Asigurări auto . data de la care pot fi percepute penalităţi de întârziere pentru refuzul asigurătorului rca de plată a indemnizaţiei către persoana păgubită .
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 449 din data de 24.03.2016
Prejudiciile nepatrimoniale reprezintă acele consecințe dăunătoare cu conținut neeconomic , rezultând din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale , determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate vizând doar efectul compensatoriu , fără a încerca prețuirea valorii nepatrimoniale lezate (dreptul la viață și sănătate fiind inestimabile); prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată strict alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea integrității corporale a sănătății sau a relațiilor afective , iar nu conferirea unui grad de satisfacție persoanei prejudiciate , prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului .
Determinarea prejudiciului nepatrimonial se realizează pe baza actelor medico-legale din care rezultă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării. După cum recomandă Ghidul pentru soluționarea daunelor morale , întocmit de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii , despăgubirile se stabilesc prin înmulțirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu punctajul stabilit în Tabelul de la pct. VI.4.2. și cu valoarea punctului calculată conform prevederilor pct. VI.1, lit. b) după caz, pentru vătămări care au permis recuperarea integrală a funcționalității sau pentru cele în urma cărora a rezultat o infirmitate posttraumatică ; despăgubirile au în vedere un nivel mediu , prezumat , al suferinței îndurate de persoanele prejudiciate ; pornind de la acest nivel, despăgubirile se pot ajusta în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, pe baza probelor existente ; sarcina probei pentru majorarea, respectiv diminuarea, cuantumului despăgubirilor în raport de nivelul mediu prevăzut la punctul VI.4, va reveni părții care a propus ajustarea , iar în lipsa unor astfel de probe , se acordă despăgubirile prevăzute la punctul VI.4 ; ghidul instituie regula conform căreia despăgubirea pe bază de punctaj are o valoare medie , care se acordă numai în situația în care partea vătămată nu dovedește - în funcție de particularitățile litigiului - că întinderea prejudiciului este mai mare .
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub numărul 20790/212/2014, reclamanta N.L.A. a formulat - în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A.R. SA și cu intimatul intervenient D.C. - apel împotriva Sentinței civile nr. 6218/27.05.2015 , pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul cu același număr , solicitând schimbarea în parte a hotărârii, în sensul majorării cuantumului daunelor morale , de la 15.000 de lei la 70.000 de lei , acordarea tuturor despăgubirilor materiale solicitate în valoare de 18.000 de lei , la care se adaugă cheltuielile de judecată efectuate la fond și în calea de atac ; apelanta a solicitat , totodată , restituirea taxei judiciare de timbru achitate la judecarea pricinii în fond .
Apelanta relevă în susținere că autoritatea judiciară a realizat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor din materia probațiunii și ale art. 1357 și 2223 cod civil , atunci când a apreciat că prejudiciul de ordin moral , suferit de reclamant , se ridică la numai 15.000 de lei, iar daunele materiale nu sunt dovedite ; chiar și în versiunea de despăgubire acceptată de intimatul asigurător , daunele morale trebuie evaluate în conformitate cu toate criteriile cuprinse în ghidul orientativ întocmit de Fondul de Protecție a victimelor străzii , prin înmulțirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu punctajul stabilit în tabelul nr. VI.4.2 , cu o valoare a punctului raportat la câștigul salarial mediu net actual , la nivelul anului 2011 , majorat cu 15 % ; prin această metodă de calcul , media despăgubirii este de 474 de lei/zi de îngrijire medicală , totalul despăgubirilor fiind , în această variantă de calcul , de peste 21.000 de lei; în realitate , daunele morale au un cuantum superior , având în vedere că a fost vătămată articulația genunchiului și a umărului , suferințele pentru o asemenea traumă propagându-se pe o durată de timp îndelungată ; orientarea jurisprudențială , pentru o atare leziune - care a necesitat 45 de zile de îngrijire medicală - înclină pentru acordarea unor daune morale de o valoare mai mare, pentru compensarea , cât mai adecvată , a urmărilor faptei delictuale săvârșite ; eronat a reținut prima instanță că asigurătorul nu răspunde pentru cheltuielile medicale efectuate de persoana vătămată și pentru cheltuielile de judecată efectuate în procesul penal ; art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 dă consacrare dreptului beneficiarului asigurării de a recupera aceste sume direct de la asigurător ; doar în măsura în care despăgubirile acordate de instanță depășesc plafonul special al răspunderii