Propunere arestare preventivă. Jurisprudență Mărturie mincinoasă
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă penală nr. 50 din data de 12.03.2016
Refuzul unei persoane de a depune mărturie nu echivalează cu omisiunea ca atitudine sub care se poate înfățișa elemental material al mărturiei mincinoase. Acest refuz explicit, exprimat clar, nu este de natură să inducă în eroare organele judiciare, ci atenționează cu privire la necesitatea administrării de noi probe pentru aflarea adevărului.
Refuzul de a furniza informațiile cerute, însă în condițiile avertizării persoanei asupra consecințelor faptelor sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de obstrucționare a justitiei, prevăzute de art.271 alșin.1 C.p., infracțiune care nu poate fi reținută drept temei al arestării inculpatului B.B. cercetat în prezenta cauză, pentru următoarele motive: lipsa informării și explicațiilor pe care organul de urmărire penală ar fi trebuit să le ofere cetățeanului strain precum și pentru faptul că infracțiunea este pedepsită cu închisoarea e la 3 luni la un an sau cu amendă, nefiind astfel îndeplinită condiția referitare la limita de pedeapsă.
Prin încheierea nr.50/12.03.2016 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Constanța, rămasă definitivă în ceea ce-l privește pe inculpatul B.B. se retine :
La data de 12.03.2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a formulat propunerea de arestarea preventivă a inculpaților JA și BB, pe o perioadă de 30 de zile.
Examinând propunerea formulată, prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrările dosarului ,judecătorul de drepturi și libertăți constată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Astfel, potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât dacă există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Codul de procedură penală român, prevede condiții mai riguroase în care se pot dispune măsurile preventive.
Astfel, potrivit art.202 alin.1 Cod proc.pen., "măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni ";.
Potrivit alin. 3 al art. 202 Cod proc.pen., "orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia";.
De asemenea, conform art. 223 alin.2 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale,( ....) dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi și libertăți constată că, deși din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă bănuiala rezonabilă de comitere a faptelor reținute în sarcina inculpatului JA, arestarea preventivă a acestuia nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse în concret acestuia, nu este necesară în vederea înlăturării unui pericol pentru ordinea publică și nu se impune în scopul bunei desfășurări a procesului penal ori în scopul împiedicării inculpatului să comită noi infracțiuni.
Din probele administrate până în prezent rezultă că, DX, împreună cu nepotul său BB precum și cu amicii acestora BS și JA au plecat din Albania la 7.03.2016 cu scopul de a ajunge în Italia pentru ca primii doi să-și întâlnescă familia, înțelegându-se ca toți patru să contribuie la cheltuielile de transport.
Pe data de 8.03.2016, cei patru, afându-se în autoturismul condus de JA au încercat să treacă frontira pe la punctul de trecere Berchet, pentru a intra în România, însă numiților DX și BS le-a fost refuzată intrarea în țară de către polițiștii români, ocazie cu care le-a fost înmânat câte un formular în acest sens.
Întrucât începuseră împreună călătoria și contribuind la cheltuielile acestuia, cei patru au hotărât să mai încercrce odată intrarea în România, printr-un alt punct de trecere a frontierei, inculpatul JA informându-se de pe internet. Astfel, la 10.03.2016 au ajuns la P.T.F. Negru Vodă, aici fiindu-le refuzată intrarea numiților DX, BS cât și lui BB.
Din dorința de a rămâne împreună, cei patru au hotărât să-și continue călătoria, căutând pe internet un alt punct de frontieră pentru a încerca a treia oară să intre în România, vâzând astfel că cel mai apropiat punct era P.T.F. Vama Veche.
La P.T.F. Vama Veche, DX și BS au coborât din autoturism cu 100-200 metri față de puctul de trecere, s-au deplasat pe lângă punctul de trecere, iar JA și BB au intrat cu autotuirismul la controlul de frontieră, toți patru înțlegându-se ca, în cazul în care primii doi nu erau prinși de poliție, să se întâlnescă pe teritoriul României și să-și continue călătoria cu autoturismul prin Ungaria spre Italia.
Organele de urmărire penală nu au administrat până în prezent probe din care să rezulte aspecte contrare celor declarate de către inculpatul JA precum și de către DX, BS, cu privire la împrejurările, modul de comitere a faptelor, mobilul și scopul acțiunilor inculpatului.
Desi infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei ( în forma complicității în cee ace-l privește pe inculpat ) și trafic de migranți sunt fapte cu un pericol social generic de necontestat, împrejurările, modalitatea concretă de comitere, mobilul și scopul ce au stat la baza săvârșirii acestora, nu evidențiază un pericol social concret ridicat și nici o periculozitate sporită a inculpatului, de natură a justifica privarea de libertate.
Din aceste considerente, arestarea preventivă, ca măsură excepțională, nu apare ca fiind proporțională cu acuzațiile formulate împotriva inculpatului JA și nici necesară în vederea înlăturării unui pericol pentru ordinea publică.
Întrucât în cauză nu rezultă că inculpatul JA ar mai fi intrat în conflict cu legea penală, nu există date din care să se concluzioneze că ar exista riscul ca acesta să comită noi fapte penale.
