Calitate procesuală pasivă. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 516/A din data de 04.10.2016

Așa cum se reține în considerentele deciziei nr. 1/15.02.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, răspunderea de care este ținut asiguratorul RCA este una limitată de contractul de asigurare și de lege, dar nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.

Analiza deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 86 din Codul de procedură penală, nu conduce la concluzia la care a ajuns prima instanță, care în mod eronat a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată din oficiu în prezenta cauză.

În speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv ale art. 320 din Legea nr. 95/2006 (fost art. 313 înainte de republicarea legii)

Prin sentința civilă nr. 1016/17.02.2016, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. 6350/182/2015, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. G., invocată din oficiu.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență ,,Dr. Constantin Opriș"; Baia Mare în contradictoriu cu pârâtul D. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D. G. în contradictoriu cu pârâta S.C. EUROINS ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. A fost obligat reclamantul la plata către pârâtul D. G. a sumei de 173 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că: Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului D. G. la plata sumei de 2396,82 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată persoanei vătămate D. G. ca urmare a accidentului auto produs la data de 20.05.2012.

Conform poliției de asigurare de răspundere civilă auto de la fila 20, la data accidentului autoturismul condus de către pârât era asigurat la societatea EUROINS S.A.. Conform art. 248 alin. 1 prevede că ,,Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei";.

Totodată, art. 247 alin. 1, teza I, Cod procedură civilă prevede că ,,Excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel";. În completare, art. 246 alin. 1 prevede că ,,Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică.";

Sub aspectul naturii sale juridice instanța reține că excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond (vizând încălcarea unei condiții de exercitare a acțiunii civile), absolută (putând fi invocată oricând în cursul procesului și de către oricare dintre părți ori de instanță din oficiu) și cu caracter peremptoriu (ducând la respingerea cauzei în caz de admitere).

Conform art. 36, teza I, Cod procedură civilă ,,Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății";.

Raportat la dispoziția legală anterior menționată, instanța reține că, din punct de vedere procesual, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între cel obligat în temeiul raportului juridic obligațional dedus judecății și cel chemat în judecată în calitate de pârât.

Lipsa calității procesuale pasive, în caz de admitere, respingerea cererii ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, conform art. 40 alin. 1 Cod procedură civilă.

Raportat la prezenta cauză, instanța reține că art. 56, teza 1, din Legea nr. 136/1995 prevede că ,,Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați."; Corelativ, art. 26 alin. 1, teza I, din Ordinul C.S.A. 14/2011 prevede că ,,Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă."; Instanța apreciază că raportat la normele anterior citate în cazul prejudiciilor cauzate prin accidente acțiunea în răspundere civilă delictuală se formulează împotriva asigurătorului de răspundere civilă delictuală, autorul prejudiciului având doar calitatea de intervenient forțat în scopul realizării opozabilității hotărârii. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia civilă nr. 352/A/2014 în care a arătat că ,,asigurătorul, în baza contractului de asigurare, în temeiul art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, trebuie să răspundă direct față de terțele persoane păgubite prin accidentul de circulație produs de asigurat, despăgubirile acordându-se, astfel cum se prevede în art. 49 și art. 50 din același act normativ, pentru sumele pe care inculpatul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin decesul victimei,…"; În același sens este și Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Față de aceste considerente instanța a apreciat că nu se poate formula o acțiune direct împotriva pârâtului, autorul ilicitului delictual civil, acesta neavând calitate procesuală pasivă în condițiile în care răspunderea revine în mod direct asigurătorului, astfel a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, în condițiile în care instanța a respins cererea principală, a respins-o și pe aceasta.

Conform art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă ,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."; Având în vedere că instanța a respins cererea formulată de către reclamant, a fost obligat acesta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 173 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanței de la fila 18.

Împotriva sentinței civile nr. 1016/17.02.2016 a Judecătoriei Baia Mare, în termenul legal prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel apelantul-reclamant Spitalul Județean de Urgență Dr. Constantin Opriș Baia Mare, solicitând desființarea în tot a sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare, precum și admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată și depusă la Judecătoria Baia Mare.

În motivele de apel s-a arătat că: Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului D. G., invocată din oficiu a fost admisă cu nerespectarea prevederilor legale. Art. 54, teza 1, (în Sentința civilă este menționat greșit art. 56 teza 1) din Legea nr. 136/1995 reglementează despăgubirile prin hotărâre judecătorească, iar Normele de aplicare a legii din 29.11.2011, art. 45 reglementează în mod expres situațiile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, astfel: se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare; se formulează pretenții de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor; nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.";

Apelantul arată că în cazul de față nu se află în niciuna din situațiile expres prevăzute de norma de aplicare a Legii 136/2015.

În opinia apelantului, Sentința civilă pronunțată la data de 17.12.2016 a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 313 din Legea 95/2006 (după republicare art. 320 din Legea 95/2006) care stabilește că: "(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății alte persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."; În prezenta cauză, persoana care a adus daune sănătății altei persoane este pârâtul D. G., iar persoana a cărei sănătate a fost afectată este D. G.. Spitalul a acordat servicii medicale persoanei vătămate D. G..

Societatea de asigurare la care a fost încheiată asigurarea de răspundere civilă obligatorie, chemată în garanție, trebuie să acorde despăgubiri în baza contractului de asigurări încheiat între persoana vinovată de producerea accidentului și asigurător, în baza art. 50 din Legea 136/1995.

Intimatul-pârât D. G. a depus întâmpinare la cererea de apel solicitând respingerea apelului ca nefondat - filele 12-14 din dosar.

Analizând sentința civilă nr. 1016/17.02.2016 a Judecătoriei Baia Mare, pe baza motivelor de apel formulate, având în vedere susținerile părților și dispozițiile legale invocate, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:

Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.

În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, în baza celor invocate la prima instanță.

Conform art. 477 Cod procedură civilă alin. 1 instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele solicitate expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 3 , în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

În speță, apelantul-reclamant a solicitat anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare - fila 3 din dosarul de apel.

Analizând cuprinsul sentinței civile nr. 1016/17.02.2016 a Judecătoriei Baia Mare, actele și lucrările dosarului primei instanțe, tribunalul constată întemeiate criticile apelantului, formulate în memoriul de apel.

Prin sentința civilă nr.1016/17.02.2016, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție.

Din considerentele sentinței atacate rezultă că pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Prin decizia nr. 1/15.02.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 23/2015, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 86 din Codul de procedură penală, instanța supremă a stabilit că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare, are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Acest recurs în interesul legii viza expres problemele calității procesuale a asiguratorului de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule în procesul penal și ale limitelor răspunderii acestui asigurator.

În speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv ale art. 320 din Legea nr. 95/2006 (fost art. 313 înainte de republicarea legii) care prevăd că: "(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."; În prezenta cauză, persoana care a adus daune sănătății altei persoane este pârâtul D. G., iar persoana a cărei sănătate a fost afectată este D. G.. Spitalul a acordat servicii medicale persoanei vătămate D. G..

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

Calitate procesuală pasivă. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Calitate procesuală pasivă. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)