Delapidare. Abuz de încredere. Subiect activ. Activitate desfăşurată în temeiul unei convenţii, ca agent comercial
| Comentarii |
|
Potrivit art. 147 alin. 2 din Codul penal, prin funcţionar se înţelege atât persoana de la alin. 1 al aceluiaşi text de lege, cât şi orice salariat care are o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele la care se referă art. 145 din Codul penal.
Ca agent comercial, inculpatul, vânzând bunuri ale societăţii comerciale cu care avea convenţie civilă şi care îl retribuia pentru serviciul prestat şi încasând contravaloarea acestor bunuri, îndeplinea acte de gestionare, iar însuşirea acestor sume pe care le gestiona constituie infracţiunea de delapidare, şi nu cea de abuz de încredere.
(Decizia nr. 1540 din 6 august 2003 — Secţia I penală)
Inculpatul S.M. a fost condamnat, prin Sentinţa penală nr. 1152 din 3.07.2002 a Judecătoriei Buftea, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2151 din Codul penal şi art. 290 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, reţinându-se că inculpatul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii comerciale prejudiciate, SC "D." SRL, în temeiul unei convenţii civile de prestări servicii, ca agent comercial, având ca obligaţie vânzarea de produse ale firmei, încasarea contravalorii acestora şi depunerea sumelor la casieria unităţii.
Inculpatul a livrat mărfuri către mai multe firme, încasând şi sumele aferente, pe care însă nu le-a predat la casierie, depunând doar chitanţe al căror original nu coincidea cu duplicatul chitanţei, pe care era trecută fie o altă societate beneficiară, fie o sumă mai mică decât cea încasată.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 6438/A din 12.05.2003 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală.
împotriva acestei decizii, vizând şi sentinţa fondului, a declarat recurs inculpatul S.M., care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală şi a formulat următoarele critici:
Greşita încadrare juridică a faptei în dispoziţiile art. 2151 din Codul penal în loc de art. 213 din Codul penal, având în vedere reţinerea că inculpatul ar fi avut calitatea de gestionar, iar însuşirea sumelor de bani rezultate din vânzare ar constitui infracţiunea de delapidare, deşi:
- această infracţiune nu poate fi săvârşită decât de un subiect activ calificat, respectiv un funcţionar, aşa cum este ea explicată în dispoziţiile art. 147 din Codul penal, respectiv o persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 din Codul penal (persoană juridică de interes public), persoană ce îndeplineşte explicit astfel de atribuţii în baza unui contract de muncă şi a unei fişe a postului cu atribuţii determinate;
- în speţă, inculpatul nu era încadrat cu contract de muncă, nici cu convenţie civilă, unitatea nedepunând la dosar un astfel de act, ci a lucrat pe baza unei convenţii verbale cu conducătorul (patronul societăţii comerciale);
- pentru a putea îndeplini calitatea de gestionar era necesară îndeplinirea tuturor cerinţelor stabilite prin Legea nr. 22/1969, aflată încă în vigoare în totalitate, inculpatul trebuia să depună garanţii materiale (cerinţă ce operează inclusiv la nivelul administratorilor de locatari);
- inculpatul trebuia să facă dovada probităţii sale morale pe baza certificatului de cazier, care însă nu i-a fost cerută în cauză.
Or, mai susţine inculpatul, simpla împrejurare că societatea comercială i-a încredinţat o cantitate de bunuri şi i-a indicat verbal să le livreze şi să încaseze banii nu-l putea transforma dintr-un simplu colaborator într-un funcţionar cu atribuţii de gestiune.
Inculpatul a depus la dosar şi două chitanţe privind acoperirea prejudiciului prin plată.
Totodată, în raport de acoperirea prejudiciului şi solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în dispoziţiile art. 213 din Codul penal (în loc de art. 2151 din Codul penal), partea civilă, prin consilier juridic, a depus Adresa nr. 1387 din 18.02.2002, prin care precizează că prejudiciul a fost acoperit şi că, în temeiul art. 131 alin. 2 şi art. 132 din Codul penal, îşi retrage plângerea prealabilă, solicitând şi încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului (pentru art. 213 din Codul penal) în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. h) din Codul de procedură penală.
Din examinarea actelor dosarului şi hotărârilor pronunţate în cauză, atât în raport de motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, Curtea a constatat că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Din actele existente în dosarul de urmărire penală rezultă cert că între inculpat şi SC "D." SRL a existat o convenţie civilă de prestări servicii pe durată nedeterminată cu începere din ianuarie 2000 (3 ore pe zi), el lucrând ca agent comercial cu o retribuţie lunară pentru prestaţie de 1.062.500 lei.
La dosarul de urmărire penală se află actele ce fac dovada producerii prejudiciului în luna februarie 2000, ultimul act fiind datat 17.02.2000, dată de la care inculpatul nu s-a mai prezentat la societate.
în recursul său, inculpatul, făcând referire doar la alin. 2 al art. 147 din Codul penal, pretinde că instanţele au dat o interpretare largă noţiunii de funcţionar, deşi el nu îndeplinea explicit astfel de atribuţii în baza vreunui contract de muncă şi a unei fişe a postului cu atribuţii determinate.
Or, potrivit art. 147 alin. 2 din Codul penal prin "funcţionar" se înţelege atât persoana de la alin. 1, cât şi orice salariat care are o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele la care se referă art. 145 din Codul penal.
în speţă, ca agent comercial, inculpatul, primind bunuri de la societatea comercială cu care avea convenţie civilă şi fiind retribuit pentru serviciul prestat, livrând bunurile către clienţii societăţii (alte societăţi comerciale) şi încasând sumele, îndeplinea acte gestionare.
Infracţiunea de delapidare a fost săvârşită în concurs cu cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (falsul duplicatelor chitanţelor) şi starea de recidivă postexecutorie, inculpatul fiind condamnat pentru furt calificat, cât şi pentru fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals.
Pe cale de consecinţă, prin Decizia penală nr. 1540 din 6.08.2003 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, a fost admis recursul inculpatului numai la latura civilă a cauzei, constatându-se prejudiciul recuperat prin plată şi menţinându-se celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
NOTĂ:
Fapta comisă de inculpat nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 213 din Codul penal, în raport de calitatea autorului infracţiunii.
Prin funcţia sa, agent comercial, inculpatul desfăşura activitate de gestiune, deoarece avea în păstrare bunuri pe care, ulterior, le vindea unor terţe societăţi comerciale în schimbul obţinerii preţului.
Toată această activitate implică acte specifice (evidenţe, registre, documente).
Or, autor al infracţiunii de abuz de încredere este totdeauna persoana care deţine cu orice titlu un bun mobil al altuia şi transformă în mod abuziv calitatea de deţinător al bunului în cea de pretins proprietar.
Pe cale de consecinţă, la delapidare, autorul este de două ori calificat; pe de o parte, el are calitatea de funcţionar sau salariat, iar, pe de altă parte, calitatea de administrator sau gestionar de bunuri, care aparţin unei persoane juridice.
în acest raţionament, la abuz de încredere, autorul este o persoană oarecare care deţine cu orice titlu bunul mobil, iar nu calificată.
