Înlocuire pedeapsă amendă cu închisoarea. Art.586 NCPP. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 144/DC
Ședința publică de la 28 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, se află spre soluționare contestația formulată de P. de pe lângă J. Huși împotriva sentinței penale nr. 58 din 31.03.2015 a Judecătoriei Huși în cauza privind pe intimat IȚICOVICI Ș.-S..
Obiectul cauzei: înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea (art.586 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 22.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de astăzi, când:
T.:
Deliberând asupra prezentei contestații, instanța reține următoarele:
P. sentința penală nr. 58 din 31.03.2015, J. Huși, în baza art.586 C. pr. penală, a respins ca neîntemeiată sesizarea Biroului Executări Penale al Judecătoriei Huși, privind pe condamnatul IȚICOVICI Ș.-S., născut la data de 02.05.1978 în ., cu domiciliul în ., jud.V., CNP_.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată la această instanță la data de 26.11.2014, judecătorul delegat la Biroul Executări Penale al Judecătoriei Huși, a solicitat instanței înlocuirea pedepsei amenzii la care a fost condamnat numitul IȚICOVICI Ș. S., prin sentința penală nr.274/24.09.2013 a Judecătoriei Huși, definitivă prin nerecurare la data de 08.10.2013, deoarece condamnatul nu a executat, cu rea-credință, pedeapsa amenzii, în termenul menționat.
Instanța a constatat că, prin sentința penală nr. 274/24.09.2013 pronunțată de J. Huși în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 08.10.2013, s-a dispus:
„În baza art.240 al. 1 și art. 239 al. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 6 din Decizia – cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, admite cererea formulată de BIROUL FEDERAL DE JUSTIȚIE din GERMANIA privind pe condamnatul IȚICOVICI Ș.-S., născut la data de 02.05.1978 în ., cu domiciliul în ., jud.V., CNP_.
Recunoaște amenda judiciară aplicată persoanei solicitate IȚICOVICI Ș.-S. prin decizia nr.1 Cs 207 Js 5676/12 pronunțată de J. DE PRIMĂ INSTANȚĂ OFFENBURG din GERMANIA la data de 14.09.2012, definitivă la data de 14.10.2012 pentru săvârșirea infracțiunii de „periclitarea prin neglijență a circulației rutiere în unitate de faptă cu conducere intenționată fără permis de conducere, în unitate de faptă cu vătămare corporală din neglijență, pasibile de pedeapsă conform art.21 alin. 1 numărul 1 din Legea circulației rutiere, art.315c alin. 1 numărul 1a, alin. 3 numărul 2, art.229, art.230, art.52, art.69 art.69 a din CODUL PENAL G..
În temeiul art.242 al.2 din Legea nr. 302/2004, schimbă sancțiunea pecuniară de 826,24 EURO aplicată persoanei condamnate IȚICOVICI Ș.-S. prin decizia sus-menționată, în moneda națională a României ca stat de executare la cursul valutar oficial de la data pronunțării prezentei hotărâri și în consecință:
Obligă persoana solicitată IȚICOVICI Ș.-S. la plata sumei de 3.694,2842 lei amendă penală.
Atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 63/1 Cod penal român, în sensul că dacă se sustrage cu rea – credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, ținându-se seama de
partea din amendă care a fost achitata.
Constată că persoana solicitată IȚICOVICI Ș.-S. a fost asistată de apărător desemnat din oficiu și, în consecință în baza art.189 C. pr. penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art.247 lit.a din Legea nr.302/2004, dispune comunicarea prezentei hotărâri către Ministerul Justiției – Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară – Serviciul Cooperare Internațională în materie penală și autorității solicitante germane, respectiv BIROUL FEDERAL DE JUSTIȚIE.
Dispune traducerea, în regim de urgență, a adresei și copiei prezentei hotărâri din limba română în limba germană. Desemnează, în vederea efectuării traducerii pe doamna B. A..
În baza art. 246 al. 2 din Legea nr.302/2004 cheltuielile judiciare avansate de statul român rămân în sarcina acestuia”.
Conform disp. art. 63 alin. (1) CP, dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Potrivit art. 559 alin. (1) C. proc. pen., persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.
De asemenea, conform art.14 alin. (1) lit. a din Legea nr.187/2012: „Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii se face după cum urmează:
a) dacă amenda a fost definitiv aplicată anterior intrării în vigoare a Codului penal, înlocuirea se face în baza art. 63^1 din Codul penal din 1969, fără ca durata pedepsei închisorii să poată depăși maximul zilelor-amendă determinat potrivit art. 61 alin. (4) din Codul penal pentru fapta care a atras condamnarea”.
Potrivit art.63 indice 1 V.C.P., dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
P. decizia pronunțata în recursul în interesul legii nr.50/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art.63 indice 1 Cod penal se interpretează în sensul că, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabilește de instanță nu poate fi decât cu executare efectivă.
Așadar, pentru a analiza în ce măsură este incident art. 63 indice 1 V.C.P trebuie să se stabilească dacă a existat o sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii din partea condamnatului.
