Diferenţe între uciderea din culpă în varianta simplă şi uciderea din culpă în varianta agravantă, conform art. 192 alin. 1 şi art. 192 alin. 2 cod penal; concurs de infracţiuni; amânarea aplicării pedepsei.

Judecătoria GĂEŞTI Sentinţă penală nr. 184 din data de 18.01.2017

Prin sentința penală nr. 184/2017 pronunțată la data de 18 ianuarie 2017, s-a hotărât astfel:

În baza art. 386 Cod procedură penală:

Respinge cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1 și 2, art. 375 alin. 1 și 2 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal:

Stabilește pentru inculpatul N M, fără antecedente penale:

- pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 29.03.2014.

În baza art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 396 alin. 1 și 2, art. 375 alin. 1 și 2 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal:

Stabilește pentru același inculpat:

- pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, faptă din data de 29.03.2014.

În baza art. 38 alin. 1, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal:

Stabilește pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 2 luni, pedeapsa rezultantă fiind aceea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 83 Cod penal și art. 396 alin. 4 Cod procedură penală:

Amână aplicarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, pe termenul de supraveghere de 2 ani impus de art. 84 alin. 1 Cod penal, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal:

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- va anunța, în prealabil, la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica Serviciului de Probațiune Dâmbovița schimbarea locului de muncă;

- va comunica Serviciului de Probațiune Dâmbovița informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. 4 raportat la art. 88 Cod penal:

Atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere pe durata termenului de supraveghere.

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.

(2) În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

(3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.

(4) Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Constată că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 19 și art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală:

Ia act că persoanele vătămate, respectiv M A R, N M și S G, nu s-au constituit părți civile în cauză.

Ia act că Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Ia act că Garda Forestieră Ploiești nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b și c Cod penal:

Confiscă de la inculpat următoarele bunuri:

- o drujbă marca "Solo"; de culoare roșie, cu capac de culoare neagră, având lama cu lungimea de 36 cm;

- un topor cu coada din lemn, în lungime de 79 cm, cu lama de 10 cm;

bunuri depuse la Poliția Orașului Găești - Camera de corpuri delicte, potrivit dovezii seria H nr. 0202396 din data de 21.10.2015 (f. 91 din dosarul de urmărire penală).

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală:

Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 408 și următoarele Cod procedură penală:

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Prezenta se va comunica și la Poliția Orașului Găești.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2017";.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești întocmit la data de 28.06.2016 în dosarul nr. 969/P/2014, a fost trimis în judecată inculpatul N M, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal,

- tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008,

cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal,

persoane vătămate/părți civile: M A R, N M, S G, Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița, Garda Forestieră Ploiești.

Din actul de sesizare a instanței s-a reținut că:

Organele de poliție din cadrul Postului de Poliție ... s-au sesizat din oficiu la data de 29.03.2014 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și ucidere din culpă.

Din probele administrate în cauză a reieșit următoarea situație de fapt:

În data de 29.03.2014 inculpatul N M, împreună cu soția sa, martora N M, cu socrii săi S I (victima infracțiunii de ucidere din culpă) și S G și cu martorul M P, a mers în pădurea situată la marginea satului G din comuna C M, pentru a tăia lemne de foc. Inculpatul, folosindu-se de o drujbă, a tăiat de pe picior arbori de esență anin, pe care ulterior i-a secționat în bucăți de diferite lungimi și, cu ajutorul membrilor familiei, i-a încărcat în căruță. La insistențele victimei S I, inculpatul a mai tăiat un arbore de esență plop, care avea vârful uscat. În momentul executării manevrei de tăiere a arborelui, lama de la drujbă s-a blocat, rămânând prinsă în trunchiul copacului. Ulterior, acesta s-a aplecat către căruța în care se afla victima S I, iar trunchiul copacului l-a strivit de căruță. Deși inculpatul a strigat la membrii familiei sale să se ferească, socrul său victima S I, nu a mai avut timpul necesar pentru a se deplasa de pe traiectoria de cădere a arborelui. Inculpatul a încercat să-i acorde victimei ajutor, scoțând-o de sub ramurile arborelui doborât, iar ulterior a chemat serviciul de ambulanță, care a constatat decesul.

