Plângere formulată în temeiul art. 340 c.p.p. de către petenți

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă penală nr. 62 din data de 24.02.2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CONSTANȚA

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA NR. 62

Ședința din camera de consiliu din data de 24.02.2016

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ - LL

GREFIER - SMM

Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - S.T. Constanța - reprezentat prin PROCUROR - NZ

Pe rol, soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 340 C.p.p. de către petenții LDO, domiciliat în XXX și LC - cu domiciliul în XXX.

Dezbaterile asupra plângerii au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 10.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din hotărâre, când judecătorul de cameră preliminară, în conformitate cu disp. art. 391 al. 1 C.p.p. a stabilit termen de pronunțare la data de 24.02.2016, când a pronunțat următoarea soluție:

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Asupra plângerii în cauză :

La data de 08.12.2015 , s-a înregistrat la această instanță sub nr. de dosar 7742/118/2015 , plângerea formulată de petenții LDO și LC, împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Constanța, nr. 106/P/2015 din data de 16.09.2015.

Din actele și lucrările dosarului judecătorul de cameră preliminară reține în fapt următoarele :

În motivarea plângerii se arată că se formulează , în baza art. 340 alin. 1 NCPP, PLÂNGERE împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța procurorului din cadrul DNA Serviciul Teritorial Constanța, din data de 21.09.2015 și menținută prin ordonanța nr. 373/II-2/2015 a prim procurorului din cadrul aceluiași parchet, solicitând ca prin încheierea ce se va pronunța în cauză să se dispună :

- admiterea plângerii și desființarea soluției atacate, iar în baza art. 341 alin. 6 litt. b Cod procedură penală trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale împotriva numitului MRȘ pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită conform art. 297 alin. 1 din Noul Cod Penal cu aplicarea art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000,

-obligarea susnumitului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză

Prin Ordonanța atacată procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a dispus clasarea cauzei cu privire la numitul MRȘ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

S-a arătat, în esență, că având în vedere că există informații contradictorii , nu se poate reține existența intenției ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constatând inexistența faptei (art. 16 alin. 1 lit. a C.proc.pen.)

Soluția a fost menținută și de către procurorul șef de secție, plângerea formulată de către subsemnații fiind respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea ordonanței a nr. 373/11-2/2015/ comunicată în data de 2.11.2015 s-a reținut faptul că aspectele reclamate nu sunt de natură penală, nefiind identificate date sau indicii în acest sens.

În opinia procurorului, remediul situației din speță este atacarea actului administrativ emis la Secția civilă a Tribunalului Constanța.

Raportat la motivele indicate, consideră ordonanța emisă netemeinică și nelegală pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Atât doctrina cât și practica judiciară susțin incidența temeiului de clasare în raza prevederilor art. 16 lit. a CPP doar în situația inexistenței unei fapte în materialitatea sa.

Această soluție nu poate fi dispusă de către procuror nici în cazul în are fapta există în realitatea obiectivă dar este de altă natură și nici în situația în care intern în prezența neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii.

În speță, în ceea ce privește temeiul de drept reținut, motivarea procurorului este contradictorie, arătându-se că fapta ar face obiectul unui litigiu în materia dreptului administrativ nefiind de natură penală, cu toate acestea adoptându-se soluția clasării pe temeiul inexistenței faptei.

Mai mult, ordonanța emisă de către procurorul șef de secție nu răspunde criticilor subsemnatului privind contradicția semnalată, în condițiile în care prima ordonanță reține lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu", iar în ordonanța nr. 373/II-2/2015 procurorul ierarhic menționează inexistenta unei activități infracționale.

Referitor la ordonanța din data de 16.09.2015, nelegalitatea rezidă din considerentul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiuni de abuz în serviciu, clasarea putând să se dispună în baza prevederilor art. 16, alin. 1 lit b și nicidecum în baza art. 16 alin. 1 lit. a.

In mod similar, soluția dispusă prin ordonanța nr. 373/II-2/2015 nu putea fi aceea de clasare în baza art. 16 alin. 1 lit. a atâta timp cât procurorul șef de secție a considerat că litigiul din speță ar fi de competența instanțelor de drept administrativ.

Astfel, se apreciază că se impunea clarificarea acestor aspecte, soluția dispusă în speță fiind incompatibilă cu prevederile legale, deoarece cele două cazuri de clasare se exclud reciproc.

In acest caz, plângerea urmează a fi admisă, concluziile procurorului fiind în neconcordanță cu dispozițiile legale.

In ceea ce privește starea de fapt reținută prin ordonanță, aceasta nu corespunde realității, existând o vădită contradicție între cele reținute și starea de fapt.

