Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 21/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
PENAL
DECIZIE Nr. 21/D.C.
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află spre soluționarea contestației formulată de inculpatul C. G.-G., fiul lui G. și T., CNP_, în prezent deținut în P. V., împotriva încheierii din data de 15.01.2016 a Judecătoriei Huși.
Obiectul cauzei: menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul C. G. G., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. B. G.- cu delegație de substituire pentru avocat titular oficiu A. V.- cu delegație aflată la dosarul cauzei .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, contestația este formulată în termen fără a fi motivată în scris.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
S-a procedat la identificarea inculpatului cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, interpelat fiind acesta arată că insistă în judecarea contestației.
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, tribunalul constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea contestației.
Av. substituent B., având cuvântul, solicită admiterea contestației pronunțată de Judecătoria Huși la data de 15.01.2016, încheiere prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, considerând că nu subzistă elementele avute în vedere în momentul în care s-a dispus luarea acestei măsuri și trebuie avute în vedere modalitatea, circumstanțele și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, dar și starea inculpatului de la acel moment.
Consideră că nu se mai impune la acest moment menținerea măsurii, urmărirea penală fiind finalizată, cauza este curs de soluționare, perioada lungă de stare de arest fiind suficientă, astfel încât solicită a se aprecia și a se dispune admiterea contestației. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca fiind nefondata, menținerea încheierii din 15.01.2016 pronunțată de Judecătoria Huși, ca fiind legală și temeinică și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Susține reprezentantul Ministerului Public că în mod corect instanța de fond a apreciat că în această cauză nu s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere inițial la arestarea preventivă a inculpatului, ele subzistă, astfel că a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru aceste motive, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
Inculpatul C. G. G., având ultimul cuvânt, solicită a i se mai da o șansă .
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 15.01.-2016 Judecătoria Huși ,în temeiul disp.art.362 C.pr.pen.a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. G.-G., fiul lui G. și T., născut la data de 09.07.1988, în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în satul Deleni, ., CNP_, în prezent deținut în P. V., cercetat pentru comiterea a 2 (două) infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 al. 1 coroborat cu al. 4 Cod penal cu referire la art. 206 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal, a art. 41 al. 1 coroborat cu art. 43 al. 5 Cod penal.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului, luată prin Încheierea nr. 237C/10.11.2015 a Judecătoriei Huși.
În baza art. 275 alin. 3 N. C. p. p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
A admis solicitarea inculpatului privind acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales, acordă termen în cauză.
A dispus repetarea procedurii cu părțile și martorii lipsă la termenul de astăzi.
A amânat cauza la: 29 ianuarie 2016, pe fond.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 237C din 10.11.2015 pronunțată în dosarul nr._/2015 al Judecătoriei Huși, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Huși și s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, a inculpatului C. G.-G., pentru săvârșirea a 2 (două) infracțiuni de ultraj, prevăzută de art. 257 al. 1 coroborat cu al. 4 Cod penal cu referire la art. 206 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal, a art. 41 al. 1 coroborat cu art. 43 al. 5 Cod penal,pe o durată de 30 zile.
