C.S.J., secţia penală, nr. 722 din 18.06.1990
Infracţiunea de neglijenţă în serviciu reţinută în sarcina mai multor făptuitori are drept consecinţă, pe linia rezolvării laturii civile a cauzei, obligarea lor solidară la despăgubiri în temeiul art. 1003 C. civ., în cazul când fapta fiecăruia dintre ei este în raport de cauzalitate cu întregul prejudiciu, iar nu cu o anumită fracţiune din acesta.
Ca atare, textul de lege este incident nu numai în cazurile de participaţie penală prevăzute în art. 23 şi urm. C. pen., ci şi atunci când paguba este cauzată, în condiţiile menţionate, de mai mulţi autori distincţi.
Sub acest aspect este nerelevantă cererea unităţii de a se dispune obligarea fiecărui inculpat separat, pentru o parte din prejudiciu, instanţa având obligaţia să soluţioneze legal latura civilă.
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa penală nr. 1039 din 24 noiembrie 1988, pronunţată în rejudecarea acţiunii civile în urma casării, a obligat pe inculpaţii PA., T.G. şi GJ., condamnaţi, între altele, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută în art. 249 alin. (2) C. pen., să plătească părţii civile Şantierul Naval Galaţi sumele de 117.139, de 162.548 şi, respectiv, de 212.268 de lei, în total 491.955 de lei.
Instanţa a reţinut că, în luna august 1984, Cooperativa P. din Sighetu Marmaţiei a încheiat un contract pentru lucrări de vopsitorie industrială cu Şantierul Naval Galaţi, operaţiuni ce au fost executate până în noiembrie 1985.
În urma unui control privind legalitatea plăţilor făcute pentru lucrările de vopsitorie s-a constatat că s-au plătit în plus importante sume de bani, datorită înscrierii în situaţiile de plată a unor norme de deviz ce nu corespundeau lucrărilor executate.
S-a mai stabilit că paguba s-a produs ca urmare a faptului că inculpaţii, având funcţiile de şef de formaţie de lucru, şef de echipă şi, respectiv, şef de lot, prin neîndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi prin îndeplinirea defectuoasă a altora, au determinat plata necuvenită a sumei de 491.955 de lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata despăgubirilor civile, a motivat prima instanţă, în raport cu culpa fiecăruia în producerea pagubei.
Tribunalul Judeţean Galaţi, prin decizia penală nr. 252 din 4 mai 1989, a respins recursul inculpaţilor.
Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.
Potrivit art. 14 alin. (3) C. proc. pen., repararea pagubei în procesul penal se face potrivit dispoziţiilor legii civile, iar din prevederile art. 1003 C. civ. rezultă că atunci când fapta generatoare de daune este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ţinute solidar pentru repararea întregului prejudiciu.
În speţă, potrivit fişelor de posturi aflate la dosar, inculpatul PA,, în calitate de şef de formaţie de lucru, era obligat să urmărească şi să asigure realizarea ritmică a sarcinilor de plan ce reveneau formaţiei, să organizeze fiecare loc de muncă şi să pregătească producţia, să repartizeze lucrările pe fiecare echipă şi executanţi, să supravegheze executarea operaţiunilor pe tot timpul desfăşurării lucrărilor, să participe direct la realizarea unor lucrări şi operaţii complexe, să asigure calitatea lucrărilor executate, să ia măsuri pentru respectarea tehnologiilor de lucru şi a tuturor operaţiunilor prevăzute în devizele estimative, să execute permanent controlul calităţii lucrărilor şi să efectueze, alături de reprezentanţii beneficiarului, recepţia lucrărilor formaţiilor din subordine.
Inculpatul T.G., în calitate de şef de echipă, era obligat să organizeze muncitorii în punctele de lucru, să asigure aprovizionarea cu materii prime şi materiale, să urmărească încadrarea în normele de consum şi îndeplinirea sarcinilor de către fiecare muncitor, răspunzând de cantitatea şi calitatea lucrărilor executate şi de respectarea indicaţiilor date de şeful formaţiei de lucru.
Inculpatul C.L., în calitate de şef de lot, avea datoria să verifice, pe teren, modul cum se realizează lucrările contractate de cooperativă, prezenţa la lucru a muncitorilor, modul de întocmire a pontajelor şi situaţiilor de lucrări şi, în general, a tuturor problemelor ivite între beneficiar şi cooperativă.
Din examinarea acestor atribuţii rezultă că inculpaţii aveau de realizat un complex de sarcini aflate într-o vădită întrepătrundere, de buna lor îndeplinire depinzând realizarea obligaţiilor asumate prin contractele încheiate de cooperativă.
În cazul supus judecăţii, cei 3 inculpaţi nu au efectuat controale periodice asupra lucrărilor efectuate de muncitori, ceea ce a favorizat întocmirea unor punctaje nereale, pe baza cărora s-au încasat sume de bani necuvenite. Aceste împrejurări de fapt au fost stabilite pe baza expertizelor efectuate şi a declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză.
În atare condiţii, prejudiciul de 491.955 de lei cauzat părţii civile, ce reprezintă diferenţa de manoperă neexecutată, dar încasată în plus de muncitori, este o consecinţă a neglijenţelor conjugate ale inculpaţilor, fapta fiecăruia găsindu-se în raport de cauzalitate cu întregul prejudiciu cauzat cooperativei. Paguba fiind, deci, imputabilă mai multor persoane, îşi găsesc aplicare dispoziţiile art. 1003 C. civ. privind obligarea solidară la despăgubiri, procedeul instanţei de a obliga pe fiecare inculpat în raport cu gradul său de vinovăţie fiind greşit.
Soluţia menţionată se impune şi în cazurile când, ca în speţă, partea civilă solicită recuperarea divizată pe inculpaţi a prejudiciului, instanţa fiind obligară să soluţioneze legal latura civilă a cauzei.
Or, solidaritatea fiind o garanţie instituită în interesul creditorului, conferindu-i posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui debitor pentru realizarea întregii datorii, cererea părţii civile nu putea fi acceptată, deoarece era în defavoarea ei.
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre Despăgubiri. Solidaritate. Neglijenţă în serviciu. Participaţie penală
