Aplicarea legii penale mai favorabile – art. 6 NCp – în sensul reducerii pedepsei componente şi a pedepsei rezultante
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă penală nr. 70 din data de 03.02.2014
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 369/63/2014, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarul Pelendava a solicitat aplicarea mitior lex cu privire la condamnările dispuse prin sentința penală nr. 444 din 04.09.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia nr. 1996/17.04.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, privind pe condamnatul B.C., menționate la punctele 1 și 2 din fișa de evaluare anexată, invocând totodată dispozițiile art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 444 din 04.09.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1996/17.04.2003 a CSJ, s-a dispus în baza art. 192 alin. 2 C.p. condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 2 lit. d și f C.p. condamnarea inculpatului la 20 ani închisoare, iar în baza art. 197 alin. 1 C.p. condamnarea la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza sentinței penale nr. 444 din 04.09.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a emis MEPI nr. 520/15.05.2003 de către Tribunalul Dolj, executarea pedepsei începând la data de 01.06.2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. și art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013.
Sesizarea a fost însoțită de fișa de evaluare a deținutului, copiile sentinței și deciziilor penale și a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 444 din 04.09.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1996/17.04.2003 a CSJ, s-a dispus în baza art. 192 alin. 2 C.p. condamnarea inculpatului B.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 2 lit. d și f C.p. condamnarea inculpatului la pedeapsa de 20 ani închisoare, iar în baza art. 197 alin. 1 C.p. condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 33-34 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. În baza art. 88 C.p. și art. 350 C.p.p. s-a dedus detenția preventivă de la 01.06.2001 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv. De asemenea, prejudiciul a fost recuperat.
Împotriva acestei soluții, inculpatul B.C. a formulat apel la Curtea de apel Craiova care, prin decizia nr. 575/12.12.2002 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 444/04.09.2002 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 10184/P/2001. Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus în continuare detenția preventivă de la 04.09.2002 la zi.
Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova inculpatul B.C. a formulat recurs în fața Curții Supreme de Justiție, care, prin decizia nr. 1996/17.04.2003 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 575/12.12.2002 a Curții de Apel Craiova. Totodată s-a dispus deducerea din pedeapsă a duratei arestării preventive de la 01.06.2001 la 17.04.2003.
În baza sentinței penale nr. 444 din 04.09.2002, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a emis MEPI nr. 520/15.05.2003 de către Tribunalul Dolj, executarea pedepsei începând la data de 01.06.2001.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă
- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța reține următoarele:
a) Infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie în formă calificată prevăzute de dispozițiile art. 192 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 211 alin. 2 lit. d și f din Codul penal din 1969 sunt reglementate de dispozițiile art. 234 alin. 1 lit. d și f NCP (infracțiune complexă), fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. d și f din Codul penal din 1969 depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.
Astfel, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, instanța va admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Pelendava Craiova privind pe condamnatul B.C., va descontopi pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală 444/4.09.2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1996/17.04.2003 a CSJ și va repune în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 C.p.;
- pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. d și f C.p.;
- pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.p.
Va constata că potrivit NCP infracțiunile prev. de art. 192 alin. 2 C.p. din 1968 și art. 211 alin. 2 lit. d și f C.p. din 1968 se încadrează în prevederile art. 234 alin. 1 lit. d și f NCP.
În baza art. 6 alin. 1 NCP instanța va reduce pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. d și f C.p. la maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de art. 234 alin. 1 lit. d și f NCP (care absoarbe infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu prevăzute de C.p. din 1968).
b) Infracțiunea de viol prevăzută de dispozițiile art. 197 alin. 1 din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 218 alin. 1 C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța urmează să compare pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.
Astfel, în baza art. 38 alin. 1 NCP raportat la art. 39 alin. 1 lit. b NCP instanța va contopi cele două pedepse de 10 ani închisoare, și va aplica pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 10 ani închisoare, urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 13 ani și 4 luni închisoare.
Drept urmare, instanța va constata că pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aflată în curs de executare este mai mare decât maximul special de 13 ani și 4 luni închisoare prevăzut de NCP și, în consecință, în baza art. 6 alin. 1 NCP, va reduce pedeapsa rezultantă de la 20 ani închisoare la 13 ani și 4 luni închisoare.
Instanța va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, va deduce din pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare durata executată de la 1.06.2001 la zi, va menține starea de arest în vederea executării pedepsei și va constata că nu se impune punerea în libertate a persoanei condamnate B.C..
În consecință, instanța va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 520 din data de 15.05.2003 emis de Tribunalul Dolj și va dispune emiterea unui alt mandat de executare a pedepsei închisorii și efectuarea formelor de executare potrivit dispozițiilor prezentei sentințe, după rămânerea definitivă a acesteia.
