Delapidare. Operator de jocuri de noroc
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT, Sentinţă penală din 04.12.2014
SENTINŢA PENALĂ NR. 626
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a fost reprezentat de doamna procuror MOG.
Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul AA, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, faptă prevăzută de art. 2151 Cod penal cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 10.12.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa a amânat pronunţarea hotărârii pentru astăzi, încheierea de dezbateri fiind parte integrantă din prezenta sentinţă.
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 772/P/2009 din data de 02.11.2009, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 9213/279/2009 la data de 17.11.2009, inculpatul AA a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Administratorul BB, CC, a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că, în noaptea de 04/05.02.2009, inculpatul AA, operator de jocuri la punctul de lucru „XX”, a creditat un client la ruletă cu suma de 38.197 lei, fără ca acesta să achite contravaloarea impulsurilor utilizate, apoi a luat din fondul de casă suma de 7000 lei şi a plecat.
S-a arătat că inculpatul a fost angajat al societăţii cu contract individual de muncă, din data de 01.12.2008, având funcţia de operator jocuri. La data de 04.02.2009, a semnat raportul de predare-primire tură jocuri electronice, preluând fondul de casă în valoare de 7000 lei.
În noaptea de 04/05.02.2009, în timpul serviciului, inculpatul a creditat un client cu impulsuri în valoare de 38.197 lei, fără a încasa contravaloarea lor, apoi, fără a anunţa conducerea societăţii, şi-a însuşit fondul de casă şi a părăsit locul de muncă.
În urma unui control efectuat la sediul societăţii, s-a constatat valoarea prejudiciului creat. Ulterior, inculpatul a contactat-o pe soţia administratorului societăţii, căreia i-a remis suma de 12.000 lei. Fiind audiat, el nu a recunoscut că şi-a însuşit banii din fondul de casă, susţinând că suma a fost remisă clienţilor cazinoului.
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 4 dosar urmărire penală), copie contract individual de muncă şi fişa postului (filele 7-10); raport de primire-predare tură locuri electronice (file 11); declaraţiile martorilor CC, DD, EE, FF(filele 12-15, 27-29, 33-34), situaţia încasărilor zilnice (filele 16-17); licenţe pentru exploatarea jocurilor de noroc (filele 18-23); declaraţiile reprezentantului părţii vătămate (filele 25-26); proces-verbal de constatare (fila 32); declaraţiile inculpatului AA (filele 35-37 dosar urmărire penală).
În faza cercetării judecătoreşti, completul învestit cu soluţionarea cauzei a procedat la administrarea probei testimoniale, constând în audierea martorilor DD, EE (filele 66, 94 dosar nr. 9213/279/2009), a încuviinţat proba cu expertiză contabilă (raportul fiind ataşat la filele 88-93, 122-128) şi proba cu înscrisuri (filele 102-111).
Totodată, instanţa a solicitat ataşarea, pentru consultare, a registrelor conţinând evidenţa încasărilor zilnice ale GG. şi a unei copii a Sentinţei penale nr. 1468/18.11.2005 a Judecătoriei Piatra Neamţ, prin care inculpatul a fost condamnat anterior (filele 99-101).
Prin Sentinţa penală nr. 86 din data de 20.02.2012, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, s-a dispus condamnarea inculpatului AA la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal. Totodată, instanţa a admis în parte acţiunea civilă, obligându-l pe inculpat să plătească părţii civile suma de 26.197 lei cu titlu de despăgubiri.
Atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, cât şi inculpatul AA au formulat recurs împotriva acestei sentinţe, ambele recursuri fiind admise prin Decizia penală nr. 1034/11.10.2012 a Curţii de Apel Bacău - Secţia Penală, Cauze Minori şi Familie, instanţa de control judiciar casând în întregime sentinţa recurată şi trimiţând cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
A reţinut instanţa de recurs, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat principiile fundamentale de desfăşurare a procesului penal, că a pronunţat soluţia de condamnare fără să verifice, în cursul cercetării judecătoreşti, în mod nemijlocit şi complet, depoziţiile martorilor menţionaţi în actul de sesizare, fără să se pronunţe asupra cererilor inculpatului de apărare şi fără să administreze orice alte probe necesare pentru aflarea adevărului.
