Nerespectarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală. Consecinţe
| Comentarii |
|
Dispoziţiile art. 250-257 C.proc.pen., care reglementează instituţia prezentării materialului de urmărire penală, nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, ci a nulităţii relative, care poate fi invocată numai în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen. Prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul poate fi privat, la momentul procesual respectiv, de posibilitatea de a formula cereri şi de a solicita probe în apărare, dar această vătămare poate fi înlăturată de către prima instanţă, sau de către instanţa de apel, în faţa cărora pot fi solicitate orice probe.
Secţia penală, Decizia nr. 687 din 27 septembrie 2010
Prin sentința penală nr. 347/13.08.2009, pronunțată de Judecătoria Tecuci, a fost condamnat inculpatul B.A.T. la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și o lună, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. Pentru a pronunța această hotărâre penală, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 28.07.2008, un echipaj al serviciului de patrulare și supraveghere a traficului rutier din mun. T. a fost sesizat despre faptul că pe str. M.G., în fața sediului P.M.T., s-a produs o tamponare în care au fost implicate două autoturisme aparținând martorului M.P.
Inițial, inculpatul a recunoscut că a condus mașina marca D.L. pe o distanță scurtă, de cca 50 m, pentru a reclama pe agentul de paza al firmei SC V. SRL, care l-a agresat și că a condus mașina după ce a consumat băuturi alcoolice. în faza cercetării judecătorești inculpatul a arătat că a circulat pe o distanță scurtă (între H.T. și sediul politiei) doar pentru a reclama la politie faptul că fusese agresat în fața H.T. de un grup de 5 agenți de pază.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că martorii T.A. și T.M., agenți de pază ai firmei SC V. SRL cu sediul în incinta H.T. din Tecuci, au fost solicitați de fratele inculpatului, B.C.M., și el pe atunci agent de pază, pentru a se deplasa la locuința inculpatului, pe motiv că acesta provoca scandal. întrucât B.C.M., în calitate de agent de pază al aceleași firme, urma să intre în serviciu în noaptea de 28.07.2008, cei doi colegi l-au transportat de acasă la sediul firmei, în zona H.T. Ulterior, în jurul orelor 21:00 - 22:00, inculpatul s-a deplasat și el la sediul firmei cu un autoturism pe care l-a parcat în str. C. După ce a coborât din mașină, s-a îndreptat către fratele sau, fiind agresiv. Acest lucru l-a determinat pe martorul T.M. să folosească un spray lacrimogen, pentru a-l liniști pe inculpat. După ce i s-a aplicat un jet de spray lacrimogen de către martorul T.M., inculpatul s-a deplasat tot cu autoturismul său spre sediul poliției, cu scopul de a-l reclama pe agentul de pază, context în care a tamponat cu autovehiculul său un alt autovehicul, condus de martorul M.P.
Din buletinul de analiză toxicologică și alcoolemie nr. 2509/31.07.2008 rezultă că la prima probă inculpatul avea o alcoolemie de 1,30 g‰, iar la a doua probă de 1,65 g‰. S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus prezentată, implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat cauzei (procesul-verbal de constatare întocmit de agenții din cadrul Serviciului rutier al M.T., rezultatul buletinului de analiză toxicologică (alcoolemie, declarațiile martorilor B.C.M., T.A., T.M. și M.P.). De asemenea, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile constrângerii fizice sub imperiul căreia ar fi săvârșit inculpatul fapta.
împotriva acestei hotărâri penale în termen legal a formulat apel inculpatul B.A.T., solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivul că instanța de fond nu a fost legal sesizată, întrucât nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. în subsidiar, a invocat motivul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare față cu consecințele faptei reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 5/11.01.2010, Tribunalul Galați a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.T. Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că problema legalei sesizări a instanței, invocată de inculpat și în prima fază de judecată, a fost clarificată de către instanța de fond. Astfel, procesul-verbal încheiat la data de 10.11.2008 de către procuror face dovada prezentării materialului de urmărire penală în sensul art. 257 C.proc.pen. Rezultă că această etapă a urmăririi penale, de o importanță deosebită, a fost parcursă la o altă dată decât cea programată (conform dovezii de citare), ca urmare a prezentei inculpatului de bună voie, cu o zi înainte, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci. Procesul-verbal de la dosarul de urmărire penală, ca mijloc de probă în procesul penal, a fost încheiat de procuror în condițiile de formă prevăzute de art. 91 C.proc.pen. Faptul că inculpatul la acel moment a refuzat să semneze nu are nicio relevanță sub aspectul forței probante a acestui act de procedură, câtă vreme procurorul a făcut mențiunea că „refuză să semneze”. Apoi, inculpatul care a contestat acest înscris, nu a făcut dovada că acest proces-verbal cuprinde fapte și împrejurări care nu corespund adevărului.
De asemenea, Tribunalul a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză este una legală menită a-și atinge scopurile, grefată pe criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul B.A.T. a declarat recurs împotriva celor două hotărâri, reiterând motivul invocat în apel, în sensul că prima instanță nu a fost legal sesizată, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 257, cu referire la art. 250 C.proc.pen., privind obligativitatea prezentării materialului de urmărire penală. Sub acest aspect, apărătorul inculpatului a susținut că în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală s-a menționat în mod nereal că în ziua de 10.11.2008 inculpatul s-a prezentat la procurorul de caz și că acesta i-ar fi prezentat materialul de urmărire penală, împrejurare în care el a refuzat să dea declarație și să semneze procesul-verbal.
în opinia apărării, această încălcare a dispozițiilor legale atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței, cât și a hotărârilor pronunțate de cele două instanțe, astfel că se impune trimiterea cauzei la procuror, pentru completarea cercetărilor și legala sesizare a instanței.