Inculpatul a precizat în declarația sa că avea reprezentarea faptului că terenul de pe care a tăiat arborii aparținea socrului său și că nu avea cunoștință că nu are voie să taie lemne din pădure fără avizul ocolului silvic.

Potrivit prevederilor legale, arborii destinați tăierii se inventariază și se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic.

Din probele administrate s-a făcut dovada că terenul de pe care au fost tăiați arborii aparținea numitei M A R, iar aceasta nu se constituie parte civilă în cauză, întreaga cantitate de material lemnos fiindu-i restituită.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie rezultă că moartea numitului S I a fost violentă, leziunile traumatice care au condus la deces se puteau produce prin lovire/izbire cu corp dur și comprimare (strivire) între planuri dure, între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată, iar decesul putea data din 29.03.2014.

Cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate, pe o distanță de 10 metri față de cadavrul numitului S I, șapte cioate de arbori de diverse esențe moi, iar la o distanță de 15 metri de cadavru a fost identificată o altă cioată de esență moale, cu diametrul de 50 cm.

Conform adresei nr. 4826 din data de 28.09.2015 emisă de Ocolul Silvic Găești, valoarea prejudiciului cauzat prin tăierea celor opt arbori este de 1616,95 lei, iar terenul de pe care au fost tăiați arborii nu se află în paza ocolului silvic.

În drept, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:

Faptele inculpatului N M, care în data de 29.03.2014 a tăiat fără drept opt arbori de esență anin și plop din pădurea situată în satul G, comuna C M, județul Dâmbovița, aparținând numitei M A R, ocazie cu care un arbore tăiat de acesta a căzut și l-a accidentat mortal pe numitul S I, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național";, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 și "ucidere din culpă"; prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național constă în acțiunea de tăiere a celor opt arbori de esență anin și plop de pe terenul numitei M A R.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu creat prin tăierea fără drept a arborilor.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă constă în uciderea numitului S I prin acțiunea inculpatului de a tăia un arbore specia plop, care a căzut pe victimă, provocându-i decesul.

Urmarea imediată constă în moartea numitului S I.

Legătura de cauzalitate a fost dovedită, conform raportului medico-legal de necropsie rezultând că între leziunile traumatice suferite și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.

În ceea ce privește latura subiectivă, urmează a se reține că inculpatul N M a săvârșit fapta de tăiere fără drept de arbori cu intenție directă, iar fapta de ucidere din culpă cu neglijență.

Ca mijloace de probă, s-au reținut în actul de sesizare a instanței: proces-verbal de sesizare din oficiu; declarație persoană vătămată M A R; declarație suspect/inculpat N M; raport medico-legal de necropsie; declarații martori; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; înscrisuri; fișă cazier judiciar.

Cu privire la inculpat, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul N M nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor.

Cu privire la latura civilă, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că persoana vătămată M A R, proprietara terenului de pe care au fost tăiați fără drept arborii, nu se constituie parte civilă în cauză.

Numitele N M și S G, fiica și, respectiv, soția victimei S I, au declarat pe parcursul urmăririi penale că nu au nicio pretenție de natură materială sau penală împotriva inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 25.07.2016, sub nr. 3871/232/2016.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut următoarele:

Ca situație de fapt, instanța a constatat că, în data de 29.03.2014, inculpatul N M, împreună cu soția sa, martora N M, cu socrii săi S I (victima infracțiunii de ucidere din culpă) și S G și cu martorul M P, a mers în pădurea situată la marginea satului G din comuna C M pentru a tăia lemne de foc. Inculpatul, folosindu-se de o drujbă, a tăiat de pe picior arbori de esență anin, pe care ulterior i-a secționat în bucăți de diferite lungimi și, cu ajutorul membrilor familiei, i-a încărcat în căruță. La insistențele victimei S I, inculpatul a mai tăiat un arbore de esență plop, care avea vârful uscat. În momentul executării manevrei de tăiere a arborelui, lama de la drujbă s-a blocat, rămânând prinsă în trunchiul copacului. Ulterior, acesta s-a aplecat către căruța în care se afla victima S I, iar trunchiul copacului l-a strivit de căruță. Deși inculpatul a strigat la membrii familiei sale să se ferească, socrul său victima S I, nu a mai avut timpul necesar pentru a se deplasa de pe traiectoria de cădere a arborelui. Inculpatul a încercat să-i acorde victimei ajutor, scoțând-o de sub ramurile arborelui doborât, iar ulterior a chemat serviciul de ambulanță, care a constatat decesul.