Ca urmare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. 9213/279/2009*, la data de 31.10.2012, fiind repartizat spre soluţionare prezentului complet de judecată.
Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a procedat la audierea inculpatului AA (a cărui declaraţie se află la filele 29-30), la ascultarea reprezentantului părţii vătămate, CC (fila 94), la reaudierea martorilor EE şi CC (filele 39-41), dar şi la administrarea probei testimoniale solicitate de inculpat în apărare, fiind ascultat martorul MM(fila 77).
De asemenea, a fost administrată proba cu înscrisuri (filele 65-73) şi, din oficiu, a fost suplimentat probatoriul prin audierea martorului HH(fila 121).
La termenul de judecată din data de 26.02.2013, instanţa a dispus, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 Cod penal, în infracţiunea de delapidare săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 2151 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, pentru motivele expuse în considerentele încheierii de şedinţă.
Pe parcursul soluţionării prezentei cauze, inculpatul a fost asistat de apărătorul ales, d-nul avocat Plop Aurelian.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul AA a fost angajat la BB, în funcţia de operator jocuri, începând cu data de 01.12.2008, în baza Contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ sub nr. 95736/09.12.2008 (filele 7-8 dosar urmărire penală).
Principalele sale sarcini de serviciu, conform Fişei postului, au fost următoarele: de a desfăşura activitatea în sectorul jocurilor de noroc şi electronice din cadrul societăţii; de a primi fondul de rulment pentru plăţile efectuate către clienţii-jucători în sectorul jocurilor de noroc şi electronice; de a încasa de la clienţi contravaloarea punctelor vândute şi înscrise în credit, în vederea jucării acestora la ruletă; de a servi clienţii în funcţie de comandă şi de a introduce în creditul aparatelor numărul de puncte solicitate şi plătite de jucător, corespunzător sumei achitate de acesta; de a încasa de la clienţi câştigurile firmei, rezultate din locul la ruletă, la jocurile de noroc sau la jocurile electronice; de a plăti, conform legii, din partea societăţii, sumele reprezentând câştigurile clienţilor la ruletă, la jocurile de noroc şi la cele electronice; de a preda încasările pe bază de monetar; de a calcula corect contravaloarea mărfurilor cumpărate de clienţi sau a serviciilor prestate acestora, de a solicita clienţilor sumele respective şi de a elibera acestora bonul fiscal aferent.
În cuprinsul Fişei postului sunt inserate, totodată, interdicţia expresă pentru operatorul de jocuri de a acorda credit neîncasat şi de a efectua împrumuturi către clienţi, precum şi obligaţia de a aduce la cunoştinţa conducerii societăţii orice împrejurări care ar putea afecta în mod negativ activitatea sau interesele societăţii, de îndată ce va fi cunoscut aceste împrejurări sau situaţii. Documentul este semnat de inculpatul AA, cu menţiunea „Am luat la cunoştinţă”. (filele 9-10 dosar urmărire penală).
La preluarea turei, angajaţii în funcţia de operator jocuri primeau fondul de rulment în valoare de 7000 lei, pentru plăţile efectuate către clienţii-jucători în sectorul jocurilor de noroc şi electronice din cadrul societăţii, aşa cum rezultă din Declaraţia pe proprie răspundere dată de inculpatul AA la data de 28.11.2008 (fila 31 dosar urmărire penală), coroborată cu declaraţiile martorilor EE şi CC.