Opiniează că în speță s-au efectuat cercetări incomplete, cu încălcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevărului și a rolului activ al organelor de urmărire penală prevăzute de art. 5 și art. 100 C.proc.pen.

Aceste principii impun obligația organelor de urmărire penală de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate sectele, în vederea justei soluționări.

Rolul activ al organului de urmărire penală impune administrarea nemijlocită a probatoriului, chiar și în situația în care aceasta creează dificultăți, întrucât pronunțarea unei soluții trebuie să aibă ca finalitate lămurirea tuturor împrejurărilor cauzei.

Potrivit art. 103 C.proc.pen, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe de către organul de urmărire penală se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În speță, nu s-au efectuat cercetările necesare stabilirii situației de fapt, iar organele de urmărire penală nu au epuizat toate mijloacele de probă, ce se puteau administra în acest scop.

Aceste principii impun organelor de urmărire penală obligația de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului (analiza înscrisurilor depuse și audierea martorilor propuși) și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări.

În speță, consideră că nu s-au efectuat toate cercetările necesare stabilirii situației de fapt, omițându-se o analiză în ansamblu a înscrisurilor atașate plângerii.

Deși, în conformitate cu dispozițiile art. 306 NCPP organul de urmărire penală avea obligația ca după primirea sesizării petenților să caute și să strângă datele si informațiile cu privire la existența infracțiunii, să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 și 101, cu toate acestea nu s-au procedat nici măcar la audierea noastră cu privire la plângerea formulată.

Mai mult decât atât, deși în cuprinsul plângerii formulate au solicitat admiterea probei testimoniale, organele de urmărire penală nu au ținut de cont de aceasta cerere, soluționând cauza fără a efectua măcar cercetări sumare necesare cu privire la existenta infracțiunii.

Astfel, în calitate de moștenitori legali ai defunctului LT sen, au solicitat clarificarea situației juridice a imobilelor ce au aparținut tatălui acestora anterior naționalizării, fiind astfel înregistrată cererea nr. 21617/25.07.1996, adresată Consiliului Local Constanța.

Potrivit răspunsului nr. 21617/23.09.1996, alături de alte imobile, acesta a avut in proprietate și imobilul situat în XXX, care a trecut in proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 și figurează în anexa la decret la poziția 365.

Prin notificările nr. 108742/2001 și nr. 708808/2001 formulate în baza Legii 10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanta, XXX, format din teren, în suprafață de 140 mp și construcții.

Acesta a fost achiziționat de către antecesorul petenților LT , de la numitul GG (care la rândul său 1-a moștenit de la tatăl său CG), în baza actului de vânzare nr. 1863/30.10.1942, din cuprinsul căruia rezultă atât suprafața terenului cât și faptul că pe acesta erau edificate construcții.

Deși în cursul anului 2001, odată cu cererea de restituire adresată Comisiei de aplicare a legii 10/2001, au depus toate înscrisurile doveditoare, solicitarea acestora a rămas fără răspuns timp de aproape 10 ani.

Ca urmare a acestui fapt, în data de 23.02.2011 s-au adresat din nou Primăriei Municipiului Constanta în vederea lămuririi situației, având informația că mobilul din speță i s-ar fi restituit unei alte persoane.

La scurt timp a fost emisă dispoziția primarului nr. 1152/09.03.2011, prin care s-a dispus:

- restituirea în natură, în favoarea subsemnaților, a imobilului-teren situat n XXX bis, în suprafață de 140 mp din acte (137,88 din măsurători).

- în ceea ce privește imobilul-construcție, demolată anterior emiterii dispoziției, compusă din chirpici și paiantă, acoperit cu olana și carton, fără electricitate, fără sobe cu pământ pe jos și dușumele, în stare rea, s-a propus acordarea de despăgubiri.

Între timp au luat la cunoștință despre faptul că, prin dispoziția făptuitorului, imobilul revendicat a fost restituit numitului VA, care, după evacuarea familiilor de rromi care ocupau imobilul, a procedat în cursul lunii noiembrie a anului 2010, la demolarea construcțiilor existente.

Văzând că le-a fost restituit un imobil situat la alt număr administrativ, deși înscrisurile anexate cererii vizau revendicarea imobilului situat în XXX, în data de 25.03.2011 au contestat dispoziția de restituire, arătând că starea de fapt reținută în cuprinsul acesteia este eronată.

Astfel, au arătat că li s-a restituit imobilul din vecinătatea celui care a aparținut antecesorului petenților (XXX bis), în locul celui de la nr. 34, solicitând remedierea neregulilor constatate.

