Lovire sau alte violenţe
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT, Sentinţă penală din 04.12.2014
SENTINŢA PENALĂ NR. 57
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna OM – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ
Pe rol se află pronunţarea hotărârii în cauza penală cu numărul de mai sus, privind pe inculpatul AA, trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 04.02.2014 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a fixat un termen pentru pronunţarea hotărârii pentru azi, 18.02.2014.
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 271/P/2012 din data de 08.06.2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 4580/279/2012 la data de 25.06.2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului AA, pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, fapte prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Părţile vătămate BBşi CClocuiesc, comuna Borleşti, judeţul Neamţ, fiind vecini cu inculpatul AA, iar în luna octombrie 2011 au cumpărat de la numita DDsuprafaţa de 307 mp teren, în vecinătatea blocului în care domiciliază. Ulterior acestui moment, între părţile vătămate şi inculpat au existat frecvent discuţii contradictorii, inculpatul invocând un drept de proprietate asupra terenului menţionat, teren pe care partea vătămată BBşi-a creat o cale de acces spre spatele blocului în care locuieşte.
La data de 30.12.2011, în jurul orelor 14:00, în timp ce partea vătămată BBintenţiona să transporte lemne pentru foc, folosind calea de acces amintită, inculpatul AA i-a blocat accesul, susţinând că terenul este al său, iar când partea vătămată i-a cerut să se îndepărteze, a început să o lovească, atât cu pumnii, cât şi cu picioarele.
Partea vătămată CCa intervenit pentru aplanarea conflictului, însă a fost la rândul său lovită de inculpat.
Părţile vătămate s-au prezentat la Serviciul Judeţean de Medicină Legală, iar în urma examinării a rezultat că BBa suferit leziuni vindecabile în 16-19 zile de îngrijiri medicale, iar CCa prezentat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatelor medico-legale depuse la dosar.
Fiind audiat, inculpatul AA nu a recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând că nu a lovit-o pe partea vătămată EE, iar leziunile suferite de partea vătămată CCau fost determinate de dezechilibrarea şi căderea acesteia, pe fondul consumului de alcool, când inculpatul a eliberat din mână o plasă de gard de care se ţinea partea vătămată. Aceste apărări au fost înlăturate pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, coroborate cu declaraţia martorului propus de acestea şi cu menţiunile din certificatele medico-legale, în contextul în care chiar inculpatul a confirmat existenţa conflictului, iar martorii propuşi de acesta nu au oferit informaţii utile soluţionării cauzei.
Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu se probează prin intermediul următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 4 dosar urmărire penală), declaraţia părţii vătămate BB(filele 7-10 dosar urmărire penală); certificate medico-legale (filele 11-12, 17), declaraţia părţii vătămate CC(filele 14-16); contract de vânzare-cumpărare (filele 18-19); declaraţiile martorilor XX, VV, XX, TT, SS, ȘȘ(filele 20-22, 31-34 dosar urmărire penală), declaraţiile inculpatului AA (filele 35-36, 38-39 dosar urmărire penală).
În faţa instanţei, în cursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat la audierea inculpatului şi a părţilor vătămate (filele 24-26), au fost administrate proba cu înscrisuri (filele 29-30, 138, 154-159), proba testimonială (constând în ascultarea martorilor FF, XX, LL, XX, SS, TT şi KK), precum şi proba cu expertiză medico-legală (filele 142-145 dosar instanţă).