Potrivit prevederilor legale, arborii destinați tăierii se inventariază și se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic.

Situația de fapt reținută de instanță a reieșit din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; declarație persoană vătămată M A R; declarație suspect/inculpat N M; raport medico-legal de necropsie; declarație martor N M; declarație martor S G; declarație martor M P; declarație martor M A R; declarație martor M G; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; înscrisuri; fișă cazier judiciar.

În drept, instanța a reținut că faptele inculpatului N M, care în data de 29.03.2014 a tăiat fără drept opt arbori de esență anin și plop din pădurea situată în satul G, comuna C M, județul Dâmbovița, aparținând numitei M A R, ocazie cu care un arbore tăiat de acesta a căzut și l-a accidentat mortal pe numitul S I, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național";, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 107 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 și "ucidere din culpă"; prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin încheierea pronunțată în procedura de cameră preliminară judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cu privire la inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În faza judecății inculpatul a solicitat să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cerere care a fost pusă în discuție și admisă de instanță, cu concluzii în același sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

A fost încuviințată inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, înscrisuri pe care le-a depus la dosarul cauzei.

La interpelarea instanței, inculpatul și-a manifestat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

La termenul de judecată din data de 10.11.2016, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal. A argumentat reprezentantul Ministerului Public în sensul că din descrierea faptei rezultă că aceasta a fost săvârșită ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru desfășurarea unei anumite activități, fiind deci incidente în cauză dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.

Instanța a respins solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, pentru următoarele considerente:

S-a arătat că infracțiunea reglementată de art. 192 alin. 2 Cod penal reprezintă o variantă agravantă a uciderii din culpă, respectiv cea săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități. În doctrină, unii autori denumesc aceasta variantă uciderea din culpă "profesională"; sau "specială";. Se apreciază că, în acest caz, obiectul juridic are un caracter complex, deoarece, pe lângă relațiile privitoare la ocrotirea persoanei, cuprinde, ca obiect secundar, și relațiile privitoare la asigurarea securității anumitor activități profesionale și speciale care pot constitui surse de pericol deosebit, statornicite fie prin dispoziții legale, fie prin natura acestor profesii, meserii sau activități.

După cum se arată în doctrină, pentru existența acestei variante agravante, trebuie îndeplinite trei cerințe speciale:

1) condiția ca făptuitorul să fie un profesionist (inginer, farmacist, chimist, arhitect, etc.) sau un meseriaș (mecanic, instalator, zidar, tâmplar, etc.) ori să îndeplinească o anumită activitate (conducător de vehicul, macaragiu, marinar, barcagiu, vânător, etc.);

2) condiția ca, pentru exercitarea profesiei, meseriei sau activității, să existe dispoziții legale sau măsuri de prevedere (edictate prin diferite acte normative);

3) condiția să nu fi fost respectate dispozițiile sau măsurile de prevedere respective.

Legiuitorul se referă deci, în art. 192 alin. 2 Cod penal, la o "activitate";, respectiv la ceva organizat, reglementat, nu la o simplă acțiune a omului de tăiere a unui arbore, care, de altfel, a fost și una nelegală, neputându-se stabili ce anume măsură de prevedere a încălcat inculpatul prin fapta sa. Această măsură de prevedere trebuie să fie una concretă, determinată sau determinabilă și nu o noțiune generică, abstractă, altfel nu ar mai exista varianta simplă a uciderii din culpă. S-a constatat că în prezenta speță nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele pentru ca infracțiunea să constituie ucidere din culpă în varianta agravantă la care se referă art. 192 alin. 2 Cod penal. În concluzie, în cauza de față, instanța a considerat că ne aflăm în prezența variantei simple a uciderii din culpă, prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal, pentru motivele mai sus arătate.

Coroborând recunoașterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanța a reținut că acesta a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal și art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 192 alin. 1 Cod penal, uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă constă în uciderea numitului S I prin acțiunea inculpatului de a tăia un arbore din specia plop, care a căzut pe victimă, provocându-i decesul.

Urmarea imediată constă în moartea numitului S I.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul N M a săvârșit fapta de ucidere din culpă cu neglijență (art. 16 alin. 4 lit. b Cod penal - nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă).