asigurătorului, operează răspunderea autorului accidentului pentru fapta proprie ; dovezile privind efectuarea cheltuielilor de judecată în procesul penal se regăsesc în cuprinsul dosarului 9030/212/2013/a1 al Judecătoriei Constanța , existând trei contracte de asistență juridică și reprezentare încheiate de reclamantă cu apărătorul său ales, atât pentru faza urmăririi penale cât și a judecății - înregistrate cu numerele 131/2.07.2014 , 55/3.07.2012 și 88/8.05.2013 ; în baza acestor contracte , reclamanta a achitat câte 5.000 de lei , potrivit chitanțelor 204/20.07.2012 și 723/20.01.2014 , orice inadvertență din chitanțe - legată de numărul contractului de asistență juridică - fiind rezultatul unei erori materiale ; taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă pentru judecata în fond (în valoare de 855 de lei ) urmează a fi restituită , întrucât orice pretenții patrimoniale decurgând din procese penale sunt scutite de taxe judiciare , în condițiile art. 29 lit. i din OUG 80/2013 ; în drept au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Nu au fost depuse înscrisuri noi , fiind atașat dosarul de fond al Judecătoriei Constanța.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare , solicitând respingerea apelului ca nefondat ; a învederat că sentința instanței de fond este just motivată , în măsura în care daunele materiale pretinse de reclamantul nu sunt dovedite cu acte justificative , după cum impune art. 49 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 .
Intimatul intervenient nu a formulat întâmpinare și nici cereri probatorii , lipsind la judecata pricinii .
Din analiza materialului documentar se va reține că prin Sentința civilă nr. 6218/27.05.2015 , pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul 20790/212/2014 , a fost admisă în parte cererea reclamantei N.L.A. și s-a dispus obligarea pârâtei SC A.R. SA la plata sumelor de 15.000 de lei - daune morale și 855 de lei - cheltuieli de judecată ; prin aceeași hotărâre , a fost respinsă , ca neîntemeiată , cererea reclamantei de obligare la plata sumei de 18.000 de lei , cu titlu de despăgubiri materiale .
Pentru a ajunge la această soluție autoritatea judiciară a arătat - textual - că prin sentința penală nr. 1434/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 9030/212/2013 , intervenientul D.C. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare în baza art. 184 alin. 1, 3 C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de 3 ani ; s-a reținut că la 07.12.2011, în jurul orelor 06.50, inculpatul Dobrică Constantin a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare … pe str. … din mun. Constanța, pe banda a II-a de circulație și, în aceste condiții, în zona Petroconst, a surprins și accidentat pe reclamanta din prezenta cauză, N.L.A., și pe numita C.I. care traversau str. Cumpenei, pe marcajul pietonal ; reclamanta N.L.A. a necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice ; prin aceeași sentință, s-a constatat disjunsă acțiunea civilă ; prin decizia penală nr. 2/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța , a fost admis apelul formulat de D.C., a fost desființată sentința penală nr. 1434/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 9030/212/2013 și, în rejudecare, s-a dispus achitarea inculpatului D.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. 1, 3 C.pen. din 1969, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală actuală ; prin sentința civilă nr. 517/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 9030/212/2013/a1, în temeiul art. 25 alin. 5 C.proc.pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de reclamanta din prezenta cauză, N.L.A.; la momentul producerii evenimentului rutier, autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare … , condus de intervenientul D.C. era asigurat la societatea pârâtă; în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în dosarul penal, instanța reține că, în dosarul de fond, reclamanta a fost reprezentată de avocat S.F. în temeiul contractului de asistență juridică nr. 088/08.05.2013 ; pentru aceste servicii, reclamanta a achitat suma de 5000 lei, conform chitanței nr. 505/15.05.2013 ; în cadrul urmăririi penale, reclamanta a fost reprezentată de același avocat în baza contractului de asistență juridică nr. 55/07.2012. în dosarul nr. 9030/212/2013/a1, reclamanta nu a depus dovada achitării onorariului avocatului pentru serviciile prestate în baza contractului menționat anterior, fiind depusă chitanța nr. 204/20.07.2012 prin care a achitat către avocat suma de 5000 lei, însă în temeiul unui alt contract, respectiv contractul nr. 58/2012, astfel cum rezultă din chitanța precizată ; în legătură cu cheltuieli de judecată pretinse în cadrul prezentului dosar civil, la dosarul cauzei, a fost depusă împuternicirea avocatului pentru reprezentarea reclamantei în care se menționează că, între reclamantă și avocat, a fost încheiat contractul de asistență juridică nr. 131/02.07.2014 ; în dosarul atașat, nr. 