Acord de recunoaştere – condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Judecătoria ARAD Sentinţă penală nr. 604 din data de 23.03.2016
Acord de recunoaștere - condiții de admisibilitate.
Tip. Sentința penala
Nr./Data: 604 (23.03.2016)
Autor: Judecătoria Arad
Domenii asociate: Infracțiuni
Dosar nr. …, sentința penala nr. 604/2016, definitiva prin decizia penală nr. 784/A/16.06.2016 a Curții de Apel Timișoara.
La data de 05.02.2016, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. 1096/55/2016, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpatul R. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 470/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, inculpatul R. I., administrator al societății SC F.I. SRL, a indus în eroare societatea SC R.M.G. SA cu ocazia încheierii contractului adițional, "anexa 2"; la contractul de vânzare cumpărare nr. 484 din 23.08.2011, astfel că acesta a vândut către persoana vătămată bunuri care fuseseră anterior ridicate și valorificate de către SC F. I. SRL și care de altfel nu mai existau în acel moment în patrimoniul societății, cauzând persoanei vătămate SC R. M.G. SA un prejudiciu în cuantum de 1.524.895 lei. De asemenea, inculpatul R.I. a emis cu ocazia încheierii contractelor două Bilete la Ordin în valoare de 2.100.000 lei ce au fost refuzate la plată la data scadenței.
Judecătorul cauzei a constatat incidența dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, conform cărora instanța respinge acordul de recunoaștere a vinovăției dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Aplicând aceste criterii la speța de față, instanța a constatat în primul rând raportat la gravitatea faptei, că prejudiciul produs persoanei vătămate constituită parte civilă, este unul foarte însemnat, în cuantum de 1.524.829 lei, sau altfel spus 338.850 Euro. Raportat la al doilea criteriu, cel al periculozității inculpatului, instanța a constatat că acesta nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior tot pentru infracțiuni de natură economică și este și în prezent încarcerat în executarea unei alte pedepse. De asemenea instanța a reținut că inculpatul nu depus nici un efort pentru repararea chiar și parțială a prejudiciului cauzat părții civile.
În aceste condiții, pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, stabilită prin acord, pedeapsă îndreptată înspre minimul special prevăzut de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost apreciată de instanță ca fiind în mod vădit nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Pe cale de consecință, instanța în temeiul dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. b) teza a II-a Cod procedură penală, a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu inculpatul R. I., cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, obiect al dosarului penal nr. 470/P/2015 și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și partea civilă SC R.M.G. SA au declarat apel susținând faptul că, în cazul unei hotărâri de condamnare, partea civilă se va putea înscrie la masa credală cu suma de bani ce reprezintă prejudiciul cauzat de către inculpat. Totodată, s-a susținut că pedeapsa stabilită prin acordul de recunoaștere a vinovăției este una în concordanță cu practica instanțelor din raza Curții de Apel Timișoara în spețe similare.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 784/A/16.06.2016 nu a însușit susținerile Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad în sensul că admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției este esențială pentru înscrierea persoanei vătămate la masa credală și nici argumentele SC R. SA, întrucât scopul recuperării în termen cât mai scurt a prejudiciului nu constituie unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, neputând fi valorificat în acest sens.
