Aplicarea art. 78 alin. 2 cod procedură civilă. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 538/A din data de 06.10.2016
Aplicabilitatea dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă este condiționată în materie contencioasă de stabilirea împrejurării că raportul juridic dedus judecății impune introducerea în cauză a altor persoane, că există așadar un litisconsorțiu obligatoriu.
Cu alte cuvinte, necesitatea introducerii terțului rezultă din specificul raportului juridic asupra căruia instanța are a statua prin hotărâre, raport ce are mai multe părți (o pluralitate de subiecte), fără însă a fi atrase toate în cadrul procesual (de exemplu, se solicită anularea actului fără ca toate părțile contractante să fie și părți litigante; se solicită dezbaterea succesiunii fără a se chema în judecată toți moștenitorii ori instituirea unei servituți fără ca procesul să fie pornit în contradictoriu cu toți vecinii peste ale căror terenuri se dorește trecerea).
Analizarea întrunirii stricte a ipotezei textului legal se impune dată fiind gravitatea sancțiunii prevăzute normativ, anume respingerea cererii fără ca instanța să se pronunțe pe fond.";
Prin sentința civilă nr. 785 din 7.04.2016, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 65/307/2015, în temeiul prevederilor art. 78 al. 2 Cod procedură civilă s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții B. I., B. I., I. I., A.A. și Unitatea Administrativ Teritorială a comunei Ocna Șugatag, prin primar, având ca obiect succesiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la termenul de judecată din 04.02.2016, cu procedura îndeplinită, instanța a pus în discuția părților necesitatea chemării în judecată a proprietarilor tabulari menționați în extrasele cf depuse de reclamantă la dosar. Reclamanta a cerut termen în vederea precizării în scris a poziției procesuale raportat la chestiunea pusă în discuție, iar la termenul de judecată din 07,04,2016, a învederat că nu înțelege să cheme în judecată proprietarii tabulari evocați.
Codul de procedură civilă la art. 9 statuează că procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Prin urmare, rolul activ al instanței trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil. Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată. Conform art. 9 Cod proc. civ., instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății. Reclamantul poate renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac, ori la executarea unei hotărâri. De asemenea partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod prevăzut de lege.
Conform disp. art 78 alin. 2 c.p.c. în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
S-a reținut că reclamanta a investit instanța cu o cerere de partaj succesoral solicitând atribuirea în natură a bunurilor menționate ca făcând parte din masa succesorală. Nota de constatare depusă la doar atestă că parte din terenurile indicate ca făcând parte din masa succesorală figurează înscrise în cărțile funciare pe proprietari nechemați în judecată, extrase cf depuse la dosar chiar de reclamantă în dovedirea cererilor sale. Obiectul cererilor reclamantei impun ca judecata purtată cu privire la acestea să fie opozabilă proprietarilor tabulari precizați în extrasele cf anterior amintite. Sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 78 alin. 2 C.p.c. este respingerea cererii reclamantei fără ca instanța să se pronunțe în fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. M., solicitând a se dispune în principal admiterea apelului în baza art. 480 al. 3 Noul Cod de procedură civilă, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare deoarece prima instanță a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței și, rejudecând, să se dispună admiterea acțiunii introductive și a completării de acțiune de la instanța de fond.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că instanța de fond a ignorat faptul că reclamanta a renunțat la petitul de intabulare, situație în care, respingându-i cererea în întregime, fără a intra în judecata fondului, înseamnă practic că instanța îi impune că trebuie să-și intabuleze lotul său.
Apelanta a mai susținut că din economia textului art. 78 Cod procedură civilă rezultă că sancțiunea respingerii cererii prin încheiere este operantă doar în situația în care partea ar fi cerut și intabularea, or reclamanta a renunțat ulterior la acest petit. Instanța a ignorat acest aspect, acțiunea se putea continua cu privire la primele petite, sens în care se impune trimiterea cauzei în rejudecare pentru ca să se poată administra în continuare probatoriul deja încuviințat și eventual în continuare a se chema în judecată și proprietarii tabulari. Instanța de fond putea aprecia și aplicabilitatea unei cereri legale admițând doar în parte primele petite, cele privind constatarea componenței masei succesorale și a calității de moștenitor, dar nicidecum nu trebuia să respingă cererea în totalitate, fără a intra în cercetarea fondului.
Prin întâmpinare intimații B. I.M. și B.M.I. au solicitat respingerea apelului, învederând că instanța a pus în discuția părților necesitatea chemării în judecată a proprietarilor tabulari, iar la termenul de judecată din 07.04.2016, reclamanta a învederat că nu înțelege să cheme în judecată proprietarii tabulari. Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată. Conform art. 9 din Codul de procedură civilă, instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată.