9030/212/2013/a1, reclamanta a depus chitanța nr. 723/20.01.2014 în temeiul căreia a achitat avocatului suma de 5000 lei reprezentând onorariul avocatului conform contractului nr. 120/2014 ; din coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului suferit de către reclamantă este intervenientul D.C., fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale ; fapta ilicită săvârșită de pârât constă în nerespectarea regulilor de circulație în conducerea autovehiculului, producându-se din această cauză evenimentul rutier din data de 07.12.2011, astfel cum rezultă din dosarul penal; prejudiciul reprezintă rezultatul dăunător, în cauză fiind de natură patrimonială, cert, actual și nereparat, care a survenit ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către intervenient ; prejudiciul produs rezultă din aportul de constatare medico-legală, precum și din declarația martorului audiat în cauză ; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs rezultă din materialitatea faptei, prejudiciul suferit de reclamantă fiind consecința directă a producerii accidentului rutier din data de 07.12.2011, produs din culpa intervenientului ; vinovăția intervenientului constă în comiterea faptei ilicite constă în culpa cu care a acționat, întrucât trebuia și putea să prevadă faptul că nerespectarea regulilor de circulație poate genera un accident din care să rezulte vătămarea altor participanți la trafic ; reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC A.R. SA, în temeiul contractului de asigurare, la daunele materiale suferite 18000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentele și intervențiile chirurgicale și onorariile de avocat achitate în dosarul penal conex, precum și la daune morale de 70000 lei ; referitor la daunele materiale reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentele și intervențiile chirurgicale, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli ; la dosarul cauzei nu au fost depuse chitanțe, facturi sau alte asemenea înscrisuri din care să rezulte că reclamanta a achitat servicii medicale în urma accidentului suferit ; astfel cum reiese din declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că reclamanta era angajată la momentul accidentului, beneficiind astfel de asigurare medicală în vederea acoperirii cheltuielilor pentru tratamente și alte intervenții chirurgicale ; în continuare, în ceea ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului achitat în dosarul penal, în primul rând, instanța reține că sarcina achitării acestor cheltuieli de judecată efectuate în dosarul penal îi revine intervenientului Dobrică Constantin, iar nu societății de asigurare, având în vedere că acestuia i se impută culpa procesuală atât în dosarul de urmărire penală, cât și dosarul penal de fond, intervenientul fiind vinovat de producerea accidentului ; reclamanta nu a făcut dovada achitării onorariului de avocat pentru serviciile prestate în temeiul contractelor de asigurare nr. 55/07.2012 și nr. 131/02.07.2014, fiind depuse în dosarul penal nr. 9030/212/2013/a1 chitanțele nr. 204/20.07.2012 și nr. 723/20.01.2014 care se referă la alte contracte de asistență juridică, respectiv contractele nr. 58/2012 și nr. 120/2014 ; daunele morale trebuie să reprezinte o compensație justă, rațională și echitabilă a prejudiciului suferit de reclamantă, iar nu să constituie o îmbogățire fără justă cauză pentru reclamantă ; în vederea stabilirii acestui cuantum, instanța are în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale, prin care s-a reținut că reclamanta a prezentat leziuni traumatice ce necesită cca 45 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor ; prin același raport s-a mai reținut că leziunile suferite nu pun probleme neurologice, că nu au existat leziuni cerebroventriculare traumatice și nici leziuni cranio-cerebrale ; reclamanta a suferit o luxație scapulo-humerală dreapta cu fractură de mare tuberozitate, fiind imobilizat genunchiul drept în atelă gipsată ; a fost externată cu evoluție bună, recomandându-i-se repaus la pat, ținerea membrului inferior drept în poziție proclivă, gheață local, tratament ; reclamanta a făcut fizioterapie în perioada 17-31.01.2012 și că a continuat să facă, inclusiv la acel moment ; potrivit declarației martorului audiat în cauză, reclamanta a fost imobilizată la pat în urma accidentului și nu a mai putut să muncească, beneficiind de concediu medical, întrucât aceasta lucra într-un depozit de medicamente, iar atribuția ei era să preia medicamentele de pe anumite rafturi și să le ducă în altă parte spre verificare ; în urma leziunilor suferite, reclamanta a fost imobilizată la pat și o perioadă de câteva luni, nu a mai putut să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și nici să desfășoare activități sociale ; față de leziunile avute și de circumstanțele personale ale reclamantei, instanța reține că suma de 15000 lei reprezintă o reparație proporțională menită să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta.
