Fals intelectual. Latura subiectivă
| Comentarii |
|
Elementul subiectiv caracteristic al infracţiunii de fals intelectual îl constituie intenţia. Fapta nu constituie infracţiune dacă anumite menţiuni cuprinse în înscris sunt nereale, însă acestea s-au făcut din eroare, chiar dacă eroarea s-ar datora culpei.
(Sentinţa nr. 14 din 11 februarie 2004 - Secţia a 11-a penală)
La data de 23 decembrie 2003, petentul G.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarii publici C.E. şi C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, solicitând reluarea şi definitivarea cercetărilor penale.
Pe baza materialului probator s-a constatat că, într-adevăr, procura întocmită şi autentificată la data de 21 aprilie 1999 cuprinde o serie de menţiuni necorespunzătoare adevărului, însă soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei doi notari publici sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual este corectă.
Potrivit prevederilor art. 289 din Codul penal, constituie infracţiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Din textul de lege citat rezultă că elementul subiectiv al infracţiunii este intenţia. Or, în cauză, atestarea calităţii părţilor cu prilejul autentificării procurii s-a făcut de către cei doi notari din eroare. Faptele lor nu pot constitui fals intelectual, chiar dacă eroarea s-ar datora culpei, iar probatoriile administrate atestă că notarii nu au cunoscut şi nu au putut să cunoască, în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu, că actele de proprietate ale soţilor G. au fost însuşite şi folosite fără drept de persoane neidentificate.