Pe parcursul soluţionării prezentei cauze, inculpatul AA a fost asistat de apărătorul ales, d-na avocat LH, iar părţile vătămate de d-na avocat ML, în baza împuternicirilor avocaţiale ataşate la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În data de 30.12.2011, pe fondul unui conflict generat de disputarea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren situate în vecinătatea imobilului în care locuiesc, inculpatul AA a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele pe partea vătămată BB(care a suferit leziuni vindecabile în 21-23 zile de îngrijiri medicale) şi a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate BB, care a intervenit pentru aplanarea conflictului, cauzându-i acesteia leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa a reţinut această situaţie de fapt coroborând probele administrate pe parcursul procesului penal:
La data de 18.01.2012, persoana vătămată BBa formulat o plângere penală împotriva inculpatului AA, în care a redat versiunea sa asupra situaţiei de fapt, astfel: în data de 30.12.2011, în jurul orelor 14:00, a ajuns la locuinţa sa, situată în comuna Borleşti, judeţul Neamţ, cu intenţia de a transporta o cantitate de lemne pentru foc pe terenul pe care l-a cumpărat, însă a fost întâmpinat de inculpat, care i-a adresat cuvinte jignitoare, a încercat să îl strângă de gât şi l-a lovit cu pumnul în mandibulă, reproşându-i că nu i-a cerut permisiunea de a pătrunde pe teren. A menţionat persoana vătămată în plângere că, în timpul incidentului, s-a apropiat soţia sa, BB, cu intenţia de a aplana conflictul, însă a fost trântită de inculpat la pământ şi lovită în zona picioarelor (fila 6 dosar urmărire penală).
Din declaraţiile acestei părţi vătămate mai reiese că, potrivit Certificatului medico-legal nr. 7/03.01.2012, leziunile cauzate de loviturile aplicate de inculpat, care este vecinul său, au necesitat 16-19 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, neînţelegerile dintre părţi fiind generate de faptul că persoanele vătămate au cumpărat de la numita DD(prin contractul încheiat la data de 17.10.2011) suprafaţa de 302 mp teren, situată în partea de vest a blocului în care locuiesc, inculpatul AA invocând un drept de proprietate asupra acestei suprafeţe.
În toamna anului 2011, părţile vătămate şi-au delimitat o cale de acces spre terenul în litigiu, pentru a putea transporta diferite materiale în curtea amenajată în spatele blocului, iar la data săvârşirii faptei inculpatul a blocat această cale de acces, încercând să împiedice trecerea persoanei vătămate EE, al cărei drept de proprietate asupra terenului îl contestă. În acest context, inculpatul a început să se manifeste violent faţă de vecinul său, aplicându-i mai multe lovituri şi agresând-o pe soţia acestuia, care a intervenit pentru aplanarea conflictului.
A menţionat partea vătămată că desfăşurarea incidentului a fost observată de martorul XX, care ar putea confirma cele expuse (filele 7-10 dosar urmărire penală, fila 26 dosar instanţă).
În Certificatul medico-legal - reexaminare nr. 7/16.01.2012 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ (fila 11 dosar urmărire penală)sunt descrise leziunile constatate de personalul medical asupra corpului părţii vătămate BB(fractură de ram vertical mandibular stâng), leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur, care pot data din 30.12.2011 şi care au necesitat, pentru vindecare, un număr total de 16-19 zile de îngrijiri medicale, recomandându-se alimentaţie moale timp de 2 săptămâni şi control de specialitate după acest interval.
Persoana vătămată CCa formulat, de asemenea, plângere prealabilă, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului AA, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, arătând că, în ziua de 30.12.2011, observând că inculpatul îl agresează pe soţul său, s-a apropiat să vadă ce se întâmplă şi a fost trântită la pământ de către inculpat şi lovită de trei ori în fluierul piciorului, suferind astfel leziuni care au necesitat îngrijiri medicale (fila 13).
Din declaraţia părţii vătămate CCrezultă în esenţă aspectele redate şi de partea vătămată EE, respectiv: starea tensionată dintre familia inculpatului şi părţile vătămate, generată de disputa asupra unei suprafeţe de teren, faptul că incidentul din ziua de 30.12.2011 a avut loc în prezenţa martorului XX şi că partea vătămată, încercând să îl ajute pe soţul său, care era agresat de inculpat, a intervenit în conflict, dar a fost, la rândul său, lovită de inculpat cu picioarele în zona tibiei (filele 14-16 dosar urmărire penală, fila 25 dosar instanţă).
