Delapidare. Elemente constitutive. Latura subiectivă
| Comentarii |
|
Faptele inculpatelor, angajate pe bază de contract de muncă la o societate comercială, de a-şi însuşi mai multe bunuri din gestiune, cu acordul administratorului societăţii şi al asociatului unic, care le-au dat permisiunea de a lua bunurile pe datorie, fiind trecute într-un caiet special sub controlul asociatului unic, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare sub aspectul laturii subiective, din moment ce inculpatele nici nu au prevăzut şi nici nu au urmărit producerea unei pagube în patrimoniul unităţii, constând în valoarea bunurilor însuşite, urmând să plătească ulterior contravaloarea acestora, conform înţelegerii iniţiale cu conducerea societăţii.
(Decizia nr. 1835/R din 13 octombrie 2004 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 650 din 26.03.2004, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, achitarea inculpatelor B.V., N.F., S.M.A., P.M., C.M. şi U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2151 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC "G." SRL şi au fost obligate inculpatele să plătească următoarele sume: B.V. - 25.000.000 lei; N.F. - 9.000.000 lei; S.M.A. - 24.000.000 lei; P.M.- 12.924.000 lei; C.M. -
1.800.000 lei şi U.C. - 7.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor însuşite.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 2001, inculpatele, angajate la SC "G." SRL Giurgiu pe bază de contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, şi-au însuşit mai multe bunuri aparţinând părţii civile, cu acordul administratorului societăţii şi al asociatului unic, soţia administratorului.
Aşa cum s-a reţinut din declaraţiile administratorului G.I., a martorei G.E. şi din declaraţiile date de inculpate în ambele faze ale procesului penal, acestea aveau permisiunea să ia diferite bunuri din magazin, pe datorie, evidenţa lor fiind ţinută într-un caiet aflat la dispoziţia patronilor şi a inculpatelor.
Astfel, din declaraţiile inculpatelor, din înscrisurile efectuate în caietele respective şi din declaraţiile administratorului societăţii, s-a reţinut că inculpata
B.V. a luat din magazin bunuri în valoare de 25.000.000 lei, inculpata N.F. a luat bunuri în valoare de 9.000.000 lei, inculpata S.M.A. a luat bunuri în valoare de 24.000.000 lei, inculpata P.M. a luat bunuri în valoare de 12.924.000 lei, inculpata
C.M. a luat bunuri în valoare de 1.800.000 lei şi inculpata U.C. a luat bunuri în valoare de 7.000.000 lei.
Instanţa de fond a constatat că infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia sub forma intenţiei, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, a dispus achitarea inculpatelor din cauză.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile art. 998 din Codul civil, având în vedere că, prin faptele lor, inculpatele au cauzat părţii civile un prejudiciu.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpatelor.
Prin Decizia penală nr. 222 din 23 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins ca nefondat apelul declarat de parchet, reţinându-se în considerente că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatele aveau permisiunea să ia diferite bunuri din magazin pe datorie, a căror evidenţă era ţinută într-un caiet aflat la dispoziţia patronilor.
S-a concluzionat de către instanţa de apel că, într-adevăr, infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, îi lipseşte unul din elementele constitutive, bunurile fiind luate cu aprobarea administratorului şi a asociatului unic, sub formă de datorie şi trecute într-un caiet special sub controlul asociatului unic.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, pentru motivul de casare prevăzut de art. 385® alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, respectiv prin soluţia de achitare a inculpatelor, în baza art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, s-a făcut o greşită aplicare a legii, deoarece din întregul material probator aflat la dosarul cauzei rezultă că inculpatele, în calitate de vânzători-gestionari, şi-au însuşit din patrimoniul SC "G." SRL Giurgiu mai multe sume de bani şi diverse produse, provocând un prejudiciu în patrimoniul părţii civile.
Curtea, examinând cauza pentru temeiul invocat de procuror şi din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare prevăzute de art. 385® alin. 3 din Codul de procedură penală, a apreciat că recursul este nefondat.
în cauză, s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, în baza cărora s-a reţinut corect starea de fapt şi lipsa vinovăţiei intimatelor-inculpate la provocarea pagubei constatate.
în fapt, s-a reţinut că în cursul anului 2001, inculpatele, angajate la SC "G." SRL Giurgiu, pe bază de contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, au luat diferite bunuri aparţinând acestei societăţi comerciale, cu acordul administratorului societăţii şi al asociatului unic, respectiv soţia administratorului. Reprezentanţii SC "G." SRL Giurgiu au declarat la urmărirea penală şi în instanţă că inculpatele au avut permisiunea lor să ia diferite bunuri din magazin, pe datorie, a căror evidenţă era ţinută într-un caiet aflat la dispoziţia patronilor şi a inculpatelor.
Deci, atât reprezentanţii părţii civile, cât şi inculpatele au recunoscut că aveau de plătit contravaloarea bunurilor luate, pe baza convenţiei părţilor (patron -salariat). în această situaţie, instanţele de fond şi de apel au ajuns la concluzia logică asupra inexistenţei vinovăţiei inculpatelor şi au procedat la soluţia de achitare, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală.
Nici modul defectuos de întocmire a actelor contabile ale firmei nu poate fi imputabil inculpatelor, atâta timp cât evidenţele contabile se întocmesc cu ştiinţa conducerii societăţii comerciale respective.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