Faptul că inculpații sunt cetățeni străni nu se constituie în mod singular într-un risc serios de sustragere acestora de la urmărirea penală ori de împiedicare a bunei desfășurări a procesului penal, concluzie confirmată și prin conduita procesuală corectă, comporetament adoptat de ambii inculpați, care, a doua zi după pronunțarea încheierii, s-au prezentat împreună cu apărătorii desemnați din oficiu și au comunicat numerele de telefon la care pot fi contactați precum și locuința temporară din Constanța.
Pentru aceste considerente, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că urmărirea penală a inculpatului se poate desfășura în bune condiții chiar în lipsa oricărei măsuri preventive, aceasta fiind în curs de finalizare.
Se impune a fi subliniat faptul că, până la motivarea prezentei încheieri, a fost înregistrat ( la data de 15.03.2016 ) pe rolul instanței rechizitoriu întocmit de către procuror.
În cee ce-l privește pe inculpatul BB, urmărit penal doar pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, judecătorul de drepturi și libertăți subliniază următoarele aspecte:
Potrivit art.273 C.p., mărturia mincinoasă constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat.
În sarcina inculpatului BB, procurorul a reținut refuzul de a da declarație în cauză, desi avea cunoștință despre faptele reținute în sarcina inculpatului JA, aflându-se împreună cu acesta pe toată perioada comiterii infracțiunilor.
Din analiza formularului tipizat ( aflat la fila 106 dosar u.p. ) în care a fost consemnat refuzul martorului de a da declarație, rezultă că este inserată mențiunea". Mi s-a adus la cunoștință că am dreptul de a refuza să dau declarații în calitate de martor și declar că nu sunt/sunt de accord să dau declarație";, iar pe verso este inserată mențiunea "Mi-a fost adusă la cunoștință obligația de a da declarații conforme cu realitatea, atrăgândumi-se atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă ".
La fila 107 există declarația olografă a inculpatului BB data în calitate de martor, dar care nu este tradusă, fiind preluată probabil în cuprinsul declarației luate pe formular tipizat.
Având în vedere faptul că inculpatul este cetățean albanez și nu cunoaște deloc limba română, faptul că formularul tipizat în care s-a consemnat refuzul acestuia de a da declarație în calitate de martor conține mențiunile mai sus enumerate, ( despre care se presupune că i-au fost traduse de către interpret ), mențiuni care ar fi trebuit prezentate detaliat unui cetățean strain, precum și faptul că, din actele dosarului nu rezultă că procurorul i-ar fi explicat inculpatului, înainte de a-i solicita să dea declarție în calitate de martor, însă și pe înțelesul său, conținutul constitutiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă, precum și consecințele refuzului de a da declarație, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că, în cauză nu există suficiente probe care să evidențieze bănuiala rezonabilă de comitere a infracțiunii de mărturie mincinoasă de către inculpatul BB, existând serioase dubii asupra posibilității acestuia de a-și adapta comportamentul potrivit cerințelor impuse de legea română dar și cerințelor organului de urmărire penală.
În altă ordine de idei, în literature juridică ( V.Dobribnoiu, A.Filipaș ) s-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia refuzul unei personae de a depune mărturie nu echivalează cu omisiunea ca atitudine sub care se poate înfățișa elemental material al mărturiei mincinoase. Acest refuz explicit, exprimat clar, nu este de natură să inducă în eroare organele judiciare, ci atenționează cu privire la necesitatea administrării de noi probe pentru aflarea adevărului.
Refuzul de a furniza informațiile cerute, însă în condițiile avertizării persoanei asupra consecințelor faptelor sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de obstrucționare a justitiei, prevăzute de art.271 alșin.1 C.p., infracțiune care nu poate fi reținută drept temei al arestării inculpatului în prezenta cauză, pentru motivul anterior menționat: lipsa informării și explicațiilor pe care organul de urmărire penală ar fi trebuit să le ofere cetățeanului strain precum și pentru faptul că este pedepsită cu închisoarea e la 3 luni la un an sau cu amendă, nefiind astfel îndeplinită condiția referitare la limita de pedeapsă ( de cel puțin 5 ani ) impusă de art.223 alin.2 teza a doua.
Pentru argumentele expuse, judecătorul de drepturi și libertăți va respinge, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventive a inculpaților JA și BB.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca neîntemeiată, propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaților JA, născut la data de XXX inXXX, posesor al pașaportului XXX, având număr personal XXX și BB, născut la data de XXX, în XXX, posesor al pașaportului XXX, având număr personal XXX, de sub puterea ordonanței de reținere nr.230/P/2016 din 12.03.2016, dacă nu sunt reținuți ori arestați în altă cauză, măsură care este executorie de la pronunțarea prezentei încheieri.
În baza art.272 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 520 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul Constanța, în favoarea av.V Cl și C Ș - câte 260 lei.
Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul interpretului de limbă albaneză, din fondurile M.J. în favoarea domnului B D.
Cu drept de contestație în termen de 48 de ore.
Pronunțată în camera de consiliu astăzi, 12.03.2016, ora 14.55
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI, GREFIER,
MV DV