În fapt, organele de cercetare penală au reținut în sarcina inculpatului următoarele:
În data de 09.11.2015, în jurul orei 14.45, agenții de poliție F. C. și I. A. din cadrul Postului de Poliție Hoceni, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat în satul Deleni, . interveni ca urmare a unui apel de urgență 112. În momentul în care au ajuns la fața locului, respectiv la locuința numitului M. C. E., au constatat că în curtea acestuia se afla numitul C. M., iar pe un drum fratele acestuia, respectiv inculpatul, C. G. - G., care făcea scandal și solicita lui M. C. E. să-i elibereze fratele deoarece acesta nu i-a furat nimic. Cei doi polițiști, respectiv F. C. și I. A., i-au solicitat lui C. G. - G. să înceteze scandalul și să plece acasă, dar acesta a refuzat. În continuare, cei doi polițiști au pătruns în curtea lui M. C. care le-a spus că l-a prins pe C. M. la furat. În vederea transportării la Postul de Poliție Hoceni pentru audieri, polițiștii i-au pus cătușele lui C. M. și l-au introdus în mașina cu care veniseră. Imediat a venit și inculpatul, C. G. - G., care a solicitat să îi fie eliberat fratele deoarece nu a furat nimic. Totodată, inculpatul a început să-i înjure, să insulte pe polițiști, acuzându-i de corupție, de incompetență, și să folosească cuvinte triviale. Mai mult, inculpatul, C. G. - G., a încercat, în mod repetat, să se apropie de fratele său care se afla în autoturism, dar polițiștii l-au împiedicat. Atunci, inculpatul, C. G. - G., a început să-i amenințe pe polițiști cu moarte, că le taie gâtul, le incendiază locuințele și mașina cu care au venit. Mai mult, inculpatul, C. G. - G., a amenințat că le va viola pe soția și pe fiicele polițistului F. C.. În plus, inculpatul, C. G. - G., a încercat să-l lovească pe polițistul F. C., dar acesta l-a blocat și împreună cu martorul M. C. E. l-a imobilizat, iar, ulterior, l-a legat de mâini cu o sfoară. În aceste împrejurări, polițiștii au fost nevoiți să cheme ajutoare. Până la sosirea ajutoarelor, inculpatul C. G. - G., a continuat să-i amenințe cu moartea pe ambii polițiști.
Audiat fiind în calitate de suspect și de inculpat, C. G. - G., nu a recunoscut săvârșirea faptelor precizând că el nu a făcut decât să strige la numitul M. C. E. să-i lase fratele în pace întrucât acesta îl lovea. Totodată, a menționat că s-a deplasat la mașina polițiștilor pentru a-i cere socoteală lui M. C. E. cu privire la lovirea fratelui său, moment în care polițistul F. C. l-a prins, l-a pus la pământ și l-a legat la mâini. Inculpatul C. G. G., a mai declarat că nu i-a amenințat și nu a încercat să-i lovească pe polițiști.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. 1 C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 362 alin.2 C.pr.pen., „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208.”
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul a comis fapte de o gravitate sporită, a săvârșit două infracțiuni de ultraj privind doi polițiști, F. C. și I. A., fără a manifesta vreo temere cu privire la consecințele faptelor sale,
De asemenea, inculpatul C. G. G. este în stare de recidivă postexecutorie (a fost anterior condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1 coroborat cu art. 209 al. 1 lit. a și g Cod penal 1969, conform sentinței penale nr. 303 din 12.09.2008, rămasă definitivă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria Huși),
Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, s-a apreciat, că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.1 lit. c din CEDO, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Raportat la aceste criterii, instanța a reținut că în cauză există suficiente elemente din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică întrucât, faptele săvârșite de inculpat relevă un pericol social deosebit și un pericol concret pentru relațiile sociale normale.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest stadiu procesual, instanța a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, întrucât lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica iar faptele pentru care inculpatul este cercetat, prezintă un grad de pericol social ridicat ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, dar și din modalitatea de săvârșire a acestora, acesta este cercetat pentru săvârșirea unei fapte grave împotriva unora dintre cele mai importante valori protejate de legea penală și anume dreptul la respectul datorat autorității de stat, pe de o parte, și dreptul privind libertatea psihică a polițistului. Aceste valori sociale beneficiază de o protecție sporită tocmai datorită importanței lor în ochii legiuitorului. În afară de urmarea imediată pe care a produs-o prin ultragierea celor doi polițiști, faptele inculpatului au produs și alte urmări, în sensul că a atras nemulțumirea și îngrijorarea comunității.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul C. G. G., este legală și temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Având în vedere solicitarea inculpatului privind acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales, considerând cererea pertinentă, instanța a dispus admiterea acesteia.
Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege a formulat contestație inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând cauza prin prisma motivelor de contestație invocate de inculpat, prin apărător dar și din oficiu, judecătorul de cameră preliminară retine că prezenta contestație este nefondată, urmând a fi respinsă.
