Declaraţiile părţii vătămate. Valoare probantă
| Comentarii |
|
Legea nu acordă o forţă probantă deosebită declaraţiilor părţii vătămate, acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Secţia penală, Decizia nr. 352 din 1 septembrie 2010
Prin sentința penală nr. 696/28.05.2009 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș, în baza art. 11 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen., a fost achitat inculpatul S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. S-a constatat că partea vătămată S.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî în acest sens Judecătoria a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș, inculpatul S.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen., reținându-se că în seara de 31.03.2007 s-ar fi deplasat în comuna Păsăreni, sat Bolintineni, unde a vizitat mai mulți cunoscuți cu care consuma băuturi alcoolice. în jurul orei 00:00 s-a dus la locuința părții vătămate S.L., a pătruns fără permisiunea acestuia în curte și a încercat să forțeze intrarea în locuința acestuia. Văzând inculpatul în stare de ebrietate și foarte agresiv, partea vătămată a ieșit din locuință pe fereastră și a fugit la vecinul său care a și anunțat organele de poliție.
în urma analizei probelor din dosarul cauzei, Judecătoria a reținut că susținerile părții vătămate sunt confirmate doar parțial de declarația vecinului M.R.H.V., care a susținut că la data respectivă dormea și că în toiul nopții a fost trezit de lovituri în poartă și l-a văzut pe partea vătămată care i-a spus că „S. este la mine la furat”, prin numele S. înțelegând că este vorba de inculpat. Același martor a mai declarat că după ce a anunțat poliția s-a deplasat la locuința părții vătămate unde nu a văzut pe nimeni și că abia în capătul satului l-a observat pe inculpat. Martorul a susținut că nu l-a văzut pe inculpat în curtea și locuința părții vătămate. Judecătoria mai reține că nici ceilalți martori audiați nu l-au observat pe inculpat în curtea sau casa părții vătămate astfel că în cauză s-a dispus achitarea inculpatului.
împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș.
Tribunalul Mureș, prin decizia penală nr. 63/A/26.02.2010 a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a reținut că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului nu sunt dovedite prin probe independente de acuzațiile părții vătămate. Se reține că martorii relatează doar aceste acuzații fără să poată confirma sau infirma existența faptei. Aceeași situație se regăsește și în cazul martorilor care au fost reaudiați de către instanța de apel, respectiv B.V., M.R. și R.D. Astfel, tribunalul reține că în cauză nu există probe de vinovăție, acestea referindu-se doar la posibilitatea ca fapta să fi avut loc. S-a apreciat că singura declarație a martorului R.D. nu poate constitui o probă suficientă pentru confirmarea acuzațiilor părții vătămate.
împotriva deciziei Tribunalului a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș care a solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C.proc.pen. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 38514 C.proc.pen. și prin raportare la art. 3859 pct. 18 C.proc.pen., se rețin următoarele:
Decizia Tribunalul Mureș este legală și temeinică în mod corect, apreciindu-se că în cauză, cu excepția declarației părții vătămate, nu există probe care să demonstreze, fără dubiu, că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat. Astfel, în cauză, martorii au fost reaudiați în fața instanței de apel și din analiza declarațiilor acestora nu rezultă că inculpatul s-ar fi aflat în curtea părții vătămate în noaptea respectivă. Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a fost văzut în altă parte a satului, acest aspect nefiind de natură să ducă la concluzia că inculpatul ar fi fost și la locuința părții vătămate. în atare situație, simplele afirmații ale părții vătămate, persoană în vârstă, cum că inculpatul a pătruns în noaptea respectivă fără drept în domiciliul său nu sunt suficiente pentru a se realiza condamnarea inculpatului.
Ca urmare, recursul promovat va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b) C.proc.pen., în cauză nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C.proc.pen., în sensul că s-ar fi comis de către instanțele anterioare o eroare gravă de fapt ce ar fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
