare socială, a participat la activități productive în interiorul/exteriorul locului de deținere începând cu luna iulie 2014 și până în prezent, având însă și perioade scurte în care nu a lucrat.
Potrivit dispozițiilor art. 97 al. 3 lit. e din Legea 254/2013, legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, contestatorul condamnat nu are antecedente penale.
Potrivit sentinței penale nr. 4097/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara petentul a fost obligat la despăgubiri civile singur sau în solidar cu alți inculpați, la sume de 5000 euro, 180 lei și 5000 lei cu titlu de daune morale. Condamnatul nu a plătit integral despăgubirile civile la care a fost obligat de către instanța de judecată, motivând că are o situație materială modestă, nefiind, așadar, de rea-credință. A depus la dosar dovada unor plăți modice din sumele la care a fost obligat, în total 185 lei.
Petentul a fost arestat imediat după săvârșirea faptei, aflându-se în executarea pedepsei până în prezent.
Tribunalul își însușește și argumentele apărării, în sensul că prima instanță nu a ținut cont și de situația familială a petentului, respectiv faptul că acesta nu a fost angajat, nu are venituri impozabile, familia acestuia locuiește în chirie și în același timp, trebuia să îl ajute și pe petent cu cele necesare în cadrul locului de deținere; prin liberarea petentului, s-ar oferi șanse mai mari de recuperare a prejudiciului, condiție necesară la reabilitarea condamnatului.
De asemenea, tribunalul constată că petentul deși se află la prima analiză, se apreciază că acesta îndeplinește cerințele impuse cumulativ de disp. art. 100 C.p., întrucât din probe reiese că nu a avut posibilitatea să îndeplinească plata despăgubirilor civile, astfel că instanța de fond în mod netemeinic a respins cererea de liberare condiționată pentru acest motiv.
Condamnatul execută pedeapsa în regim deschis. Restul rămas neexecutat la data liberării este mai mic de 2 ani, astfel că nu se impune luarea unor măsuri de supraveghere potrivit dispozițiilor art. 101 C.p.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., va admite contestația declarată de contestatorul condamnat N. M. împotriva sentinței penale nr. 2691/04.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, va desființa sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., va admite cererea de liberare condiționată formulată de contestatorul condamnat N. M., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Va dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3911/2014 emis de Judecătoria Timișoara în baza sentinței penale nr. 3301/2014, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Va atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 61 V.C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 2 lit. b C.p.p., rap. la art. 587 C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat N. M., fiul lui N. și M., născut la data de 07.04.1967, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2691/04.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală contestată și rejudecând cauza:
În baza art. 587 C.p.p., admite cererea de liberare condiționată formulată de contestatorul condamnat N. M., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
Dispune liberarea condiționată a contestatorului condamnat de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3911/2014 emis de Judecătoria Timișoara în baza sentinței penale nr. 3301/2014, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Atrage atenția contestatorului condamnat asupra dispozițiilor art. 99 C.p., privind revocarea liberării condiționate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2016.
PREȘEDINTE, D. C. | GREFIER, R. M. |
Red. D.C. / Tehnored. R.M.
3 ex., 1 ex. s.m., 1 ex. .
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – Judecător: A. B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Încheierea nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2/2016.... → |
|---|
