Confirmare renunţare urmărire penală. cerere respinsă. participaţie penală. înşelăciune.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 534 din data de 18.05.2017
Prin încheierea nr.534/2017, în baza art.318 alin.15 lit.aCod procedurăpenală, judecătorul de cameră preliminară a respinscererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărire penală față dispusă la data de 22.12.2016 prin rechizitoriul emis în dosarul nr.8493/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, sub aspectul comiterii infracțiunii de "complicitate la înșelăciune"; prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I. privind penumita C.A.C., a desființat soluția de renunțare la urmărirea penală privind actele săvârșite de numita C.A.C. și a trimis cauza la procurer pentru a începe urmărirea penală față de numita C.A.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de "înșelăciune"; prevăzută de art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I..
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 22.12.2016 în dosarul nr.8493/P/2016al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispusrenunțarea la urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunii de "complicitate la înșelăciune"; prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I., constând în aceea că "numita C.A.C. s-a prezentat la domiciliul victimei, unde la indicațiile autorului a ridicat un plic în care se afla suma de 30.000 lei";.
Prin același rechizitoriu, procurorul a sesizat instanța, dispunând trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului C.F.M., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune printre care și cea prevăzută de art. 244 alin. 1,2 C.pen, în dauna persoanei vătămate G.I..
Cauza în care a fost înregistrat rechizitoriul face obiectul dosarului nr.43597/245/2016.
Totodată, procurorul a sesizat judecătorul de cameră preliminară, conform dispozițiilor art.318 alin.12 Cod procedură penală, în vederea confirmării soluției de renunțare la urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunii de "complicitate la înșelăciune"; prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal în dauna persoanei vătămate G.I., constând în aceea că "numita C.A.C. s-a prezentat la domiciliul victimei, unde la indicațiile autorului a ridicat un plic în care se afla suma de 30.000 lei";.
În ce privește faptele cu privire la care s-a dispus soluția de renunțare la urmărirea penală față de numita C.A.C., procurorul a reținut următoarele:
"La data de 24.09.2016 persoana vătămată G.I. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orelor 11:30-12:00, în timp ce se afla la domiciliu cu soția sa a fost apelat pe telefonul fix, abonament în rețeaua Telekom, de către inculpat care s-a prezentat ca fiind procuror și care i-a comunicat că fiica lor a comis un accident rutier în urma căruia a accidentat o femeie care a fost internată la spital și care trebuie să fie operată.
Anterior, discuția a fost purtată cu o persoană necunoscută, care disimulându-și vocea, l-a determinat să creadă că este fiica loc.
În timpul convorbirii telefonice autorul i-a solicitat persoanei vătămate suma de 30.000 lei, sumă pe care a indicat că o are la domiciliu. Inculpatul i-a convins să predea banii unei persoane care se va prezenta la domiciliul lor în calitate de secretară și pentru a facilita transferul i-a rugat să pună banii într-un plic și să scrie pe o foaie de hârtie numele său, respectiv procuror Cristian Matei Alexandru și mai multe cifre care reprezentau numărul de cod al acestuia. Victima a precizat că u deține nici un plic la domiciliu și că va lega banii cu un elastic.
După aproximativ 15 minute, la ușa locuinței s-a prezentat o tânără care a comunicat că este secretara procurorului și care a fost identificată în persoana numitei C.A.C.. Înainte de a intra în posesia banilor, martora C.C. a înmânat persoanei vătămate telefonul personal pentru a discuta cu procurorul. După ce a primit confirmarea de la inculpat că persoana care s-a prezentat este secretara sa, numitul G.I. i-a înmânat banii.
Inculpatul a încercat să obțină mai mulți bani de la victimă, de această dată susținând că trebuie achitați 300 de euro pentru o presupusă distrugere a unui semafor electric în urma accidentului. De această dată numitul G.I. i-a transmis că nu mai are bani la domiciliu și că suma de 30.000 lei o avea strânsă pentru înmormântare.
După ce a realizat că a fost înșelată, persoana vătămată a sesizat organele de poliție.";
Începriveșteaceastămotivelepentru s-a apreciatcă se impunedispunereauneisoluții de renunțare la urmărireapenalăfață de numitaC.A.C., procurorul a reținuturmătoarele:
"Aceeași soluție (de renunțare la urmărirea penală) se impune și cu privire la fapta de ridicare a banilor de la numitul G.I.. Cu toate că banii au fost ridicați de numita C.A.C., care avea cunoștință că urmează să comită o infracțiune (subl ns.), considerăm că atitudinea manifestată de aceasta ulterior comiterii faptei atestă că a realizat consecințele negative ale faptelor sale. Reținem în acest sens că, numita C.A.C. a refuzat să participe și la comiterea altor fapte și că a depus toate diligențele pentru a ajuta organele de cercetare penală să tragă la răspundere pe autor.
Învederăm că aceasta se află la prima abatere, iar organele judiciare pot manifesta clemență și totodată să ofere posibilitatea făptuitorului de a demonstra că poate fi de folos societății și că nu va mai comite alte fapte penale. Apreciem că fapta a fost comisă în baza unui impuls și a fost favorizată de posibilitatea câștigării unei sume importante de bani într-un interval relativ mic.
Mai mult, credem că participarea în cadrul acestui proces penal în calitate de martoră a reprezentat un semnal de alarmă pentru C.C. și o ocazie să mediteze asupra consecințelor comportamentului ei.";
Judecătorul de cameră, verificând soluția de renunțare la urmărirea penală înaintată spre confirmare, raportat la actele dosarului de urmărire penală,a apreciat că soluția de renunțare la urmărirea penală față de numita C.A.C. nu este temeinică pentru următoarele considerente:
a) Activitatea reținută în sarcina intimatei C.A.C. nu se circumscrie conținutului constitutiv al formei de participație a complicității, ci realizează chiar conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, C.A.C. săvârșind acte materiale specifice autorului infracțiunii. Astfel, forma de participație ce s-ar fi impus a se reține în sarcina numitei C.A.C.este cea a coautoratului ce presupune contribuția a cel puțin două persoane la comiterea faptei, contribuții ce realizează elementul material al infracțiunii.
