CONTESTATIE ÎN ANULARE. CAZUL PREVĂZUT DE ART.386 LIT.B) COD PROCEDURĂ PENALĂ.
| Comentarii |
|
Pentru a opera cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art.386 lit.b C.pr.pen., nu este suficient ca inculpatul să fi fost în imposibilitate de prezentare, ci trebuie să fie şi în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Prin sentinţa penală nr.810/12.07.1999 a Judecătoriei Giurgiu au fost condamnaţi: inculpatul G.l. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208-209 lit.a, g şi i C.pen. cu aplicarea art.37 lit.b C.pen. (furt calificat în stare de recidivă postexecutorie), inculpatul R.S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.26 raportat la art.208-209 lit.a, g şi i C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., art.74 lit.c C.pen. şi art.76 C.pen. (complicitate la furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, cu aplicarea circumstanţelor atenuante judecătoreşti).
A fost revocată, în baza art.83 C.pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr.429/19.05.1994 a Judecătoriei Giurgiu, pe care o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, în total 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen., şi deducerea arestului preventiv de la 10.05.1993 la 24.05.1993.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul S.M. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.26 rap.la art.208-209 lit.a, g şi i C.pen., cu aplicarea art.74 lit.a şi c C.pen. şi art.76 lit.c C.pen. ( complicitate la furt calificat, cu aplicarea circumstanţelor atenuante judecătoreşti).
Prima instanţă a reţinut, în fapt, că la 19.12.1997, inculpatul G.I., în timp ce îşi desfăşura serviciui de pază la depozitul de metale feroase şi neferoase aparţinând S.C. „G" - S.R.L. Giurgiu, amplasat pe rampa staţiei C.F.R. Giurgiu Sud, a luat legătura cu ceilalţi doi inculpaţi şi le-a solicitat să-l ajute să transporte deşeuri din cupru şi din aluminiu, pe care el urma să le sustragă dintr-un transconteiner aflat sub paza sa.
în timp ce inculpaţii R.S. şi S.M. au adus 4 saci, inculpatul G.l. a spart lacătul transconteinerului şi din interior a sustras deşeuri de metale neferoase.
La încărcarea deşeurilor în sac au participat toţi inculpaţii, iar deşeurile le-au vândut împreună şi au obţinut suma de 780.000 lei.
Prejudiciul a fost recuperat integral, prin restituire.
Sentinţa penală menţionată a fost apelată, atât de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, cât şi de către cei trei inculpaţi.
Parchetul a criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul neconfiscării de la inculpaţi, în baza art.118 lit.d C.pen., a sumei de 780.000 lei, obţinută prin infracţiune, şi sub asectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând majorarea acestora.
Inculpaţii nu şi-au motivat apelurile declarate, însă fiecare, prin avocat, au solicitat şi desfiinţarea sentinţei penale, iar pe fond, achitarea, cu motivarea că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii, în raport de faptele săvârşite.
Prin decizia penală nr.263/24.07.2000, pronunţată de Tribunalul Giurgiu au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă judecătoria Giurgiu şi de inculpaţi, a fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi, în baza art.334 C.pr.pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpatul G.l. din infracţiunea prevăzută de art.208-209 lit.a, g şi i C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen., în infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.214 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen., condamnându-l la pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru inculpaţii R.S. şi S.M., din infracţiunea prevăzută de art.26 rap. la art.208-209 lit.a, g şi i C.pen., cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen., în complicitate la infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.26 rap.la art.214 C.pen., cu aplicarea art.74 lit.c şi art.76 lit.c C.pen., condamnându-i la pedepse de 9 luni şi, respectiv, 6 luni închisoare.
Pentru inculpatul R.S. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.429/19.05.1994 a Judecătoriei Giurgiu, urmând să o execute alături de cea aplicată în cauză, respectiv 2 ani şi 9 luni, în regim de detenţie, iar pentru inculpatul S.M. s-a făcut aplicarea art.81 şi 82 C.pen., dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art.83 C.pen.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate S.C. „G" - S.R.L. a fost acoperit.
în baza art.118 lit.d C.pen. a fost confiscată în folosul statului suma de 780.000 lei încasată de inculpaţi din vânzarea deşeurilor sustrase.
Decizia a fost recurată, atât de Parchetul de pe lângă Tribunalu1 Giurgiu, cât şi de cei trei inculpaţi.
Parchetul a criticat decizia instanţei de apel pentru nelegaiitatea şi netemeinicia schimbării încadrării juridice a faptelor, sub două aspecte, respectiv că inculpatul G.I., neavând atribuţii de serviciu, nici administrarea şi nici conservarea deşeurilor neferoase aflate în conteiner, şi cu atât mai mult, neavând gestiunea lor, nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de furt calificat, în infracţiunea de gestiune frauduloasă, că instanţa de apel nu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice şi procedând astfel a suprimat dreptul procurorului şi cel al inculpaţilor de a pune concluzii pe acest aspect.
Inculpaţii nu şi-au motivat recursurile, iar la dezbateri avocatul din oficiu al acestora a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri, achitarea inculpaţilor şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, cu motivarea că faptele acestora nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Prin decizia penală nr.1668/19.10.2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti secţia a ll-a penală, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen. a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, casată în parte decizia instanţei de apel numai în ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice şi s-a menţinut sentinţa cu privire la pedepsele aplicate, menţinându-se măsura de siguranţă a confiscării speciale din decizia recurată.
Au fost respinse recursurile inculpaţilor R.S., G.l. şi S.M. împotriva deciziei menţionate, fiind obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
în considerentele deciziei, instanţa de recurs a motivat schimbarea greşită a încadrării juridice în infracţiunile de gestiune frauduloasă şi complicitate la aceeaşi infracţiune, din probe rezultând calitatea de paznic a inculpatului G.I., şi nu de gestionar, că în materialitatea lor şi în împrejurările în care au fost săvârşite nu se poate susţine că faptele inculpaţilor ar fi vădit lipsite de importanţă şi nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni.
împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare inculpatul G.I., criticând-o pentru faptul că la data judecării recursului a fost în imposibilitate de prezentare.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Curtea, examinând decizia sub aspectul cazului de contestaţie invocat, respectiv art.386 lit.b C.pr.pen., a reţinut că pentru a opera dispoziţiile menţionate nu este suficient ca inculpatul să fi fost în imposibilitate de prezentare, ci trebuie să fie şi în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.
Susţinerea inculpatului că nu s-a prezentat la instanţă, întrucât nu putea lipsi de la serviciu, de altfel nedovedită, nu constituie un caz de imposibilitate de prezentare, în sensul textului sus menţionat.
în speţă, inculpatul nici măcar nu a susţinut că ar fi fost în imposibilitate de a încunostinta instanta.
în această situatie, Curtea a respins contestatia în anulare, ca nefondată. (Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.2113/2000)