În noaptea de 04/05 februarie 2009, ignorându-şi obligaţiile de serviciu, inculpatul AA a acordat credit la ruletă în valoare de 4.000 Euro unui client rămas neidentificat, care a refuzat apoi să achite datoria, context în care inculpatul a părăsit locul de muncă, fără a anunţa conducerea societăţii, însuşindu-şi fondul de casă şi banii proveniţi din încasări.
Astfel, reiese din declaraţiile martorului CC că acesta a fost anunţat de un alt angajat al societăţii despre faptul că, în noaptea de 04/05.02.2009, inculpatul AA a creditat un client cu suma de 4000 euro (16.000 lei), clientul a refuzat să achite datoria, iar inculpatul, sub pretextul că pleacă pentru a face rost de bani să acopere paguba, a părăsit locul de muncă, luând asupra sa banii proveniţi din încasări, fondul de casă şi cheile de control ale aparatelor de joc, fără a mai putea fi contactat (fila 12 dosar urmărire penală).
Această versiune a fost confirmată de martorul DD, care, în noaptea menţionată, a fost de serviciu împreună cu inculpatul şi a constatat personal cele relatate de administrator (fila 13).
Acest martor a fost primul care a demontat apărarea constantă a inculpatului AA, subliniind că operatorului de jocuri nu îi era permis să crediteze clienţi, deşi au existat în mai multe rânduri asemenea înţelegeri între operatori şi anumiţi clienţi, cu consecinţa suportării pierderilor de către angajatul respectiv, în situaţia în care clientul nu achita datoria (fila 66 dosar nr. 9213/279/2009).
De asemenea, martorul EE, angajată la GG. în funcţia de casier-încasator, a relatat că, fiind anunţată de administratorul societăţii despre plecarea inculpatului, s-a prezentat la serviciu şi a efectuat verificări, constatând că lipseau încasările realizate de inculpat în noaptea respectivă, în cuantum total de 31.197 lei, cât şi fondul de casă în valoare de 7000 lei (filele 14, 29-30 dosar urmărire penală). Rezultatul verificărilor efectuate a fost consemnat în Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 05.02.2009 (fila 32).
În faţa instanţei, martorul a confirmat faptul că inculpatul a achitat parţial prejudiciul cauzat societăţii, respectiv suma de 12.000 lei, precum şi aspectul că operatorilor de jocuri nu le era permis să crediteze clienţi, această interdicţie fiind inserată în fişa postului (fila 94 dosar nr. 9213/279/2009).
Documentele intitulate „Situaţia încasărilor zilnice” confirmă faptul că, la cele 9 jocuri mecanice, s-a constatat că au fost introduse impulsuri mecanice în valoare de 18.097 lei, fără să fie încasată contravaloarea acestora, iar la ruletă au fost introduse impulsuri în valoare de 14.240 lei, fiind neîncasată suma de 13.100 lei (filele 16-17 şi 33 dosar urmărire penală).
Din perspectiva cuantumului prejudiciului suferit de societate, prezintă relevanţă concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, expertul stabilind că partea vătămată GG. respectă normele în vigoare, referitoare la contabilizarea indexurilor contoarelor electromecanice, şi că valoarea totală a impulsurilor înregistrate în noaptea de 04/05 februarie 2009 a fost de 32.337 lei (filele 122-128 dosar nr. 9213/279/2009).
Mai are în vedere instanţa declaraţiile reprezentantului părţii vătămate GG., CC, din care rezultă că societatea a fost prejudiciată cu suma totală de 23.000 lei, din care inculpatul a restituit, după câteva zile, suma de 3000 euro, astfel încât pretenţiile societăţii faţă de acesta se rezumă la acoperirea diferenţei. A subliniat că niciunui operator de jocuri nu îi era permis să crediteze clienţi şi că nu era tolerată o astfel de practică, dovada în acest sens fiind faptul că organele de cercetare penală au fost sesizate şi în alte situaţii similare, cum a fost cea a martorului MM(fila 94 dosar instanţă).