Susţinerile părţii vătămate CCîn sensul că a fost agresată fizic în împrejurările redate mai sus sunt confirmate de menţiunile din Certificatul medico-legal nr. 06/03.01.2012 eliberat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ, din care rezultă că, la data examinării, aceasta prezenta leziuni traumatice pe braţul stâng, pe coapsa stângă şi pe gamba dreaptă, care s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur, în data de 30.12.2011, necesitând pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale (fila 17).
Susţinerile persoanelor vătămate au fost confirmate de martorul ocular XX, care a relatat că, în ziua de 30.12.2011, s-a deplasat la domiciliul părţilor vătămate, în scopul rezolvării unor probleme personale, iar la plecare, când a ajuns în stradă, l-a observat pe inculpatul AA lovindu-l cu pumnii şi cu picioarele pe EE; persoana vătămată CCa intervenit pentru a aplana conflictul, dar a fost, la rândul său, lovită de inculpat (filele 20-21 dosar urmărire penală, fila 49 dosar instanţă).
Ceilalţi martori audiaţi pe parcursul urmăririi penale (VV, TT, SS) nu au oferit informaţii în ceea ce priveşte desfăşurarea propriu-zisă a conflictului, însă au menţionat că i-au observat pe inculpat şi pe persoana vătămată BBpurtând discuţii aprinse, în contradictoriu, astfel încât, deşi aceste declaraţii nu vizează exact momentul agresiunii, ci un moment anterior, ele sunt utile soluţionării cauzei, în condiţiile în care se coroborează cu probele examinate anterior şi îl plasează pe inculpat în contextul în care persoanele vătămate pretind că au fost lovite, confirmând existenţa neînţelegerilor dintre părţi.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului AA, instanţa observă că acesta nu a recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, prezentând propria versiune a situaţiei de fapt, care însă nu este susţinută de probele administrate în cauză.
Instanţa observă că inculpatul însuşi se plasează la locul săvârşirii infracţiunilor, elrecunoscând că, de mai multă vreme, între el şi vecinii săi există o stare conflictuală (din cauza neînţelegerilor legate de dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren), că a avut un schimb de replici cu partea vătămată EE, negând însă că ar fi exercitat violenţe asupra acesteia. A precizat inculpatul că, dimpotrivă, vecinul său este cel care a efectuat mai multe manevre cu autoturismul, încercând să îl lovească, iar persoana vătămată CCera în stare de ebrietate, leziunile suferite de aceasta fiind determinate de dezechilibrarea şi căderea sa, când inculpatul a eliberat din mână o plasă de gard de care se ţinea partea vătămată (filele 35-36, 32-33 dosar urmărire penală).
Susţinerile inculpatului, în sensul că el nu a aplicat lovituri părţii vătămate BBşi că soţia acestuia din urmă, BB, s-ar fi autoaccidentat, nu reies însă din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Afirmaţiile inculpatului AA, în sensul că vecinul său BBeste cel care a încercat să îl accidenteze cu autoturismul sunt lipsite de suport probator şi sunt chiar contrazise de probele existente la dosar. În acest context, subliniază instanţa că, în conformitate cu prevederile art. 69 Cod procedură penală, declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, deşi inculpatul i-a indicat pe martorii KK şi TT în sprijinul susţinerilor sale, aceştia, fiind audiaţi de instanţă în cadrul cercetării judecătoreşti, nu au confirmat apărările inculpatului, precizând că nu pot oferi detalii cu privire la conflictul fizic şi arătând că au auzit doar cearta izbucnită între cei doi (filele 74-75 dosar instanţă).
În ceea ce o priveşte pe persoana vătămată BB, inculpatul a afirmat că, pe fondul consumului de alcool, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut în momentul în care el a eliberat din mână o plasă de gard de care se sprijinea vecina sa, însă instanţa nu poate ignora faptul că inculpatul a avut o contribuţie esenţială în acest sens, întrucât, cu intenţie, a eliberat din mână plasa de gard, acceptând astfel posibilitatea ca persoana vătămată să fie lovită (fila 24 dosar instanţă).