În cazul infracțiunii de înșelăciune, elementul material al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.244 Cod penal îl constituie acțiunea de a prezenta o situație, o împrejurare în chip mincinos, scopul activității de inducere în eroare fiind acela de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust.
În cauza de față, acte de inducere în eroare a persoanei vătămate au fost săvârșite atât de către inculpatul C.F.M., care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, acesta acționând împreună cu numitul P.A.(față de care cauza a fost disjunsă în vederea continuării cercetărilor), cât și de către numita C.A.C.. care, sub coordonarea numitului P.A., a indus-o în eroare pe persoana vătămată pretinzând că este secretara procurorului fictiv Cristian Matei Alexandru. Mai mult decât atât, pentru a da credibilitateacestei acțiuni de inducere în eroare, C.A.C.a înmânat persoanei vătămate telefonul personal pentru a discuta cu pretinsul procuror. După ce a primit confirmarea de la inculpat că persoana care s-a prezentat la ușă ar fi chiar secretara sa, persoana vătămatăG.I. i-a înmânat numiteiC.A.C.banii pretinși, respectiv 30000 lei.
Spre deosebire de autor, complicele săvârșește acte de înlesnire a săvârșirii faptei ori de ajutare a autorului, însă de esența complicității este împrejurarea că actele complicelui nu realizează elementul material al infracțiunii. Ori de câte ori un participant săvârșește acte ce realizează elementul material al infracțiunii, acesta acționează în calitate de autor/coautor, nu de complice. Pe de altă parte, contribuția coautorului la săvârșirea faptei poate fi concomitentă sau succesivă, iar sub acest aspect nu influențează existența coautoratului momentul când își aduc contribuția coautorii la săvârșirea faptei penale.
Faptul că numita C.A.C. a săvârșit acte de executare specifice coautorului apare cu atât mai evident cu cât, în lipsa activității ilicite a acesteia de inducere în eroare a persoanei vătămate, infracțiunea nu s-ar fi putut consuma (în speță, persoana vătămată nu ar fi fost deposedată de bani), în timp ce actele unui complice sunt exterioare activității ce realizează elementul material al infracțiunii.
De altfel, chiar și procurorul a menționat în rechizitoriu că inculpatul C.M.M., fiind în executarea unei pedepse privative de libertate, era obligat să acționeze împreună cu alte persoane pentru a obține banii, aceste persoane fiind "o extensie a autorului în afara mediului penitenciar";, însă procurorul nu duce raționamentul juridic mai departe și nu observă că actele executate de persoanele care primeau banii declinându-și o identitate falsă, în cazul numitei C.A.C., identitatea falsă declinată fiind cea de secretară a unui procuror, sunt chiar acte de executare a infracțiunii, iar C.A.C. era pe deplin conștientă de activitatea infracțională pe care urma să o întreprindă, (chiar și procurorul a menționat că aceasta "avea cunoștință că urmează să comită o infracțiune";).
b) Raportat la urmările grave produse asupra patrimoniului persoanei vătămate, aceasta fiind deposedată de suma de 30.000 lei, o sumă extrem de importantă pentru o persoană în vârstă, cu posibilități materiale reduse, la lipsa de scrupule a intimatei care a indus în eroare și a deposedat pe G.I. de economiile pe care acesta împreună cu soția sa le strânseseră pentru înmormântare, în nici un caz nu se poate susține că nu există un interes public în urmărirea faptei, cu atât mai mult cu cât intimata C.A.C. a fost pe deplin conștientă de activitatea ilicită pe care urma să o desfășoare, însăși intimată declarând că îl cunoștea pe P.A. pe care l-a și vizitat în penitenciar și comunica cu acesta pe rețeaua de socializare Facebook, știa că înșeală persoanele vătămate prin metoda "accidentul";, arătând totodată că a acționat conform planului stabilit dinainte și că a ținut în tot timpul săvârșirii faptelor legătura telefonic cu P.A..
În același timp, în condițiile în care procurorul nici măcar nu a dispus, conform art.318 alin.6 lit.aCod procedură penală, ca intimata să repare paguba pricinuită, soluția de renunțare la urmărirea penală nu poate fi considerată ca fiind una temeinică și prin prisma faptului că persoana vătămată este în acest mod lipsită de posibilitatea de a obține despăgubiri de la toți participanții la săvârșirea infracțiunii, mai ales în condițiile în care ceilalți participanți nu au și nu pot obține venituri, fiind încarcerați.
Pentruconsiderenteleexpuse, înbaza art.318 alin.15 lit.aCod procedurăpenală, judecătorul de cameră preliminară a respinscererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirepenalăfațădispusă la data de 22.12.2016 prinrechizitoriulemisîndosarul nr.8493/P/2016 al Parchetului de pelângăJudecătoriaIași, sub aspectulcomiteriiinfracțiunii de "complicitate la înșelăciune"; prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art.244 alin.1,2 Cod penal îndaunapersoaneivătămateG.I.privindpenumitaC.A.C., a desființatsoluția de renunțare la urmărireapenalăprivindactelesăvârșite de numitaC.A.C.șia trimiscauza la procurorpentru a începeurmărireapenalăfață de numitaC.A.C. sub aspectulcomiteriiinfracțiunii de "înșelăciune"; prevăzută de art.244 alin.1,2 Cod penal.
