Vătămare corporală. conţinutul constitutiv al infracţiunii. participaţie penală. schimbare de încadrare din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 alin.2 cod penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 li
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 386 din data de 18.05.2017
Prin s.p. nr.386/2017 instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal.
Instanța a dispus condamnarea inculpaților R.A. și R.V.la pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pentru pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, reținându-se că la data de 08.09.2014, orele 06.30, în Piața Obor, din orașul Podu Iloaiei, jud. Iași, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpata R.A., folosind un par și inculpatul R.V., folosind pumnii, au aplicat lovituri persoanei vătămate V.I., peste brațul stâng și în zona toraco-abdominală, producându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată la 65-70 zile de îngrijiri medicale.";
Instanța a reținut, înurmaefectuăriicercetăriijudecătoreștifaptulcă, îndrept,fapteleinculpațilorR.A. și R.V. care, în noaptea de 08.09.2014, orele 06.30, în Piața Obor, din orașul Podu Iloaiei, jud. Iași au lovit-o pe persoana vătămată V.I. peste brațul stâng și în zona toraco-abdominală, inculpata R.A., folosind un obiect contondent, iar inculpatul R.V. cu pumnii și picioarele, provocând persoanei vătămate mai multe leziuni: fractura inferioară cubitus stâng cu deplasare, operată cu sechele algoneurodistrofice și pareză medio-cubitală, contuzii umăr stâng și antebrațdrept, contuzie toraco-abdominală stângă, ce au necesitat 140-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal.
Faptele întrunesc elementele infracțiunii de vătămare corporală și nu ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, întrucât vătămarea suferită de persoana vătămată a necesitat conform raportului de expertiză medico-legală întocmit în cursul judecății un număr de peste 90 zile de îngrijiri medicale, mai mare de numărul de 65-70 zile de îngrijiri medicale estimat inițial prin certificatul medico-legal eliberat persoanei vătămate.
Legătura de cauzalitate între actele de lovire săvârșite de inculpați și urmarea produsă (vătămarea corporală suferită de partea vătămată) este dovedită prin probele care au fost administrate în cauză din care rezultă că leziunile au fost provocate prin acțiuni de lovire directă cu pumnii, picioarele și cu un obiect contondent. Chiar dacă la numărul extrem de mare de îngrijiri medicale este posibil să fi concurat și faptul că persoana vătămată nu s-a prezentat imediat la o unitate medicală pentru a primi îngrijirile necesare, ci, forte probabil, și-a continuat activitățile în ziua respectivă, precum și o eventuală deficiență în ce privește calitatea actului medical ce a condus la sechelele postoperatorii menționate anterior, lanțul cauzal între actele de lovire săvârșite de inculpați și vătămarea suferită de persoana vătămată nu a fost întrerupt.
Sub aspect subiectiv, faptele de lovire au fost săvârșite cu praeterintentie, actele de lovire fiind săvârșite cu forma de vinovăție a intenției, în timp ce urmărea mai gravă produsă, respectiv fractura inferioară cubitus stâng cu deplasare, operată cu sechele algoneurodistrofice și pareză medio-cubitală stângă, fiind imputabile sub forma de vinovăție a culpei.
Infracțiunea a fost comisă de inculpații R.A. și R.V. în forma de participație a coautoratului. Faptul că unul sau altul din participanți a avut o contribuție mai mare în exercitarea violențelor asupra victimei este lipsit de importanță sub aspectul calității fiecăruia de coautor. Ceea ce este esențial este că cei doi au exercitând în aceleași împrejurări acte de violență asupra victimei, astfel că acțiunile unuia s-au completat cu acțiunile celuilalt, iar activitatea lor comună a determinat leziunile constatate în actul medico-legal, neputându-separa și analiza individual contribuția fiecăruia.
În consecință, instanța a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, din infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.b Cod penal și i-a condamnat pe inculpați pentru această infracțiune.