Acest comportament este de natură a atrage răspunderea sa pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, care presupune săvârşirea oricăror acte de violenţă cauzatoare de suferinţă fizică, fiind sancţionabilă penalorice acţiune violentă, directă sau indirectă, prin care se cauzează o vătămare asupra corpului persoanei vătămate, iar leziunile astfel cauzate necesită un număr de până la 20 de zile de îngrijiri medicale.
Din analiza tuturor probelor rezultă că faptele s-au petrecut astfel cum au fost reţinute de instanţă în paragrafele anterioare, iar declaraţiile persoanelor vătămate se coroborează cu cele ale persoanelor audiate în prezentul dosar, parţial chiar şi cu cele ale inculpatului, succesiunea evenimentelor rezultând din îmbinarea tuturor acestor declaraţii (la data săvârşirii faptei, între persoana vătămată BBşi inculpat a avut loc o discuţie în contradictoriu, în apropierea imobilului în care locuiesc, discuţie recunoscută chiar de inculpat, martorul XX a observat că inculpatul le-a lovit pe părţile vătămate, ceilalţi martori au confirmat existenţa unui conflict verbal, nimeni nu a observat prezenţa unei alte persoane la locul respectiv, iar prin certificatele medico-legale s-a stabilit că leziunile suferite de persoanele vătămate pot data din 30.12.2011).
Mai mult, în completarea probelor analizate deja vin concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 4802/06.12.2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, formulate ca urmare a analizării documentelor medicale eliberate pe numele persoanei vătămate BBşi a examinării medico-legale a acestuia: persoana vătămată BBa prezentat, în luna decembrie 2011, un traumatism obiectivat prin fractură de mandibulă subcondiliană stângă, iar topografia şi morfologia leziunii pledează pentru producerea ei prin lovire activă cu mijloace contondente; fractura menţionată a necesitat 21-23 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii şi a putut data din 30.12.2011 (filele 144-145 dosar instanţă).
Având în vedere intrarea în vigoare a Noului Cod penal pe parcursul soluţionării prezentei cauze, devin incidente prevederile art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, care instituie regula potrivit căreia în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Ţinând cont de concluziile raportului de expertiză medico-legală, care au reindividualizat numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de persoana vătămată BBîn data de 30.12.2011 (21-23 zile, iar nu 16-19 zile, cum s-a menţionat în certificatul medico-legal), instanţa va dispune, în temeiul art. 386 din Noul Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului AA, din două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Vechiul Cod penal, în infracţiunile de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Vechiul Cod penal.
Se justifică această schimbare de încadrare juridică, întrucât dispoziţiile art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal înglobează infracţiunea de vătămare corporală incriminată de art. 181 alin. 1 Cod penal din 1968 (care ar fi fost incidentă în speţă, dat fiind numărul de zile de îngrijiri medicale, care depăşeşte 20), iar noua reglementare este mai favorabilă inculpatului, în condiţiile în care prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, alternativă inexistentă în Vechiul Cod penal.
Astfel fiind, în drept, faptele inculpatului AA care, la data de 30.12.2011, pe fondul unui conflict latent generat de disputarea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren, a exercitat acte de violenţă asupra persoanei vătămate CC(care a suferit leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale) şi a lovit-o cu pumnii pe persoana vătămată BB(care a suferit o fractură de mandibulă pentru a cărei vindecare au fost necesare 21-23 zile de îngrijiri medicale), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă penală) şi de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal (pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă).
Existenţa infracţiunilor reţinute presupune ca elementul material al fiecărei fapte să constea în orice acţiune violentă, directă sau indirectă, săvârşită de inculpat, prin care se produc leziuni vindecabile în cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale, în cazul infracţiunii delovire sau alte violenţe prevăzute de Codul penal din 1968, ori leziuni a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile,în cazul infracţiunii delovire sau alte violenţe prevăzute de Noul Cod penal.