Prin aceeași cerere s-a solicitat și indicarea motivelor care au determinat restituirea către VA a imobilului proprietatea tatălui petenților , precum și eliberarea unei copii de pe autorizația prin care s-a încuviințat demolarea acestuia.

Prin adresa nr. 31101/31.03.2011 se confirmă că antecesorul acestora LT sen. figurează în registrul matricol manual din perioada 1942-1950 în calitate le proprietar al imobilului situat în XXX, Constanța.

Astfel se reține că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. XXX, vânzătorul GG vinde antecesorului petenților LT imobiul situat în XXX (compus din teren în suprafață de 140 mp și imobil cu tot ce se află pe el). Acest fapt rezultă și din adresa nr. 80161/20.07.2005 emisă de către Serviciul Public de Impozite Taxe și Alte Venituri Ale Bugetului Local (SPIT) din cadrul Consiliului Local Constanța.

În ciuda acestui fapt, atât prin acest răspuns cât și prin adresa nr. 46252 /08.04.2011 comunicată ulterior, se arată că, din analiza conținutului actului de partaj nr. 686/1933 și a contractului de vânzare-cumpărare și a vecinătăților ar rezulta că identificarea imobilului revendicat s-a făcut corect, acesta situându-se în fapt pe XXX bis.

Astfel este greșită motivarea procurorului în sensul că petenților în mod corect li s-a restituit în natură terenul situat în XXX bis, deoarece din toate înscrisurile doveditoare anexate rezultă cu certitudine că antecesorul acestora a deținut imobilul revendicat și nu imobilul restituit din XXX bis.

In ceea ce privește justificarea restituirii imobilului situat în XXX către o altă persoană și a înscrisurilor doveditoare, cererea acestora a rămas fără răspuns până în prezent cu toate că prin solicitarea din data de 27.06.2011 au reiterat cererile acestora anterioare.

Precizează că LDO s-a prezentat personal la serviciul juridic din cadrul Primăriei Constanța unde a fost îndrumat către consilierul juridic dl. RD ca fiind persoana abilitată pentru a-i da îndrumări. Acesta, la solicitarea petentului expresă, a refuzat să-i pună la dispoziție înscrisurile doveditoare care au stat la baza punerii în posesie a numitului VA în locul petenților.

Mai mult, analizând dispoziția de restituire nr.1152/2011 se conturează o situație de fapt contradictorie și cu privire la construcțiile existente. Astfel :

Din coroborarea art.l și art.2 din dispoziția contestată, rezultă că pe terenul din XXX bis. restituit petenților s-ar afla imobilul-construcție, în prezent demolată, compusă din chirpici și paiantă, acoperit cu olana și carton, fără electricitate, fără sobe cu pământ pe jos și dușumele, în stare rea. Pentru acest imobil s-a propus acordarea de despăgubiri conform prevederilor Titlului nr.VII din Legea nr.247/2005. ,

Prin referatul nr. 33531/04.03.2011 întocmit de Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 la fila nr. 2 se arată că : "potrivit adresei SPIT la adresa din XXX a figurat MG până în anul 1943, iar din anul 1943 figurează TL, descrierea construcției : imobil construcție veche din chirpici și paiantă, acoperit cu olana și carton, fără electricitate, fără sobe cu pământ pe jos și dușumele, în stare rea"

Pe de altă parte, potrivit paragrafului următor, se arată că din adresa nr. 36675/13 .11.2006 emisă de RAEDPP Constanța rezultă că pe terenul imobilului situat în XXX bis (restituit petenților) au existat două corpuri de clădire care au fost demolate în cursul anului 1987 de către fostul ICRAL Constanta.

Astfel, contrar stării de fapt reținute în înscrisurilor arătate, deși dispoziția contestată vizează restituirea către petenți a imobilului teren situat XXX bis, în ceea ce privește imobilul-construcție le este restituit corpul de clădire ce a fost edificat, înaintea demolării, pe terenul din XXX (din chirpici....,).

Dispoziția este evident abuzivă și sub aspectul stării de fapt reținute, aceasta fiind necorespunzătoare realității, în aceste condiții neputând fi adusă în discuție o eventuala soluționare a litigiului pe calea dreptului administrativ.

Astfel, în măsura în care, așa cum se susține, imobilul ce a aparținut antecesorului petenților ar fi fost identificat ca fiind cel de la nr. 34 bis urma a le fi acordate despăgubiri raportat la contravaloarea construcțiilor edificate pe acest teren (demolate în 1987) și nu pentru cele existente pe terenul de la nr.34.

In plus, deși se arată că imobilul-construcție edificat pe terenul de la nr.34 ar fi fost construit din chirpici..., și în stare rea, potrivit raportului de evaluare al proprietății de la Călugăreni, nr.34, anexat prezentei, valoarea acestuia (casă + teren) se ridica în anul 2007 la suma de 175.000 euro (579.565 RON).