Apelul este fondat .
Verificând temeinicia și legalitatea hotărârii în limitele cererii de apel , prin reevaluarea probelor administrate în fața primei instanțe , se constată că reclamantul a învestit, la 3.07.2014 , Judecătoria Constanța cu o cerere de realizare a unei creanțe împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto , reprezentând despăgubiri pentru vătămările suferite în urma unui accident rutier, produs la 7.12.2011 ; la data menționată , erau în vigoare prevederile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 , care a intrat în vigoare la 6 decembrie 2011 ; conform art. 49 punctul 1 lit. a) - f) din Norma aprobată prin Ordinul 14/2011 , la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale în caz de vătămare corporală - diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical , venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat , salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare , eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare , cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie , daunele morale - în conformitate cu legislația și jurisprudența din România .
De principiu , prejudiciile nepatrimoniale (denumite și daune morale sau prejudicii extrapatrimoniale sau nepecuniare) reprezintă acele consecințe dăunătoare cu conținut neeconomic , rezultând din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale ; având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu , determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate va viza doar efectul compensatoriu și nu va încerca prețuirea valorii nepatrimoniale lezate, dreptul la viață și sănătate fiind inestimabile ; prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată strict alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea integrității corporale a sănătății sau a relațiilor afective , iar nu conferirea unui grad de satisfacție persoanei prejudiciate , prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului .
Determinarea prejudiciului nepatrimonial se realizează pe baza actelor medico-legale din care rezultă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării.
După cum recomandă Ghidul pentru soluționarea daunelor morale , întocmit de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii , elaborat în urma efectuării unui studiu comparativ al jurisprudenței naționale și europene în materie , despăgubirile se stabilesc prin înmulțirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu punctajul stabilit în Tabelul de la pct. VI.4.2. și cu valoarea punctului calculată conform prevederilor pct. VI.1, lit. b) după caz, pentru vătămări care au permis recuperarea integrală a funcționalității sau pentru cele în urma cărora a rezultat o infirmitate posttraumatică ; despăgubirile pentru prejudicii nepatrimoniale sunt prevăzute la punctul VI.4 și au în vedere un nivel mediu , prezumat , al suferinței îndurate de persoanele prejudiciate ; pornind de la acest nivel, despăgubirile se pot ajusta în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, pe baza probelor existente ; sarcina probei pentru majorarea, respectiv diminuarea, cuantumului despăgubirilor în raport de nivelul mediu prevăzut la punctul VI.4, va reveni părții care a propus ajustarea , iar în lipsa unor astfel de probe , se acordă despăgubirile prevăzute la punctul VI.4.
Însuși ghidul de care se prevalează intimatul asigurător instituie regula conform căreia despăgubirea pe bază de punctaj are o valoare medie , care se acordă numai în situația în care partea vătămată nu dovedește - în funcție de particularitățile litigiului - că întinderea prejudiciului este mai mare .
Or , reclamanta apelantă a depus în fața primei instanțe numai o copie a Sentinței penale nr. 1434/27.11.2013 a Judecătoriei Constanța și a raportului de expertiză tehnică judiciară auto efectuată în dosarul penal 23320/P/2011 , prevalându-se exclusiv de înscrisuri administrate în procesul penal ; potrivit art. 16 Cod Procedură Civilă , probele se administrează de către instanța care judecă procesul , cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel ; din această perspectivă , se va reține că reclamanta nu a demonstrat probatoriu, prin acte justificative , cuantumul despăgubirilor pretinse cu titlu de daune materiale , omițând a depune acte medicale , chitanțe , bonuri ori alte documente atestând plăți către furnizorii de servicii medicale , de transport sa către apărătorul său ales .
În raport de durata relativ îndelungată a privării persoanei vătămate de o viață normală, reiese cu certitudine că nivelul despăgubirii acordate de instanța de fond nu corespunde scopului măsurii acordării daunelor morale - alinarea suferinței pricinuite prin vătămarea integrității corporale a sănătății , fiind demonstrat probatoriu un nivel superior al despăgubirii, raportat la punctajul cu valoare medie descris în Ghidul pentru soluționarea daunelor morale; față de cele ce preced , se constată că prima instanță a interpretat și aplicat incorect dispozițiile legale incidente , legate de modul de apreciere a daunelor morale , care urmează a fi recunoscute reclamantei în raport de nivelul de 474 de lei/zi de îngrijire medicală.