În plus, este imperativ necesar ca autorul, sub aspectul laturii subiective, să acţioneze cu intenţie, directă sau indirectă, indiferent de mobilul sau scopul cu care a fost comisă infracţiunea.
Urmarea imediată a faptei este reprezentată de afectarea integrităţii corporale şi a sănătăţii victimelor, infracţiunea fiind una de rezultat şi lezând valori sociale importante ocrotite de legea penală.
Instanţa concluzionează, pe baza probelor administrate, că sunt întrunite toate aceste elemente constitutive ale infracţiunilor menţionate şi că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit faptele care i se impută cu intenţie indirectă în sensul art. 19 alin. 1 punctul 1 litera b Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale, respectiv lezarea integrităţii corporale a persoanelor vătămate, şi, deşi nu a acţionat în scopul cauzării unor urmări atât de grave, a acceptat posibilitatea producerii lor.
La individualizarea pedepseice urmează a fi aplicată inculpatului AA, instanţa va ţine seama de criteriile generale enumerate de art. 74 din Noul Cod penal, raportându-se la gravitatea infracţiunilor săvârşite şi la periculozitatea inculpatului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.
În concret, instanţa apreciază că gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului nu poate fi minimalizată, având în vedere circumstanţele concrete în care au fost săvârşite (în timpul zilei, în prezenţa altor persoane, asupra a două victime, vecinii inculpatului, una dintre persoanele vătămate fiind de sex feminin, pe fondul unor neînţelegeri legate de o suprafaţă de teren), valorile sociale lezate (integritatea corporală şi sănătatea persoanei) şi urmările efective produse (leziuni pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr însemnat de zile de îngrijiri medicale).
De asemenea, sub aspectul circumstanţelor personale ale inculpatului, instanţa reţine faptul că acestaa absolvit 11 clase, este căsătorit,nu are antecedente penale şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, el încercând să inducă în eroare instanţa cu privire la împrejurările comiterii faptelor,aspecte care influenţează, de asemenea, cuantumul pedepsei ce urmează a-i fi aplicată.
Având în vedere considerentele expuse, după schimbarea încadrării juridice în sensul expus:
În temeiul art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, instanţa îl va condamna pe inculpatul AA la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată BB).
Instanţa apreciază că această pedeapsă este proporţională cu gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite de inculpat (în condiţiile în care acţiunile acestuia au produs urmările menţionate) şi este just individualizată în raport cu toate circumstanţele cauzei, fiind necesară în vederea reeducării lui în sensul adoptării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi a conştientizării reale a efectelor negative ale comportamentului său.
În temeiul art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, îl va condamna pe inculpatul AA la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată EE).
Dată fiind conduita procesuală a inculpatului, se apreciază că o pedeapsă egală cu minimul special nu ar fi suficientă pentru a determina o schimbare reală în comportamentul inculpatului, care a dovedit că nu a conştientizat consecinţele faptei sale şi importanţa respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.
În aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, instanţa apreciază că sancţionarea pluralităţii de infracţiuni şi individualizarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului trebuie realizată independent de legea considerată mai favorabilă sub aspectul pedepsei principale, aceste instituţii având caracter autonom, astfel încât inculpatul va beneficia, şi din această perspectivă, de prevederile legale care îi sunt mai favorabile.
Constatând că faptele deduse judecăţii sunt concurente (fiind comise de inculpat în aceleaşi împrejurări, prin acţiuni diferite, fără să fi intervenit vreo hotărâre definitivă de condamnare), judecătorul analizează, comparativ, prevederile art. 34 Cod penal din 1968 şi ale art. 39 din Noul Cod penal şi constată că acestea din urmă prevăd, pentru situaţia dedusă judecăţii, aplicarea pedepsei închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii, în vreme ce vechea reglementare nu instituie obligativitatea adăugării amenzii la pedeapsa închisorii, ci oferă instanţei posibilitatea de a opta pentru aplicarea acesteia, în tot sau în parte.