De remarcat că nici acest raport nu au fost avut în vedere ca mijloc de probă cu ocazia pronunțării soluției din speță.

De asemenea situația prezentată este nereală și în ceea ce privește materialele in care a fost edificată construcția, clădirea fiind compusă din parter, etaj, mansardă, cu fundație din beton, pereți din cărămidă, acoperiș tip terasă, etc.

Nu în ultimul rând arată că imobilul - construcție situat la adresa de la XXX a fost demolat în cursul lunii noiembrie a anului 2010 de către nurnitul VA, petentul luând la cunoștință de aceste informații prin intermediul internetului, și nu anterior acestui an, așa cum se arată în dispoziția de restituire.

Având în vedere cele mai sus menționate consideră că în mod greșit prin actul atacat s-a dispus clasarea cauzei în baza art. 16 alin. 1 lit. a C.Pr.pen.

Este neîntemeiată și motivarea procurorului în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu și cu atât mai puțin a inexistenței unei fapte de natură penală. Referitor la infracțiunea din speță urmau a fi avute având în vedere următoarele :

Potrivit art. 297 alin. 1 din NCP infracțiunea din speță constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de către un funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu dacă prin aceasta se cauzează o pagubă sau o vătămare drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane.

Făptuitorul, potrivit art. 175 alin.l lit.b NCP, fiind ales local, are calitatea de subiect activ special al infracțiunii arătate.

In ceea ce privește noțiunea de act, prevăzută în textul incriminator, doctrina jurisprudența arata că acest termen semnifică operațiunea care trebuie efectuată de funcționarul public in exercitarea atribuțiilor sale de serviciu - înțeleasă ca tot ceea ce cade în sarcina acestuia - potrivit normelor legale care reglementează serviciul respectiv.

In speță, dispoziția de restituire a imobilului către petenți, în conformitate cu legea nr. 10/2001, a fost emisă de către făptuitor în baza atribuțiilor conferite primarului prin art. 68 alin. l din Legea nr. 215/2001.

Astfel, deși potrivit art.7 din Legea 10/2001, prin dispoziția respectivă, făptuitorului îi revenea obligația de a le restitui în natură și liber de orice sarcini imobilul preluat de la antecesorul acestora, în mod abuziv acesta le-a restituit imobilul alăturat.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 10 din același act normativ, în cazul în care pe aceste imobile au fost edificate construcții, care au fost ulterior demolate, urmează a fi acordate despăgubiri corespunzătoare valorii pe piață a imobilului la data notificării, potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Situația din speță se circumscrie cazului în care prin îndeplinirea defectuoasă a actului - reprezentat prin decizia de restituire emisă - care intra în atribuțiile sale, făptuitorul a produs un prejudiciu în patrimoniul petenților.

Acest prejudiciu constă pe de o parte în restituirea unui imobil - teren de valoare inferioară celui ce a aparținut antecesorului acestora, iar pe de altă parte în neacordarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate raportate la valoarea reală, subevaluând construcțiile demolate prin schimbarea caracteristicilor acesteia.

Ca urmarea a îndeplinirii în mod defectuos a atribuțiilor sale de serviciu, făptuitorul le-a cauzat atât o pagubă materială cât și o vătămare a drepturilor acestora legitime, refuzând restituirea în natură a proprietății ce a aparținut, de drept, antecesorului petenților.

Prin fapta săvârșită de către făptuitor , VA a obținut un beneficiu, prin dobândirea unui imobil care nu îi aparținea, motiv pentru care consideră întrunite condițiile prevăzute de art. 13, ind. 2 din Legea 78/2000.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor privind latura subiectivă, consideră că și sub aspect cerința prevăzută de norma de incriminare este îndeplinită, făptuitorul săvârșind fapta cu intenție, ignorând în totalitate înscrisurile doveditoare ale dreptului petenților de proprietate și care dovedeau adevărata realitate.

Raportat la cele de mai sus consideră că reprezentanții parchetului urmau să constate că fapta suspectului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere.

Pentru aceste motive solicită admiterea plângerii, desființarea soluției atacate, iar în baza art. 341 alin. 6 lit. b Cod procedură penală trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunilor arătate, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a acestuia.

La soluționarea plângerii judecătorul de cameră preliminară va reține :

Prin ordonanța din 16.09.2015, emisă în dosarul penal nr.l06/P/2015 al Serviciului Teritorial Constanța din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, s-a dispus, în temeiul art.314 alin.l lit.a C.p.p. și art.315 alin.l lit.b din C.p.p., raportat la art.16 alin.l lit.a din C.p.p., clasarea cauzei având ca obiect comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art.l32din Legea nr.78/2000, raportat la art.297 alin.l Cp., cu aplicarea art.5 alin.l Cp., întrucât fapta nu există.

