Provocarea circumstanţă atenuantă – criterii de analiză
| Comentarii |
|
Judecătoria ARAD Sentinţă penală nr. 895 din data de 25.04.2016
Provocarea circumstanță atenuantă - criterii de analiză.
Tip. Sentința penala
Nr./Data: 895 (25.04.2016)
Autor: Judecătoria Arad
Domenii asociate: Infracțiuni
Dosar nr. …, sentința penala nr. 895/2016, definitiva prin decizia penală nr. 1015/A/19.09.2016 a Curții de Apel Timișoara.
Prin rechizitoriul emis în dosar nr. 577/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, înregistrat la această instanță la data de 25.08.2015 a fost trimis în judecată inculpatul D. C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alineat 1 litera e) Cod penal.
În motivarea actului de sesizare se arată, în esență, că în dimineața zilei de 13 iunie 2015, în jurul orei 05, 20, inculpatul a agresat fizic persoana vătămată B. A., aceasta suferind leziuni care au necesitat un număr de 55-60 de zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.
Inculpatul D. C.I., a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 75 alin.1 litera a) Cod penal, susținând faptul că a fost provocat de partea civilă.
Faptul că persoana vătămată a jignit direct sau indirect persoanele aflate la masa inculpatului, și faptul că acesta a consumat din paharul de apă al inculpatului nu poate fi catalogat drept o "atingere gravă a demnității persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă";. Mai mult inculpatul este angajat în cadrul MAI de la data de 02 aprilie 2007, astfel că nu se poate discuta în cazul său despre existența unei "puternice tulburări sau emoții"; provocate de o persoană aflată în evidentă stare de ebrietate. Inculpatul este chemat să evite și să prevină stările de conflict astfel că pregătirea sa specifică în domeniu nu este de natură a lăsa instanța să tragă concluzia că persoana vătămată ar fi provocat inculpatului o puternică tulburare sau emoție deoarece a jignit direct sau indirect persoanele aflate la masa inculpatului, și deoarece a consumat din paharul de apă al inculpatului. Pe de altă parte unii martori arată că doar în momentul în care partea civilă s-a reîntors în încăperea unde se afla inculpatul, ulterior primelor două lovituri aplicate de către inculpat, aceasta ar fi adresat injurii și amenințări inclusiv la adresa inculpatului, însă practica și doctrina judiciară sunt unanime în a reține că atunci când actul provocator a fost precedat de o agresiune din partea inculpatului nu sunt operante dispozițiile legale privind circumstanța atenuantă a provocării ( ÎCCJ, secția penală, decizia nr. 2935/2011, disponibilă la adresa de internet www.scj.ro).
Pentru aceste motive a fost respinsă cererea formulată de către inculpat privind schimbarea încadrării juridice.
Inculpatul D.C.I a declarat apel solicitând să se rețină dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a C.p., în condițiile în care a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări provocată de partea vătămată care s-a așezat lângă el la masă, fără a fi invitat și a băut apă din paharul inculpatului, fără a-i cere voie, afirmând că vrea să-l cunoască pe inculpat.
În ceea ce privește reținerea stării de provocare, Curtea a constat la fel ca și prima instanță, că între inculpat și partea vătămată, anterior exercitării activității violente, în timp ce părțile s-au aflat la masă a existat un schimb de replici, care însă nu puteau produce o puternică tulburare, stare de temere, de puternică emoție inculpatului, care să-l determine să reacționeze într-un mod atât de violent care să pună în primejdie viața victimei.
Mai mult decât atât, astfel cum a reținut și prima instanță, inculpatul este angajat în cadrul M.A.I. începând cu data de 02.04.2007, iar prin specificul funcției a avut posibilitatea să se întâlnească cu astfel de persoane (aflate în stare de ebrietate) astfel că reacțiile acestuia chiar nefirești fiind pentru data și locul respectiv, nu puteau produce o tulburare inculpatului de așa natură încât să fie necesară intervenția brutală și în forță a acestuia.
De asemenea chiar și în situația în care am accepta că într-o primă fază partea vătămată a putut produce o anumită tulburare inculpatului, nu același lucru se poate spune și despre partea de final a incidentului, atunci când inculpatul care observase că victima se afla în vădită stare de ebrietate, a aplicat lovituri puternice acesteia până când victima a rămas întinsă la pământ, motiv pentru care Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de inculpat.