În consecinţă, apreciindu-le ca fiind mai favorabile inculpatului, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 33 litera a – art. 34 alin. 1 litera d Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, şi va contopi cele două pedepse aplicate inculpatului AA, urmând ca acesta să execute, ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) luni închisoare.
Punând în balanţă cele reţinute şi constatând că inculpatul AA nu are antecedente penale, în ciuda atitudinii nesincere a acestuia, ţinând seama de înscrisurile în circumstanţiere din care rezultă că inculpatul are unele probleme de sănătate, instanţa apreciază că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins şi fără executare efectivă.
În scopul individualizării modalităţii de executare, instanţa este chemată să compare instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 Cod penal din 1968, cu instituţia amânării aplicării pedepsei, prevăzută de art. 83 din Noul Cod penal. Observă instanţa că noua instituţie stabileşte cerinţe imperative şi restrictive pe care fapta dedusă judecăţii şi persoana inculpatului ar trebui să le îndeplinească în mod cumulativ, condiţii care nu sunt îndeplinite în cauza de faţă.
Se mai observă că amânarea aplicării pedepsei implică prestarea unei munci în folosul comunităţii, respectarea unor obligaţii şi a unor măsuri de supraveghere de către inculpat, astfel încât este o instituţie mai puţin favorabilă acestuia, spre deosebire de suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1968, care nu implică asemenea restricţii.
Cu excepţia duratei termenului de încercare, reglementarea din art. 81 Cod penal din 1968 este mai favorabilă inculpatului, prin prisma condiţiilor de acordare, deoarece nu există stabilită o limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea acestei instituţii, limita pedepsei care poate fi aplicată în concret este mai ridicată, antecedentele penale care constituie impediment la dispunerea suspendării condiţionate sunt mai restrânse, iar pe durata termenului de încercare obligaţiile pe care trebuie să le respecte inculpatul sunt mai puţine.
Prin urmare, verificând condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate, prevăzute de art. 81 alin. 1 şi 2 Cod penal din 1968, instanţa constată că acestea sunt întrunite în cazul de faţă, deoarece inculpatul nu a fost condamnat anterior, pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre nu este mai mare de 3 ani, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia.
Astfel, în temeiul art. 81 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicate inculpatuluiAA, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. 1 Vechiul Cod penal şi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Totodată, drept consecinţă a stabilirii acestei modalităţi de executare, instanţava atrage atenţia inculpatului AA că, potrivit art. 83 din Vechiul Cod penal, săvârşirea unei alte infracţiuni în termenul de încercare de 2 ani şi 9 luni poate avea ca urmare revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, se constată că persoana vătămată CCs-a constituit parte civilă cu sumele de 200 lei daune materiale (cheltuieli pentru investigaţii medicale şi transport) şi 5000 lei daune morale, iar persoana vătămată BBa solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 500 lei daune materiale (cheltuieli pentru investigaţii medicale şi transport) şi 10.000 lei daune materiale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1349 din Noul cod civil (în vigoare la data săvârşirii faptei),orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cei care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Instanţa reţine şi incidenţa prevederilor art. 1357 din Noul Cod civil, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului fiind responsabil pentru cea mai uşoară culpă, precum şi a dispoziţiilor art. 1381 din acelaşi Cod, care instituie principiul conform căruia orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.
Sunt aplicabile în speţă şi prevederile art. 19 din Codul de procedură penală, potrivit cărora acţiunea civilă exercitată în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, repararea prejudiciului material şi moral realizându-se potrivit dispoziţiilor legii civile.
Astfel, condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei celui care a provocat prejudiciul. În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, sarcina probei revine părţii civile, căreia îi revine obligaţia de a justifica, prin mijloacele de probă admise de lege, toate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri.