Conform art.339 din Cp.p., petenții au formulat plângere împotriva soluției, prin care solicită admiterea acesteia, infirmarea ordonanței din 16.09.2015, redeschiderea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale în vederea trimiterii în judecată a numitului MRȘ pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.297 alin.l Cp., cu aplicarea art.l32din Legea nr.78/2000.

Ordonanța din 16.09.2015, emisă în dosarul penal nr.l06/P/2015 al Serviciului Teritorial Constanța din cadrul Direcției Naționale Anticorupție menținută prin Ordonanța nr. 373/II-2/2015 a prim procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Structura Centrală.

Petenții consideră că ordonanța atacată este nelegală și netemeinică, deoarece concluziile procurorului sunt în neconcordanță cu dispozițiile legale. Astfel, aceștia consideră că se impune clarificarea aspectelor legate de clasarea cauzei, întrucât dacă fapta nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu (așa cum susține procurorul în ordonanța atacată), nu pot fi reținute dispozițiile art.16 alin. 1 lita Cp.p., conform cărora fapta nu există.

De asemenea, petenții susțin că există contradicție între cele reținute de procuror în ordonanță și starea de fapt, precizând că cercetările au fost efectuate incomplet, cu încălcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevărului și a rolului activ al organelor de urmărire penală, prev. de art.5 și art.100 Cp.p. Petenții consideră, că în cauză nu s-au efectuat cercetările necesare stabilirii situației de fapt, iar organele de urmărire penală nu au epuizat toate mijloacele de proba, ce se puteau administra în acest scop.

Mai mult, se susține că procurorul de caz nu a procedat la audierea petenților cu privire la plângerea formulată, deși în cuprinsul acesteia, se solicitase admiterea probei testimoniale.

În esență, petenții arată că în calitate de moștenitori legali ai defunctului LT sen, au solicitat clarificarea situației juridice a imobilelor ce au aparținut tatălui acestora anterior naționalizării, fiind astfel înregistrată cererea nr.21617/25.07,1996, adresată Consiliului Local Constanța.

Potrivit răspunsului nr.21617/23.09.1996, alături de alte imobile, acesta a avut în proprietate și imobilul situat în Constanța, XXX nr,34, care, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr,,92/1950 și figurează în anexa la decret la poziția 365.

Prin notificările nr. 108742/2001 și nr.708808/2001 formulate în baza Legii nr.10/2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în XXX, format din teren, în suprafață de 140 mp și construcții

Acesta a fost achiziționat de către antecesorul petenților LT, de la numitul GG (care la rândul său l-a moștenit de la tatăl său CG), în baza actului de vânzare nr.1863/30.10.1942, din cuprinsul căruia rezultă atât suprafața terenului cât și faptul că pe acesta erau edificate construcții.

Deși în cursul anului 2001, odată cu cererea de restituire adresată Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, am depus toate înscrisurile doveditoare, solicitarea acestora a rămas fără răspuns timp de aproape 10 ani.

Ca urmare a acestui fapt, în data de 23.02.2011 s-au adresat din nou Primăriei Municipiului Constanța, în vederea lămuririi situației, având informația că imobilul din speță i s-ar fi restituit unei alte persoane.

La scurt timp a fost emisă dispoziția primarului nr.1152/09.03,2011, prin care s-a dispus:

-restituirea în natură, în favoarea subsemnaților, a imobilului-teren situat în XXX bis, județul Constanța în suprafață de 140 mp din acte (137,88 din măsurători).

-în ceea ce privește imobilul-construcție, demolată anterior emiterii dispoziției, compusă din chirpici și paiantă, acoperit cu olană și carton, fără electricitate, fără sobe cu pământ pe jos și dușumele, în stare rea, s-a propus acordarea de despăgubiri.

Astfel, au arătat că li s-a restituit imobilul din vecinătatea celui care a aparținut antecesorului nostru (XXX bis), în locul celui de la nr.34, solicitând remedierea neregulilor constatate.

Prin aceeași cerere s-a solicitat și indicarea motivelor care au determinat restituirea către VA a imobilului proprietatea tatălui petenților, precum și eliberarea unei copii de pe autorizația prin care s-a încuviințat demolarea acestuia.

Prin adresa nr.31101/31.03.2011 se confirmă că antecesorul acestora LT sen. figurează în registrul matricol manual din perioada 1942-1950 în calitate de proprietar al imobilului situat în XXX, Constanța.