În concret, instanța a reținut că persoana condamnată este în vârstă de 37 de ani, căsătorit și are doi copii minori. Din referatul de anchetă socială, rezultă că persoana condamnată nu este salariat, nu beneficiază de ajutoare sociale, nu desfășoară activități autorizate și nu deține bunuri în proprietate.
În prezent, IȚICOVICI Ș.-S. este plecat la muncă în străinătate. În cursul procesului, condamnatul a achitat parțial amenda, mai precis, suma de 700 lei, conform chitanțelor nr._ din 15.12.2014 si nr._/27.01.2015.
Față de cele expuse mai sus, constatând că din demersurile efectuate a rezultat că numitul IȚICOVICI Ș.-S. nu se sustrage cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii penale, instanța a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de înlocuire a pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii formulată de către judecătorul delegat la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Huși, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație P. de pe lângă J. Huși criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La data de 26.11.2014, Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Huși, a solicitat instanței de judecată să verifice dacă în cauza cu nr._ -s.p. nr.274/24.09.2013, sunt aplicabile disp. art. 63 CP, deoarece condamnatul IȚICOVICI Ș. S. nu a depus în termen de 3 luni de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, chitanța prin care să facă dovada achitării amenzii în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 253/2013.
La termenul din data de 16.12.2013, a fost prezent condamnatul, iar prin apărător a depus două chitanțe prin care făcea dovada achitării sumelor de 500 lei, fila 6 și 200 lei, fila 8.
La următorul termen, mai exact 27.01.2015, s-a solicitat de către apărător, acordarea unui nou termen pentru achitarea amenzii, iar instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului.
Ulterior nu a mai fost achitată nici o parte din amendă, iar din conținutul referatului de anchetă socială întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistență Socială din cadrul Primăriei Oltenești a rezultat că, acesta este căsătorit, are doi copii minori care din luna noiembrie 2014 se află sub îngrijirea părinților paterni dintr-o localitate limitrofă, că pe raza comunei Oltenești nu deține bunuri, locuință proprietate, terenuri agricole, nu beneficiază de ajutor social, șomaj și nu obține venituri din activități autorizate. De aproximativ 2 ani de zile, lucrează cu soția în străinătate și a mai fost amendat cu 1.000 lei pentru tulburarea liniștii publice.
Instanța de judecată a apreciat că, persoana condamnată nu se sustrage cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii și că aceasta nu este salariată și nu realizează venituri.
Apreciem sentința pronunțată de către instanța de judecată ca netemeinică, din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 631 VCP rezultă că * dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă achitată*.
Se consideră că, persoana condamnată a dat dovadă de rea-credință în ceea ce privește neachitarea amenzii, iar aceasta rezultă implicit din atitudinea manifestată pe parcursul procedurilor judiciare.
Astfel, condamnatul știa despre existența amenzii penale la care a fost obligat încă din luna septembrie 2013. Cu toate acestea, nu a achitat nici măcar parțial din cuantumul amenzii aplicate. Abia după luna noiembrie 2014, când Biroul Executări Penale solicitase înlocuirea amenzii penale, acesta a achitat suma de 700 lei.
Cunoscând că împotriva sa se derulează proceduri judiciare și că în ambele dosare acesta a beneficiat de asistența unui apărător pe care și l-a ales, chiar dacă în această perioadă a fost plecat în străinătate sau se află și în acest moment, în condițiile în care ar fi fost de bună credință, nu îl împiedica să se intereseze de mersul procedurilor, putând să solicite și eșalonarea plății amenzii.
Faptul că IȚICOVICI Ș. S. nu realizează venituri stabile, nu conduce automat la ideea că acesta este de bună-credință, pentru că astfel s-ar ajunge și la concluzia că persoanele condamnate cu amendă penală și care nu au venituri, nu pot fi obligate să execute această sancțiune.
Din acest motiv și dispozițiile Codului penal în vigoare, au prevăzut o alternativă la executarea amenzii penale prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, urmărindu-se prin aceasta ca persoanele condamnate la pedeapsa amenzii, să nu rămână nesancționate.
Reaua-credință trebuie raportată și la persoana condamnatului: acesta este o persoană tânără, sănătoasă, cu putere de muncă și, într-o perioadă atât de îndelungată (1 an și 7 luni), ar fi putut achita amenda penală.
Pe parcursul derulării procedurilor judiciare în țară noastră, autoritățile germane s-au interesat permanent de modul cum a fost executată această pedeapsă, precizând că statul german nu permite suspendarea sancțiunilor aplicate.
Sintetizând cele arătate mai sus, rezultă că pasivitatea condamnatului poate fi calificată ca fiind rea-credință, iar neachitarea amenzii aplicate, ca fiind sustragere de la executarea pedepsei amenzii.
Din această perspectivă și instanța de judecată, prin hotărârea definitivă au apreciat că în situații similare, persoanele condamnate au dat dovadă de rea-credință. (dosarul nr._ -s.p. nr. 192/21.10.2014 a Judecătoriei Huși rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 29/D.C. din 11.02.2015 a Tribunalului V., Decizia penală nr. 1017/R/18.12.2012 a Curții de Apel Oradea .