În aceste condiţii, se observă că părţile civile au ataşat la dosar înscrisuri care dovedesc efectuarea unor cheltuieli pentru eliberarea certificatelor medicale, pentru anumite investigaţii medicale şi pentru asigurarea transportului la Institutul de Medicină legală Iaşi, în vederea examinării (filele 28 şi 138 dosar instanţă), instanţa constatând că acestea şi-au dovedit parţial pretenţiile materiale formulate, astfel: persoana vătămată CCa făcut dovada achitării sumei de 78 lei (38 lei taxă pentru eliberarea certificatului medico-legal şi 40 lei contravaloare investigaţii medicale pentru leziunea suferită în zona gambei), iar persoana vătămată BBa făcut dovada achitării sumei de 338 lei (38 lei taxă pentru eliberarea certificatului medico-legal, 180 lei contravaloare investigaţii medicale şi 120 lei contravaloarea combustibilului necesar transportului la I.M.L. Iaşi în vederea examinării – calculată pentru o distanţă de 280 km, un consum mediu de 7,5 % şi un preţ de 5,59 lei/l benzină).
Referitor la acţiunile civile având ca obiect repararea daunelor morale, instanţa observă şi subliniază că nu există criterii legale de cuantificare a acestor daune, care au un statut diferit de cel al prejudiciului patrimonial, susceptibil de evaluare exactă. Este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, prejudiciul moral nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare.
Aşa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanţa are îndatorirea de a asigura o reparaţia bazată pe un raport echitabil între faptele inculpatului şi prejudiciul suferit în plan psihic de către părţile civile.
Instanţa va avea în vedere Recomandările Consiliului Europei (Londra, 1969), care subliniază că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut ca fiind aplicabil în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a acorda o compensare victimei; pe lângă daunele materiale suferite de persoanele vătămate, au existat şi prejudicii morale care decurg din traumele fizice suferite, sechelele posttraumatice, toate afectând negativ posibilitatea părţilor vătămate de a participa la viaţa socială şi de familie, comparativ cu situaţia anterioară vătămării produse prin faptele ilicite ale inculpatului.
În aceste condiţii, se vor avea în vedere suferinţele fizice intense provocate persoanelor vătămate de leziunile produse prin loviturile aplicate de inculpat, leziuni care au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare, faptul că acestea (în special EE) au fost lipsite, pentru o perioadă, de posibilitatea de a-şi desfăşura activităţile zilnice potrivit voinţei lor, precum şi de impactul negativ al faptelor asupra imaginii persoanelor vătămate, acestea şi inculpatul fiind vecini, iar comunitatea din care fac parte percepe în mod acut astfel de evenimente cu caracter violent.
Mai mult, se poate prezuma, în mod legitim, că suferinţa fizică a fost puternică şi de durată în cazul persoanei vătămate EE, care a suferit o fractură de mandibulă şi a fost nevoit să urmeze un regim alimentar special (alimentaţie moale) şi să se prezinte la controale periodice, în vederea redobândirii unei stări de sănătate optime.
Împrejurarea că martorii audiaţi în cauză, vecini şi cunoştinţe ale părţilor civile, au luat cunoştinţă de contextul în care s-a produs agresiunea, este de natură a afecta imaginea acestora, iar violenţa nejustificată exercitată de inculpat, care nu a avut nevoie decât de un pretext pentru a se manifesta agresiv, le-a creat părţilor vătămate un disconfort psihic şi le-a indus sentimentul de teamă şi senzaţia că au fost înjosite fără motiv.
A nu sancţiona judiciar un asemenea comportament ar reprezenta un act de natură a încuraja gesturile agresive şi atitudinile denigratoare, cu repercusiuni nefaste pentru valorile fundamentale, ocrotite atât de legea penală, cât şi de dispoziţiile legii civile.