Astfel se reține că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1XXX, vânzătorul GG vinde antecesorului nostru LT imobilul situat în XXX (compus din teren în suprafață de 140 mp și imobil cu tot ce se află pe el). Acest fapt rezultă și din adresa nr.80161/20.07.2005 emisă de către Serviciul Public de Impozite Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local (SPIT) din cadrul Consiliului Local Constanța.

În ciuda acestui fapt, atât prin acest răspuns cât și prin adresa nr.46252/08.04.2011 comunicată ulterior, se arată că, din analiza conținutului actului de partaj nr.686/1933 și a contractului de vânzare-cumpărare și a vecinatatilor ar rezulta că identificarea imobilului revendicat s-a făcut corect, acesta situându-se în fapt pe XXX bis",

Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, petenții consideră greșită motivarea procurorului în sensul că în mod corect li s-a restituit în natură terenul din în XXX bis, întrucât, din înscrisurile doveditoare anexate la plângere, rezultă că antecesorul acestora a deținut mobilul revendicat și nu cel restituit, anterior menționat.

Cu privire la justificarea restituirii imobilului situat în XXX către o altă persoană și a înscrisurilor doveditoare, petenții susțin că până în prezent cererea a rămas fără răspuns, deși prin solicitarea din 27.06.2011, a reiterat aspectele prezentate anterior.

Referitor la acest aspect, se arată următoarele:

"Precizez că subsemnatul LDO m-am prezentat personal la serviciul juridic din cadrul Primăriei Constanța unde am fost indrumat către consilierul juridic dl. RD ca fiind persoana abilitată pentru a-mi da lămuriri. Acesta, la solicitarea mea expresă, a refuzat să-mi puna la dispoziție înscrisurile doveditoare care au stat la baza punerii în posesie a numitului VA în locul subsemnaților.

Mai mult, analizând dispoziția de restituire nr. 1152/2011 se conturează o situație de fapt contradictorie și cu privire la construcțiile existente. Astfel:

Din coroborarea art.l și art.2 din dispoziția contestată, rezultă că pe terenul din XXX bis, restituit subsemnaților s-ar afla imobilul-construcție, în prezent demolată, compusă din chirpici și impaiantă, acoperit cu olană și carton, fără electricitate, fără sobe cu pământ pe jos și dușumele, în stare rea, Pentru acest imobil s-a propus acordarea de despăgubiri conform Prevederilor Titlului nr.VII din Legea nr.247/2005.

Prin referatul nr,33531/04.03.2011 întocmit de Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 la fila nr.2 se arată că: <potrivit adresei SPIT la adresa din XXX a figurat MG până în anul 1943, iar din anul 1943 figurează TL, descrierea construcției: imobil construcție veche |Q chirpici și paiantă, acoperit cu olană și carton, fără electricitate, fără sobe cu pământ pe jos și dușumele, în stare rea";.

Pe de altă parte, potrivit paragrafului următor, se arată că din adresa nr.136675/13.11.2006 emisă de RAEDPP Constanța rezultă că pe terenul imobilului situat în XXX bis (restituit petentul) au existat două corpuri de clădire care au fost demolate în cursul anului 1987 de către fostul ICRAL Constanța.

Astfel, contrar stării de fapt reținute în înscrisurile arătate, deși dispoziția contestată vizează restituirea către subsemnații a imobilului teren situat în XXX bis, în ceea ce privește imobilul-construcție ne este restituit corpul de clădire ce a fost edificat, înaintea demolării, pe terenul din XXX (din chirpici ).

Dispoziția este evident abuzivă și sub aspectul stării de fapt reținute, aceasta fiind necorespunzătoare realității.

Astfel, în măsura în care, așa cum se susține, imobilul ce a aparținut antecesorului acestora ar fi fost identificat ca fiind cel de la nr.34 bis urma a ne fi acordate despăgubiri raportat la contravaloarea construcțiilor edificate pe acest teren (demolate în 1987) și nu pentru cele existente pe terenul de la nr.34.

În plus, deși se arată că imobilul-construcție edificat pe terenul de la nr.34 ar fi fost construit din chirpici și în stare rea, potrivit raportului de evaluare al proprietății de ța Călugăreni nr.34, anexat prezentei, valoarea acestuia (casă + teren) se ridica în anul 2007 la suma de 175.000 euro (579.565 RON). De asemenea situația prezentată este nereală și în ceea ce privește materialele din care a fost edificată construcția, clădirea fiind compusă din parter, etaj, mansardă, cu fundație din beton, pereți din cărămidă, acoperiș tip terasă, etc.

Nu în ultimul rând arată că imobilul-construcție situat la adresa de la XXX a fost demolat în cursul lunii noiembrie a anului 2010 de către VA, petenții luând la cunoștință de aceste informații prin intermediul internetului și nu anterior acestui an, așa cum se arata în dispoziția de restituire.