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului AA, aceasta a fost parţial sinceră, în sensul că el a recunoscut faptul că, în noaptea de 04/05.02.2009, a creditat un client cu suma de 4000 euro, iar acesta a refuzat apoi să achite datoria; a precizat inculpatul că a mai acceptat şi cu alte ocazii să crediteze clienţi, deoarece această practică era profitabilă pentru operatori, aducându-le câştiguri consistente, care depăşeau uneori nivelul salariului lunar, subliniind că accepta să rişte sperând că nu va avea probleme (filele 29-30 dosar instanţă).
Deşi inculpatul a susţinut că această practică a creditării era încurajată de patronul societăţii, în special pentru clienţii importanţi, această apărare, dincolo de faptul că nu este de natură a înlătura răspunderea sa penală, nici nu este susţinută de celelalte probe administrate în cauză, cu toate că instanţa a încercat identificarea unor martori noi, care să confirme versiunea inculpatului.
Însuşi inculpatul a admis că a credita clienţii era un risc asumat (deci nu o practică impusă de conducerea societăţii), iar interdicţia de a proceda în acest mod reiese atât din fişa postului operatorilor de jocuri, cât şi din declaraţiile martorilor CC, DD, HHşi ale reprezentantului părţii vătămate, CC.
Deşi martorul MMa susţinut contrariul, făcând referire la încurajarea, de către conducerea societăţii, a creditării pentru anumiţi clienţi importanţi, cu consecinţa restituirii sumelor neachitate de aceştia de către angajaţi, mărturia sa este singulară şi este considerată de instanţă subiectivă, în contextul în care acest martor s-a aflat într-o situaţie similară cu cea a inculpatului, fiind nevoit să demisioneze şi fiind acţionat în judecată de societate (fila 77 dosar instanţă).
În plus, un alt fost angajat al societăţii în funcţia de operator jocuri, martorul NN, care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare ca urmare a creditării unui client al societăţii, a menţionat că, în mod neechivoc, operatorilor li s-a comunicat interdicţia de a credita clienţi, ei fiind atenţionaţi că, în caz contrar, vor suporta contravaloarea prejudiciului din propriile resurse; de asemenea, a precizat că reprezentantul legal al societăţii nu i-a solicitat niciodată să crediteze vreun client al localului (fila 121 dosar instanţă).
Din coroborarea tuturor acestor probe reiese fără echivoc că fapta există, că ea constituie infracţiune şi că a fost săvârşită de inculpatul AA cu vinovăţie, ceea ce atrage răspunderea penală a acestuia.
Concluzia instanţei este în sensul că învinuirea adusă inculpatului AA în prezenta cauză se confirmă, deoarece acesta, în calitate de angajat al GG. în funcţia de operator jocuri, după ce a încălcat interdicţia de acredita clienţi la jocurile de noroc şi la jocurile electronice, şi-a însuşit fondul de casă primit în gestiune şi încasările realizate în noaptea respectivă, cauzând un prejudiciu în valoare de 23.000 lei.
Astfel fiind, în drept, fapta inculpatului AA, care, în data de 04/05 februarie 2009, în calitate de angajat al GG. în funcţia de operator jocuri, şi-a însuşit sumele de bani pe care le avea în gestiune (fondul de casă în valoare de 7000 lei şi încasările realizate), cauzând societăţii un prejudiciu în cuantum de 23.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. 1 Cod penal şi pedepsită cu închisoare de la 1 la 15 ani.
Infracţiunea incriminată de art. 2151 alin. 1 Cod penal presupune însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
Inculpatul AA avea calitatea de funcţionar în sensul prevederilor art. 147 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora prin funcţionar se înţelege şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte unităţi, persoane juridice, decât cele de interes public.
Faţă de înţelesul larg dat de Codul penal termenului de funcţionar, se consideră că şi gestionarea de fapt, pe lângă gestionarea de drept, atribuie persoanelor care o exercită calitatea de gestionar, cu toate responsabilităţile pe care ler atrage această calitate.