În ceea ce priveşte însă cuantumul daunelor morale solicitate, instanţa apreciază că acesta se impune a fi cenzurat, pentru a evita o îmbogăţire fără justă cauză a părţilor civile, raportându-se atât la situaţia particulară a părţilor din prezenta cauză, cât şi la consecinţele pe termen lung ale faptelor inculpatului; judecătorul consideră, astfel, că sumele de 1000 lei, pentru partea civilă BB, respectiv 3000 lei, pentru partea civilă EE, constituie indemnizaţii echitabile şi suficiente pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale suferite, inculpatul urmând a fi obligat în consecinţă.
Astfel, în temeiul art. 397 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357, art. 1385 şi art. 1387 alin. 1 din Noul Cod civil, instanţa va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă CCşi îl va obliga pe inculpatul AA să plătească acesteia suma de 78 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Totodată, în temeiul art. 397 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357, art. 1385 şi art. 1387 alin. 1 din Noul Cod civil, va admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă BBşi îl va obliga pe inculpatul AA să îi plătească suma de 338 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 3000 lei daune morale.
Va constata instanţa că, pe parcursul soluţionării cauzei, inculpatul a fost asistat de apărător ales (d-na avocat LH).
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluţia de condamnare ce va fi pronunţată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa îl va obliga pe inculpatul AA să plătească statuluisuma de1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (cheltuieli pentru efectuarea actelor de procedură).
În conformitate cu prevederile art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul este obligat să plătească părţii vătămate în caz de condamnare, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.
Cuantumul onorariului plătit de părţile civile BBşi CCavocatului lor este stabilit prin contractul de asistenţă juridică, iar depunerea în proces a originalului chitanţei de plată a onorariului, emisă în baza contractului de asistenţă juridică, naşte prezumţia că acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistenţă juridică (1000 lei), adică suma efectiv plătită în susţinerea procesului.
Ca urmare, în temeiul dispoziţiei legale menţionate, instanţa îl va obliga pe inculpatulAA să plătească părţilor civile suma de 1000 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea în prezenta cauză (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
În temeiul art. 386 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului AA, din două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a Vechiul Cod penal, în infracţiunile de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Vechiul Cod penal.
În temeiul art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul AA comuna Borleşti, judeţul Neamţ, domiciliat în sat Borleşti, comuna Borleşti, judeţul Neamţ, cetăţean român, căsătorit, studii 11 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale), la pedeapsa de 1000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată BB).
În temeiul art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul AA la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (parte vătămată EE).
În temeiul art. 33 litera a – art. 34 alin. 1 litera d Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, contopeşte cele două pedepse aplicate inculpatului AA, urmând ca acesta să execute, ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea, de 9 (nouă) luni închisoare.
În temeiul art. 81 din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicate inculpatului AA, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. 1 Vechiul Cod penal şi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Atrage atenţiainculpatului AA că, potrivit art. 83 din Vechiul Cod penal, săvârşirea unei alte infracţiuni în termenul de încercare de 2 ani şi 9 luni poate avea ca urmare revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În temeiul art. 397 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357, art. 1385 şi art. 1387 alin. 1 din Noul Cod civil, admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă CC(, comuna Borleşti, judeţul Neamţ) şi îl obligă pe inculpatul AA să plătească acesteia suma de 78 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 397 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, raportat la art. 1349 alin. 1 şi 2, art. 1357, art. 1385 şi art. 1387 alin. 1 din Noul Cod civil, admite, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă BB(cu domiciliul în sat Borleşti, comuna Borleşti, judeţul Neamţ) şi îl obligă pe inculpatul AA să îi plătească suma de 338 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 3000 lei daune morale.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales (d-na avocat LH).
În temeiul art. 274 alin. 1 din Noul Cod procedură penală, obligă pe inculpatul AA la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul AA să plătească persoanelor vătămate constituite părţi civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acestea, reprezentând onorariul achitat apărătorului ales.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.02.2014.