Astfel, avându-se în vedere cele anterior menționate, petenții consideră că mod greșit procurorul a dispus clasarea cauzei în baza art.16 alin.l lit.a C.p.p.

De altfel, petenții consideră neîntemeiată și motivarea procurorului cu privire la faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece dispoziția de restituire a imobilului către aceștia, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, a fost emisă de către făptuitor în baza atribuțiilor conferite primarului prin art.68 alin.l din Lege nr.215/2001.

Potrivit art.7 din Legea nr. 10/2001, prin dispoziția de restituire, faptuitorului îi revenea obligația de a restitui petenților, în natură și liber de orice sarcini, imobilul preluat de la antecesorul lor, nu pe cel alăturat acestuia.

De asemenea, conform art.10 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia în cazul în care pe aceste imobile au fost edificate construcții, care au fost ulterior demolate, urmează a fi acordate despăgubiri corespunzătoare valorii pe piață a imobilului la data notificării, în raport cu standardele internaționale de evaluare.

In acest mod, petenții susțin că făptuitorul le-a produs un prejudiciu, constând în neacordarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate raportate la valoarea reală, subevaluându-le prin schimbarea caracteristicilor acestora.

De asemenea, petenții consideră că prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, făptuitorul le-a cauzat o pagubă materială și o vătămare a drepturilor legitime, refuzând restituirea în natură a proprietății ce a aparținut, de drept antecesorului acestora.

Totodată, prin fapta săvârșită de făptuitor, VA a obținut beneficiu, prin dobândirea unui imobil care nu i-a aparținut, motiv pentru petenții consideră că sunt întrunite condițiile prev. de art.132 din Legea 78/2000.

Din analiza ordonanței de clasare nr.l06/P/2015 a Serviciului Teritorial Constanța se observă că procurorul de caz a ajuns la concluzia incidenței dispozițiilor art.10 lit.a Cp.p., în raport cu infracțiunea prev. de art.132 din Legea nr.78/2000, cu raportare la art.297 alin.l Cp., reținându-se că nu au fost încălcate atribuțiile de serviciu ale persoanelor implicate în elaborarea și adoptarea Dispoziției nr. 1152/09.03.2011, prin care s-a dispus restituirea către petenți a imobilului situat în municipiul Constanța.

Reanalizând soluția de neurmarire, se constată că aceasta este legală și temeinică, iar aspectele reclamate nu pot fi încadrate ca fapte de natură penală, nefiind identificate date sau indicii în acest sens.

Mai mult, fără a putea discuta de o activitate infracțională în sensul art.297 Cp., se observă că remediul pentru situația juridică invocată se regăsește chiar în art.4 al dispoziției nr.l 152/09.03.2011, unde se prevede că actul juridic administrativ poate fi atacat în termen de 30 zile de la comunicare, la Secția Civilă a Tribunalului Constanța.

Mai mult în acest context trebuie avut în vedere că prin Ordonanța nr. 106/P/2015 din data de 31.03.2015 a Direcției naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus începerea urmăririi penale, în cauză, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplic, irt. 5 alin. 1 Cod penal.

În fapt, s-a reținut împrejurarea că, la data de 06.06.2014, numiții LDO și LC au formulat o sesizare împotriva numitului MRȘ, Primar al Mun. Constanța, cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că, acesta din urmă și-a încălcat atribuțiunile de serviciu prin aceea că, prin Dispoziția primarului nr. 1152/09.03.2011, a dispus restituirea către petenția unui alt imobil decât cel solicitat (cel situat în XXX bis, în loc de cel situat în XXX), imobilul solicitat fiind atribuit, anterior, numitului VA.

Din verificările efectuate au rezultat următoarele:

La data de 06.06.2014, numiții LDO și LC, moștenitorii lui LT, au sesizat săvârșirea fracțiunii de abuz în serviciu de către Primarul Mun. Constanța de la acea dată, numitul MRȘ, constând în aceea că, printr-o dispoziție emisă de acesta, li s-ar fi restituit în natură un alt teren decât cel ce a aparținut antecesorului lor și, în plus, imobilul ce fusese edificat pe acel teren și ulterior demolat, pentru care li se cuveneau despăgubiri bănești, a fost subevaluat.

Din plângerea penală și din documentele primite de la Primăria un. Constanța a rezultat că, prin Dispoziția nr. 1152/09.03.2011 a Primarului un. Constanța, moștenitorilor lui LT li s-a restituit în natură, în meiul Legii nr. 10/2001, terenul situat în XXX s, iar pentru construcția demolată (descrisă ca fiind edificată din chirpici și paiantă, acoperită cu olană și carton, fără energie electrică, tară sobe, cu pământ : jos și dușumele, în stare rea), a fost propusă acordarea de despăgubiri în meiul Legii nr. 247/2005.