Intimații au făcut trimitere la dispozițiile art. 78 alin. (2) din codul de procedură civilă și au relevat că obiectul cererilor reclamantei impunea ca judecata purtată cu privire la bunurile din acțiune să fie opozabilă proprietarilor tabulari. Motivul de nelegalitate invocat de apelantă, referitor la posibilitatea ca instanța să fi admis acțiunea în parte ("primele petite";) nu are suport juridic, aceleași norme juridice nu permit judecătorului să ia în calcul o asemenea soluție, aceasta fiind în contradicție cu textul art. 78 alin. 2 din nodul Cod de procedură civilă care este de strictă interpretare.
Intimații au mai precizat că istanța și-a exercitat rolul activ, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) punând în vedere reclamantei de a indica proprietarii tabulari și a-i chema în judecată, însă apelanta a renunțat expres la posibilitatea efectuării acestui act procedural.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta și-a menținut poziția procesuală, învederând în esență că instanța putea să admită acțiunea în parte și să respingă capătul de cerere privind intabularea motivat de faptul că reclamanta nu a chemat în judecată alte persoane.
Analizând sentința apelată, Tribunalul a reținut următoarele:
Aplicabilitatea dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă este condiționată în materie contencioasă de stabilirea împrejurării că raportul juridic dedus judecății impune introducerea în cauză a altor persoane, că există așadar un litisconsorțiu obligatoriu.
Cu alte cuvinte, necesitatea introducerii terțului rezultă din specificul raportului juridic asupra căruia instanța are a statua prin hotărâre, raport ce are mai multe părți (o pluralitate de subiecte), fără însă a fi atrase toate în cadrul procesual (de exemplu, se solicită anularea actului fără ca toate părțile contractante să fie și părți litigante; se solicită dezbaterea succesiunii fără a se chema în judecată toți moștenitorii ori instituirea unei servituți fără ca procesul să fie pornit în contradictoriu cu toți vecinii peste ale căror terenuri se dorește trecerea).
Analizarea întrunirii stricte a ipotezei textului legal se impune dată fiind gravitatea sancțiunii prevăzute normativ, anume respingerea cererii fără ca instanța să se pronunțe pe fond.
În speță, în aprecierea Tribunalului, contrar celor statuate prin hotărârea primei instanțe, dispozițiile art. 78 al. 2 Cod procedură civilă nu erau aplicabile, sens în care apelul va fi admis, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 3 teza I Cod procedură civilă, cu consecința anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, sub un prim aspect, se reține că acțiunea introductivă avea mai multe petite și nu toate acestea presupuneau nici măcar de plano judecata în contradictoriu cu proprietarii tabulari. Astfel, constatarea calității de moștenitori legali a părților în proces, stabilirea apartenenței la masa succesorală a unor bunuri precum cele indicate cel puțin în completarea de acțiune depusă la fila 61 din dosarul primei instanțe, nu presupuneau vreo judecată în contradictoriu cu proprietarii înscriși în cărțile funciare anexate.
Împrejurarea că prevederile art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă se referă la respingerea cererii, fără o pronunțare pe fond, nu pot fi interpretate, în aprecierea Tribunalului, dată fiind necesitatea asigurării accesului liber la justiție, ca vizând întreaga acțiune, inclusiv petitele principale susceptibile de soluționare separată.
În al doilea rând, constatarea componenței masei succesorale prin includerea unor imobile respectiv partajarea lor, în condițiile în care aparent proprietari înscriși în cartea funciară ar fi alte persoane decât de cuius nu presupune în mod necesar, prin natura raportului juridic, judecarea procesului în contradictoriu cu acestea, în măsura în care reclamanta nu ar înțelege să le cheme în judecată formulând expres pretenții față de ele. Stabilirea apartenenței unor bunuri la o anume masă succesorală implică verificarea întrunirii condițiilor legale, prin administrarea dovezilor necesare, în raport de autorul invocat (de cuius) și nu, în mod necesar, de alte persoane.
De asemenea, nu s-a lămurit de către instanță împrejurarea că reclamanta a înțeles să cheme în judecată Comuna Ocna Șugatag reprezentată prin Primar, tocmai pentru acești proprietari tabulari, cu susținerea că se prezumă lipsa capacității lor de folosință. Ulterior reprezentanta reclamantei a învederat, potrivit celor consemnate în practicaua sentinței nr. 785 din 7.04.2016, că susține cererea de renunțare la petitul IV din acțiunea introductivă (intabularea), ca atare reclamanta nu înțelege să cheme în judecată proprietarii tabulari. Ca atare, participarea în proces a acestor proprietari de carte funciară, direct sau prin Comuna Ocna Șugatag, a rămas neclarificată.