Inculpatul era, la data săvârşirii infracţiunii, angajat al părţii vătămate în baza unui contract individual de muncă, îndeplinind funcţia de operator jocuri, funcţie în baza căreia el gestiona sume de bani, care îi erau încredinţate pentru a efectua plăţi către clienţi ori pe care le încasa de la clienţii societăţii.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de delapidare constă în însuşirea de către inculpat a fondului de casă şi a încasărilor realizate în noaptea de 04/05 februarie 2009, urmarea imediată constând în cauzarea unui prejudiciu în valoare de 23.000 lei şi, totodată, în încălcarea normelor privind îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu. Legătura de cauzalitate reiese din dinamica activităţii infracţionale, cauzarea prejudiciului fiind consecinţa directă a acţiunilor inculpatului, care a părăsit locul de muncă fără permisiunea angajatorului, având asupra sa sumele menţionate, fără a le restitui integral ulterior.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 punctul 1 litera a Cod penal, respectiv cu intenţie directă, deoarece, având cunoştinţa faptului că era interzisă creditarea clienţilor şi că sumele de bani pe care le gestiona nu îi aparţineau, inculpatul a prevăzut că prin fapta sa le va scoate din sfera de stăpânire a deţinătorului legal şi, cu toate acestea, a urmărit obţinerea unui profit ilicit.
La individualizarea pedepseice urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va ţine seama de scopul pedepsei conform art. 52 Cod penal şi de criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 Cod penal, reţinând, în acest sens, gradul de pericol social al faptei săvârşite, circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestuia.
În concret, instanţa apreciază că infracţiunea care se impută inculpatului AA prezintă un grad semnificativ de pericol social reliefat de circumstanţele concrete în care a fost săvârşită, reţinând următoarele: fapta inculpatului a fost îndreptată împotriva valorii sociale ocrotite de dispoziţiile art. 2151 alin. 1 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 15 ani, inculpatul acţionând în scopul de a produce un profit pentru sine, conştientizând că va produce un prejudiciu societăţii angajatoare.
De asemenea, sub aspectul circumstanţelor personale ale inculpatului, instanţa reţine faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, şi că a avut o poziţie parţial sinceră pe întreg parcursul procesului penal, el recunoscând circumstanţiat săvârşirea faptei şi încercând să invoce o cauză care înlătură caracterul penal al faptei (constrângerea ce ar fi fost exercitată de conducerea societăţii).
Instanţa observă, pe de altă parte, că inculpatul a acoperit parţial prejudiciul, prin efectuarea unei plăţi voluntare la scurt timp după săvârşirea faptei, a colaborat cu organele judiciare pe întreg parcursul soluţionării cauzei, iar din anul 2009, ulterior săvârşirii faptei deduse judecăţii, nu a mai fost implicat în comiterea de fapte antisociale.
În aceste condiţii, instanţa apreciază că, la stabilirea cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare, se impune a fi luate în considerare toate aspectele expuse, în vederea aplicării unei sancţiuni penale apte să asigure, în mod eficient, reeducarea inculpatului în sensul respectării legii, nefiind justificată însă reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 2151 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, instanţa îl va condamna pe inculpatul AA la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dedelapidare, în stare de recidivă postexecutorie.
Instanţa apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare (egală cu minimul special prevăzut de art. 2151 alin. 1 Cod penal este proporţională cu gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite şi este just individualizată în raport cu toate circumstanţele cauzei, fiind necesară în vederea reeducării inculpatului în sensul adoptării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept.
Dată fiind săvârşirea faptei în stare de recidivă postexecutorie, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ca instanţa să poată opta pentru o modalitate de executare a pedepsei fără privare de libertate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 1 an închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 71 Cod penal, instanţa va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, deşi art. 71 alin. 2 Cod penal impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 literele a-c, în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, instanţa are în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4145 alin. 4 Cod procedură penală, dispoziţiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanţei de judecată, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Recursul în interesul legii pronunţat de instanţa supremă în materie este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, relevantă în acest sens fiind cauza Hirst c. Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanţa reţine că natura faptei săvârşite duce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a şi litera b din Codul penal, respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat – activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii –, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei de 1 an închisoare.