Conform Decretului nr. 92/19.04.1950, numitului LT i fost naționalizat imobilul situat în XXX, acesta fiind motivul pentru care persoanele vătămate au ajuns la concluzia că li s-a restituit un alt teren.

La data de 30.10.1942, numitul LT a achiziționat de a numitul GG terenul situat în XXX, 2 A în suprafață de cea. 140 m , teren care se învecina la sud cu XXX, la îord cu proprietatea lui I. C, la est cu proprietatea sorei lui GG, numita NA, iar la vest cu altă proprietate articulară.

Conform actului de partaj voluntar încheiat de frații GG și NA la data de 23.03.1933, cei doi își împart averea tatălui lor decedat, avere constând într-un corp de case situat în XXX.

In acest mod, numita NA dobândește partea de răsărit (sud) a proprietății pe care este edificată o construcție din cărămidă cu mortar de var și nisip acoperită cu olane, iar numitul GG dobândește partea de apus (vest) a proprietății pe care este edificată o instrucție, fără a se preciza din ce material este construită.

Situarea celor două imobile este surprinsă în planul cadastral al Mun. Constanța din anul 1936, precum și în cel din anul 1995, cu precizarea că mobilului aparținând numitului GG, situat către vest, i-a fost atribuit nr. 34 bis.

Față de cele de mai sus, rezultă că, în mod corect, persoanelor vătămate li s-a restituit în natură terenul situat în Constanța, XXX nr. 54 bis, întrucât autorul lor - LT - achiziționase imobilele de la "turnirul GG după perfectarea actului de partaj voluntar încheiat ie frații GG și NA la data de 23.03.1933, prin care numitul GG a devenit proprietarul partea de apus (vest) a proprietății.

În ceea ce privește subevaluarea construcțiilor reclamată de persoanele vătămate, se constată că, prin dispoziția anterior menționată, s-a propus acordarea despăgubirilor pentru construcțiile ce au existat așa cum au "ost descrise în evidențele Serviciului de Impozite și Taxe Locale al Mun. instanța ca aparținând numitei Gafencu Măria (un imobil din chirpici și paiantă, acoperit cu olane și carton, fără energie electrică, tară sobe, cu pământ pe jos și dușumele, în stare rea).

Faptul că în anul 1987 au fost demolate nu unul, ci două corpuri de casă existente la adresa din XXX bis, după cum rezultă din adresa R.A.E.D.P.P., nu este de natură a contrazice descrierea imobilului din evidențele de la Serviciului de Impozite și Taxe Locale al Mun. Constanța, aceasta având în vedere vechimea datelor înscrise în evidențele diferitelor instituții care gestionau imobilele naționalizate, faptul că descrierea imobilelor era făcută de persoane diferite la instituții diferite.

Deoarece cu privire la acest aspect există informații contradictorii, nu se poate reține existența intenției ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu în ceea privește propunerea de a se acorda despăgubiri pentru un singur imobil.

În consecință, se constată faptul în cauză, nu subzistă infracțiunea de abuz în serviciu prev. art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal întrucât nu au fost încălcate atribuțiile de serviciu ale persoanelor implicate în elaborarea și adoptarea Dispoziția primarului nr. 1152/09.03.2011 prin care s-a dispus restituirea către petenți a imobilului situat în XXX.

În raport cu argumentele invocate, procurorul de caz și ulterior procurorul ierarhic superior au reținut corect incidența dispozițiilor art.16 alin. l lit.a Cp.p., întrucât textul trebuie interpretat în sensul inexistenței unei activități infracționale și nu a unei fapte în materialitatea sa.

Față de aceste considerente :

În baza art. 341 alin. 6 lit. a c.p.p. ;

Va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții LDO și LC, împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Constanța, nr. 106/P/2015 din data de 16.09.2015.

În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. ;

Va obliga pe petenți la câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE :

În baza art. 341 alin. 6 lit. a c.p.p. ;

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții LDO și LC, împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DNA - Serviciul Teritorial Constanța, nr. 106/P/2015 din data de 16.09.2015.

În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. ;

Obligă pe petenți la câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă .

Pronunțată astăzi în camera de consiliu.

JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER ,

LL SMM

Tehnored. jud. L. L.

6ex./24.02.2016

Emis 4 com, astazi, 24.02.2016

Plângere formulată în temeiul art. 340 c.p.p. de către petenți

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plângere formulată în temeiul art. 340 c.p.p. de către petenți