Contestația împotriva încheierii Judecătoriei Huși din data de 15.01.2016 a fost formulată în termen.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii contestate,Tribunalul constată că nu sunt invocate sau dovedite motive de nulitate sau vicii de formă ale acesteia, fiind invocate doar aspecte care privesc temeinicia menținerii arestării preventive, oportunitatea acestei măsuri precum și solicitarea de înlocuire a arestului cu măsura mai puțin severă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o anumită perioadă de timp.
Se reține de către Tribunalul V., faptul că inculpatul a comis două infracțiuni de ultraj asupra a doi lucrători de poliție, în timp ce aceștia fuseseră chemați la locul faptei, pentru a constata o infracțiune presupus a fi săvârșită de fratele inculpatului.
Inculpatul, deranjat de faptul că fratele său era acuzat de un furt și aflându-se și sub influența băuturilor alcoolice i-a amenințat pe cei doi lucrători de poliție și familiile acestora.
În cauza de față, Tribunalul constată că există motive rezonabile și suficiente pentru a considera că, lăsat în libertate, inculpatul va comite alte fapte prevăzute de legea penală, de aceeași natură cu cele pentru care este cercetat în prezentul dosar.
Previziunea asupra atitudinii viitoare a inculpatului trebuie raportată unor criterii obiective, care în cazul de față au fost argumentate corect de către judecătorul de la instanța de fond.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a avut în vedere că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind și în stare de recidivă postexecutorie, săvârșind de-a lungul timpului mai multe infracțiuni, pentru care a suferit diverse condamnări.
Violența verbală a inculpatului manifestată chiar față de oamenii legii aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu are o rezonanță negativă în rândul cetățenilor, deoarece, în repetate rânduri s-au produs infracțiuni de acest gen, afectând astfel tocmai relațiile sociale care ocrotesc prestigiul și autoritatea de care trebuie să se bucure organele de poliție în exercitarea atribuțiilor precum și ordinea și siguranța publică a locuitorilor comunei Hoceni din jud. V..
Cele două infracțiuni de ultraj au fost îndreptate împotriva persoanelor vătămate care au calitatea de polițiști, aspect ce denotă o periculozitate socială sporită a inculpatului C. G. G..
Luarea măsurii arestării preventive nu implică pronunțarea asupra fondului procesului, adică asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ci doar asupra legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate, aspecte care nu înfrâng prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură (fapt consacrat atât în practica și literatura de specialitate, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – a se vedea în acest sens și decizia Curții Constituționale nr. 38/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/05.02.2007).
Tribunalul constată că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, răspunzând astfel exigențelor codului de procedură penală.
Toate argumentele arătate conduc la concluzia că, în cauză, sunt elemente suficiente pentru a conchide că nu ar fi oportun la acest moment ca măsura arestului preventiv să fie înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară.
Prin comiterea infracțiunilor de acest gen se aduce atingere unora dintre valorile importante ocrotite de legea penală, respectiv autoritatea statului, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Se apreciază de către Tribunalul V. că restrângerea temporară a libertății inculpatului contestator este proporțională cu scopul urmărit, este absolut necesară în aceasta etapă a procesului penal și are în vedere buna desfășurare a judecării cauzei care a și fost dispusă să înceapă la data de 15.01.2016.
Față de cele expuse mai sus, se va respinge contestația formulată ca nefondată, se va menține încheierea din 15.01.2016 a Judecătoriei Huși ca legală și temeinică și va fi obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile speciale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată, contestația formulată de inculpatul C. G. G., fiul lui G. și T., născut la data 09.07.1988, în mun.Iași, jud.Iași, CNP_, deținut în prezent în P. V., împotriva încheierii din 15.01.2016 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza disp.art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă contestatorul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 230 lei, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, în contestație, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
Președinte,
L.-M. B.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.L.M.B.
Tehnored.M.M.F.
5 ex./02.02.2016
Judecătoria Huși:judecător G. B.
.+penitenciar +procuror/02.02.2016
| ← Desfiinţare înscrisuri. Art.315 lit. d NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 32/2016.... → |
|---|