Recursul a fost considerat ca fiind fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat de inculpat. Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de inculpatul B.A.T., Curtea a reținut următoarele:
Prin citația emisă la data de 7.11.2008 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, inculpatul B.A.T. a fost chemat să se prezinte în ziua de 11.11.2008 la sediul acestei instituții, pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală în prezenta cauză, în care avea loc la acea dată calitatea de învinuit.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul s-a prezentat la Parchet în ziua anterioară celei pentru care a fost citat, respectiv în ziua de 10.11.2008, prilej cu care i s-a prezentat materialul de urmărire penală, dar el a refuzat să dea declarație și să semneze procesul-verbal.
La solicitarea primei instanțe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci a comunicat instanței o copie după registrul de acces persoane din ziua de 10.11.2008, din care rezultă că inculpatul s-a prezentat în ziua respectivă la Parchet, la camera nr. 4.
Potrivit susținerilor inculpatului, prezentarea sa la Parchet în ziua de 10.11.2008 a fost în scopul de a fi primit în audiență la primul procuror, și nu pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală în cauza de față, activitate care era programată pentru ziua de 10.11.2008, la camera nr. 6 astfel cum rezultă din citație.
Deși această susținere poate fi reală, ea nu exclude posibilitatea că procurorul care a instrumentat prezenta cauză, constatând prezența inculpatului în sediul Parchetului în ziua de 10.11.2008, să îl cheme și să-i prezinte materialul de urmărire penală cu o zi înaintea celei stabilite în acest scop.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 90 C.proc.pen., potrivit cărora procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală sunt mijloace de probă, Curtea apreciază că cele două procese-verbale, aflate la dosarul de urmărire penală, fac dovada încercării procurorului de a-i prezenta inculpatului materialul de urmărire penală.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că procedura de prezentare a materialului de urmărire penală a fost viciată în condițiile în care a fost efectuată în ziua anterioară celei pentru care inculpatul fusese legal citat în acest scop trebuie observat că dispozițiile art. 250-257 C.proc.pen., care reglementează această instituție, nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, ci a nulității relative, care poate fi invocată numai în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (1) și (4) C.proc.pen. Or, deși a invocat încă de la judecata în primă instanță încălcarea dispozițiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul B.A.T. nu a justificat existența unei vătămări care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor întocmite ulterior pretinsei încălcări.
Este adevărat că prin nerespectarea dispozițiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul poate fi privat, la momentul procesual respectiv, de posibilitatea de a formula cereri și de a solicita probe în apărare, dar această vătămare poate fi înlăturată de către prima instanță, sau de către instanța de apel, în fața cărora pot fi solicitate orice probe.
în cauza de față, inculpatul nu a indicat pe parcursul judecății existența unor cereri sau probe pe care ar fi dorit, dar nu a avut posibilitatea să le solicite în momentul prezentării materialului de urmărire penală, astfel că nu se poate reține existența unei vătămări cauzate de pretinsa încălcare la acel moment procesual a dispozițiilor legale. Prin urmare, Curtea reține că este nefondat motivul de recurs invocat de inculpat, care vizează restituirea cauzei la procuror, în vederea prezentării materialului de urmărire penală.
Examinând și din oficiu hotărârile penale recurate, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C.proc.pen., Curtea a constatat că cele două instanțe au reținut în mod corect vinovăția inculpatului, cu privire la fapta dedusă judecății constând în aceea că, în ziua de 28.07.2008, a condus un autoturism pe drumurile publice din municipiul Tecuci, după ce consumase băuturi alcoolice, având o alcoolemie de 1,3 g‰ la prima probă și de 1,65 g‰ la a doua probă.
Deși materialul probator administrat în cauză confirmă în mare parte susținerile inculpatului, în sensul că a condus autoturismul pe o distanță scurtă, deplasându-se la sediul poliției pentru a reclama agresiunea exercitată asupra sa de către martorii T.M. și T.A., care, potrivit susținerilor sale, l-au lovit și au pulverizat în direcția sa un jet de spray lacrimogen, această împrejurare nu constituie o cauză de natură să înlăture caracterul penal al faptei. Sub acest aspect se reține, pe de o parte, că intervenția celor doi martori a fost justificată de conduita inculpatului, care se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea o atitudine agresivă.
Pe de altă parte, chiar dacă sunt acceptate susținerile inculpatului, în sensul că se simțea amenințat de cei doi martori, acesta avea cu ușurință posibilitatea să parcurgă pe jos distanța până la sediul poliției, locație care, potrivit susținerilor sale, era situată la cca. 50 de metri.
Prin urmare, Curtea a constatat că în mod corect cele două instanțe au reținut că fapta săvârșită de inculpat, în împrejurările mai sus arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Curtea a apreciat însă că hotărârile recurate sunt netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului. Sub acest aspect, Curtea a constatat existența unor împrejurări legate de săvârșirea faptei, cum ar fi: distanța foarte scurtă (de aproximativ 50 de metri) pe care inculpatul a parcurs-o cu autoturismul, ora relativ târzie la care fapta a fost comisă (oră la care traficul rutier este de obicei mai redus), precum și starea conflictuală în care a fost implicat anterior și care a fost de natură să-i provoace o anumită tulburare, împrejurări care pot fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (2) C.pen., și care, chiar în condițiile în care se află în concurs cu starea de recidivă, justifică reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Prin urmare, Curtea, a constatat din oficiu incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C.proc.pen., a admis recursul declarat de inculpatul B.A.T., a casat în totalitate decizia penală nr. 5/11.01.2010 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr. 347/13.08.2009 a Judecătoriei Galați, iar, în rejudecare, a dispus în sensul mai sus arătat.
(Judecător Constantin Cârcotă)