Potrivit art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează: cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu creat prin tăierea fără drept a arborilor.

Legătura de cauzalitate rezultă din probele administrate în cauză.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul N M a săvârșit fapta de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național cu intenție directă (art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal).

Instanța a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea de pedepse.

Având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de care beneficiază inculpatul ca urmare a recunoașterii vinovăției, instanța s-a orientat la pedepse cu închisoarea și a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea fiecărei pedepsei, instanța a avut în vedere, conform art. 74 alin. 1 Cod penal (criteriile generale de individualizare a pedepsei): împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, natura și gravitatea rezultatelor produse, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita sa după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, nivelul de educație al inculpatului și vârsta acestuia, situația sa familială și socială.

Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, astfel că în cauză urmează a opera răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunile comise.

Având în vedere toate aceste argumente, instanța a hotărât cu privire la inculpat astfel: în baza art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1 și 2, art. 375 alin. 1 și 2 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, a stabilit pentru inculpatul N M, pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 29.03.2014.

În baza art. 107 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 396 alin. 1 și 2, art. 375 alin. 1 și 2 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, a stabilit pentru același inculpat pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, faptă din data de 29.03.2014.

Constatând că faptele au fost săvârșite în concurs real, înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, în baza art. 38 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a stabilit pentru inculpat pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 2 luni, pedeapsa rezultantă fiind aceea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 83 Cod penal și art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, a amânat aplicarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, pe termenul de supraveghere de 2 ani impus de art. 84 alin. 1 Cod penal, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Instanța a considerat oportună amânarea aplicării pedepsei, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele art. 83 Cod penal, anume: pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a și lit. b sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunilor, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, nu este incident cazul prevăzut la alin. 2 al art. 83 Cod penal, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este de 7 ani sau mai mare, iar infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Astfel, inculpatul nu figurează cu antecedente penale, astfel cum reiese din cazierul său judiciar, în cursul procesului penal a adoptat o poziție constant sinceră, inculpatul recunoscând faptele comise încă din faza de urmărire penală, prezentându-se în fața organelor judiciare, manifestând cooperare și regret cu privire la infracțiunile reținute în sarcina sa. Această atitudine conduce instanța la concluzia că reeducarea inculpatului și cultivarea în conștiința sa a respectului față de valorile sociale ocrotite de legea penală se pot realiza prin aplicarea unei pedepse mai ușoare.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, instanța a stabilit că inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: se va prezenta la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; va anunța, în prealabil, la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; va comunica Serviciului de Probațiune Dâmbovița schimbarea locului de muncă; va comunica Serviciului de Probațiune Dâmbovița informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. 4 raportat la art. 88 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere pe durata termenului de supraveghere.

Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Instanța a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a arătat că, potrivit art. 19 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Conform art. 20 Cod procedură penală, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept. Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază.

S-a constatat că în prezenta cauză nu există constituire de parte civilă.

Astfel, în baza art. 19 și art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a luat act că persoanele vătămate, respectiv M A R, N M și S G, nu s-au constituit părți civile în cauză.

A luat act că Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A luat act că Garda Forestieră Ploiești nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b și c Cod penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, instanța a confiscat de la inculpat următoarele bunuri: o drujbă marca "Solo"; de culoare roșie, cu capac de culoare neagră, având lama cu lungimea de 36 cm și un topor cu coada din lemn, în lungime de 79 cm, cu lama de 10 cm, bunuri depuse la Poliția Orașului Găești - Camera de corpuri delicte, potrivit dovezii seria H nr. 0202396 din data de 21.10.2015 (f. 91 din dosarul de urmărire penală).

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

Sentința penală a rămas definitivă la Curtea de Apel Ploiești la data de 14.04.2017, prin decizia penală pronunțată fiind admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA GĂEȘTI împotriva sentinței penale nr. 184/18.01.2017 pronunțată de Judecătoria Găești. Astfel, a fost desființată în parte în latură penală sentința apelată și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în sensul prelevării de la inculpatul N M de probe biologice.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Diferenţe între uciderea din culpă în varianta simplă şi uciderea din culpă în varianta agravantă, conform art. 192 alin. 1 şi art. 192 alin. 2 cod penal; concurs de infracţiuni; amânarea aplicării pedepsei.