Pentru motivele arătate mai sus, se solicită în temeiul disp. art. 4251 CPP și art. 597 al.7 CPP, admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe, iar în temeiul disp. art. 14 din Legea nr. 255/2013 să se dispună înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, potrivit art. 631 VCP
Analizând actele si lucrările dosarului raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține faptul că contestația declarată de către P. de pe lângă J. Huși este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
P. sentința penală nr.274/24.09.2013 pronunțată de J. Huși în dosarul nr._ , definitivă prin nerecurare la data de 08.10.2013, s-a dispu, în baza art.240 al. 1 și art. 239 al. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 6 din Decizia – cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, recunoașterea amenzii judiciare aplicată persoanei solicitate IȚICOVICI Ș.-S. prin decizia nr.1 Cs 207 Js 5676/12 pronunțată de J. DE PRIMĂ INSTANȚĂ OFFENBURG din GERMANIA la data de 14.09.2012, definitivă la data de 14.10.2012 pentru săvârșirea infracțiunii de „periclitarea prin neglijență a circulației rutiere în unitate de faptă cu conducere intenționată fără permis de conducere, în unitate de faptă cu vătămare corporală din neglijență, pasibile de pedeapsă conform art.21 alin. 1 numărul 1 din Legea circulației rutiere, art.315c alin. 1 numărul 1a, alin. 3 numărul 2, art.229, art.230, art.52, art.69 art.69 a din CODUL PENAL G. și, în temeiul art.242 al.2 din Legea nr. 302/2004, a schimbat sancțiunea pecuniară de 826,24 EURO aplicată persoanei condamnate IȚICOVICI Ș.-S. prin decizia sus-menționată, în moneda națională a României ca stat de executare la cursul valutar oficial de la data pronunțării prezentei hotărâri și în consecință, a obligat persoana solicitată IȚICOVICI Ș.-S. la plata sumei de 3.694,2842 lei amendă penală.
Totodată, a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 63/1 Cod penal român, în sensul că dacă se sustrage cu rea – credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitata.
Conform disp. art. 63 alin. (1) Vechiul Cod penal, dacă persoana condamnată, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Potrivit art. 559 alin. (1) C. proc. pen., persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.
De asemenea, conform art.14 alin. (1) lit. a din Legea nr.187/2012: „Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii se face după cum urmează:
a) dacă amenda a fost definitiv aplicată anterior intrării în vigoare a Codului penal, înlocuirea se face în baza art. 63^1 din Codul penal din 1969, fără ca durata pedepsei închisorii să poată depăși maximul zilelor-amendă determinat potrivit art. 61 alin. (4) din Codul penal pentru fapta care a atras condamnarea”.
Potrivit art.63 indice 1 V.C.P., dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
P. decizia pronunțata în recursul în interesul legii nr.50/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art.63 indice 1 Cod penal se interpretează în sensul că, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabilește de instanță nu poate fi decât cu executare efectivă.
Așadar, pentru a analiza în ce măsură este incident art. 63 indice 1 V.C.P trebuie să se stabilească dacă a existat o sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii din partea condamnatului.
Totodată, conform art. 244 din Legea nr. 302 din 2004 dacă executarea unei hotărâri nu este posibilă, fie total, fie parțial, autoritatea judiciară română de executare poate dispune înlocuirea amenzii, în condițiile art. 63 sau 64 din Codul penal.
În speță, din actele si lucrările dosarului rezultă faptul că intimatul condamnat
este în vârstă de 37 de ani, căsătorit și are doi copii minori. Din referatul de anchetă socială, rezultă că persoana condamnată nu este salariat, nu beneficiază de ajutoare sociale, nu desfășoară activități autorizate și nu deține bunuri în proprietate, fiind plecat în străinătate.
Condamnatul a achitat parțial amenda, mai precis, suma de 700 lei, conform chitanțelor nr._ din 15.12.2014 si nr._/27.01.2015.
Întrucât în cauză nu rezultă faptul că numitul IȚICOVICI Ș.-S. se sustrage cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii penale, in mod corect, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, sesizarea de înlocuire a pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii formulată de către judecătorul delegat la biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Huși.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către P. de pe lângă J. Huși împotriva sentinței penale nr.58 pronunțată la data de 31.03.2015 de către J. Huși, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, din care suma 100 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu(delegația nr. 246/28.04.2015) se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală respinge, ca nefondată, contestația formulată de către P. de pe lângă J. Huși împotriva sentinței penale nr.58 pronunțată la data de 31.03.2015 de către J. Huși, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, din care suma 100 lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu(delegația nr. 246/28.04.2015) se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iulie 2015.
Ptr.Președinte,
L.-M. B.,
Aflată în c.o.
Președinte,
D. E. S.
Ptr.Grefier,
C. H.,
Aflată în c.o.,
Grefier,
M. L. M. F.
Red.L.M.B./28.08.2015
Tehnored. M.M.F./31.08.2015
4 ex./31.08.2015
..08.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 161/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 182/2015.... → |
|---|