Sub aspectul laturii civile, instanţa observă că partea vătămată GG. (prin reprezentant legal CC) s-a constituit parte civilă, iniţial cu suma de26.197 lei daune materiale şi cu suma de 30.000 lei daune morale.
Fiind audiat în şedinţă publică, reprezentantul legal al părţii vătămate a precizat că prejudiciul cauzat societăţii prin fapta inculpatului s-a ridicat la suma de 23.000 lei, din care acesta a restituit echivalentul sumei de 3000 Euro, astfel încât societatea solicită doar restituirea diferenţei (fila 94 dosar instanţă).
În conformitate cu dispoziţiile art. 998 – art. 999 cod civil (în vigoare la data săvârşirii faptei), orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.
Sunt aplicabile în speţă şi prevederile art. 14 din Codul de procedură penală, potrivit cărora acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, inclusiv pentru repararea daunelor morale, repararea pagubei putându-se realiza în natură sau prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu mai este cu putinţă.
Dând eficienţă acestor dispoziţii, instanţa constată că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale (fapta inculpatului, cu caracter ilicit, a cauzat părţii civile menţionate prejudicii care nu au fost încă reparate şi a fost comisă cu vinovăţie, iar între faptă şi prejudiciu există raport de cauzalitate).
Cuantumul prejudiciului material cauzat societăţii rezultă din probatoriul administrat în cauză, susţinerile reprezentantului societăţii fiind confirmate de declaraţiile martorilor EE, CC, de situaţia încasărilor zilnice şi de concluziile raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual. În plus, inculpatul a recunoscut, indirect, pretenţiile părţii civile, prin efectuarea unei plăţi parţiale, angajându-se în faţa instanţei să depună eforturi pentru restituirea integrală a sumei datorate.
În consecinţă, în temeiul art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil din 1864, instanţa va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă GG. (prin reprezentant legal CC) şi îl va obliga pe inculpatul AA să îi achite părţii civile suma de 9800 lei, reprezentând valoarea prejudiciului neacoperit (respectiv diferenţa dintre prejudiciul indicat de reprezentantul părţii civile, 23.000 lei, şi suma de 3000 Euro, restituită de inculpat).
Instanţa va lua act de faptul că inculpatul AA a fost asistat în prezenta cauză de apărătorul ales, d-nul avocat Plop Aurelian.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală (în caz de condamnare, inculpatul este ţinut să achite cheltuielile judiciare avansate de stat), instanţa îl va obliga pe inculpatul AA la plata sumei de 600 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
În temeiul art. 2151 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal, condamnă pe inculpatul AA (fiul lui Dumitru şi al Mariei, născut la data de 14.03.1980 în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, str. Mihai Eminescu nr. 3, bloc D4, scara A, ap. 9, judeţul Neamţ, CNP 1800314270027, cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără ocupaţie, recidivist) la pedeapsa de 1 an (un an) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii dedelapidare.
În temeiul art. 71 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a şi litera b Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil din 1864, admite, în parte, acţiunea civilă formulată de GG. (cu sediul în municipiul Piatra Neamţ, B-dul Republicii nr. 9, judeţul Neamţ)şi obligă pe inculpat să plătească părţii civile suma de 9800 lei, reprezentând valoarea prejudiciului neacoperit.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul AA la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Constată că, pe parcursul soluţionării prezentei cauze, inculpatul a fost asistat de apărătorul ales, d-nul avocat Plop Aurelian (împuternicire avocaţială seria GL/046262 din 28.01.2013).
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi pentru inculpat şi de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru partea civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.12.2013.
