DREPT PROCESUAL PENAL. Incidenţa dispoziţiilor art. 227 Cod procedură penală. Respingerea propunerii de arestare. Luarea măsurii arestului la domiciliu
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Hotărâre nr. 3 din data de 15.01.2015
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DREPT PROCESUAL PENAL. Incidența dispozițiilor art. 227 Cod procedură penală. Respingerea propunerii de arestare. Luarea măsurii arestului la domiciliu
În contestațiile formulate de inculpații N.P.M., M.G.G. și W.A. a fost desființată încheierea atacată, a fost respinsă propunerea de arestare formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Oradea cu privire la inculpați. În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să nu părăsească imobilul unde locuiesc fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
Curtea a apreciat că, îndeplinită fiind condiția existenței probelor și indiciilor temeinice, plasarea în arest la domiciliu a celor trei inculpați este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni. Curtea a reținut că din probatoriul administrat în cauză până în prezent nu a rezultat că aceștia ar mai fi desfășurat anterior activități vizând traficul de migranți; împrejurările reținute ca indicii trebuies evaluate prin prisma regulii "in dubio pro reo";.
Încheierea nr. 3/JDLC/15.01.2015 a Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. 102/111/P/2015
Prin încheierea penală nr. 7/DL pronunțată la data de 12.01.2015 de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bihor, a fost admisă propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea.
În baza art. 202, art. 226 raportat la art. 223 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
1. N. P. M. - fiul lui P. și O. L., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul S., județul Bihor, cu domiciliul în S., jud. Bihor și reședința în com. M., sat H., nr. xxx, jud. Bihor, CNP xxxxxxxxxxxxx,
2. W. A. - cetățean sirian - fiul lui S. și S., ns. la xx.xx.xxxx în localitatea R., Siria, domiciliat în com. D., str. N., nr. xx, scara x, apart.x, jud. Timiș, CNP xxxxxxxxxxxxx, posesor al permisului de ședere seria numărul RO 0363667,
3. M. G.-G. - fiul lui G. și F., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul S., jud. Bihor, cu domiciliul în comuna M., sat H. nr. xxx, jud. Bihor, CNP xxxxxxxxxxxxx, pe o durată de 30 de zile, de la 12 ianuarie 2015 până la 10 februarie 2015, inclusiv.
În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea contravalorii prestației interpretului de limba arabă A. S. pe durata unei ore.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 ianuarie 2015, ora 14.19, DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților N. P. M., W. A. și M. G. G., cercetați pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de migranți și trecere frauduloasă a frontierei de stat în formă continuată, fapte prevăzute de art. 367 al. 1 Cod penal, art. 263 al. 1 și 2 lit. "a"; Cod penal și art. 262 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 36 Cod penal, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 12 ianuarie 2015 și până la data de 10 februarie 2015 inclusiv. În motivarea propunerii au fost invocate dispozițiile art. 224 Cod procedură penală, art.223 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2014, inculpatul N. P. - M. ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat, împreună cu W. A., E. W. și M. G.-G., în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți, respectiv a adăpostirii, transportării, transferării, îndrumării și călăuzirii unor cetățeni străini, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, iar în perioada 10 - 11.01.2015, aceștia au procedat efectiv la adăpostirea, transportarea, transferarea, îndrumarea și călăuzirea unui grup de trei cetățeni sirieni, respectiv pe suspecții M. A., N. A. și J. M. - S., fiind surprinși de organele de poliție, în timp ce se îndreptau spre vamă în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.
Inculpații au fost reținuți pentru 24 de ore prin ordonanța din data de 11.01.2015, inculpatul N. P. M. începând cu ora 19.30, inculpatul W. A. începând cu ora 16, iar inculpatul M. G. începând cu ora 18.30.
S-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 51/D/P/2015 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut următoarele:
Potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Măsura arestării preventive poate fi luată de judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să se fi pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat (art. 203 alin 3); să nu existe vreo cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale (art. 202 alin 2); din probe să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune (art. 223 alin 1); să existe una dintre situațiile expuse la literele a-d sau în alineatul 2 al aceluiași articol.
S-a reținut că primele două condiții sunt îndeplinite, cât timp procurorul a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpați, prin ordonanța din data de 12.01.2015, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de migranți, comise în forma concursului real de infracțiuni, fapte prev. și ped. de art. 367 al.1 Cod penal și art. 263 alin. 1 și 2 lit. a Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal și cât timp din cuprinsul dosarului de urmărire penală nu rezultă incidența vreunuia din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale, dintre cele prev. de art. 16 Cod procedură penală.
Cât privește condiția existenței unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit aceste infracțiuni, s-a reținut că din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale această condiție este îndeplinită cu privire la ambele infracțiuni ce au format obiectul inculpării.
Astfel, s-a reținut că din declarațiile suspecților cetățeni sirieni M. A., N. A. K. și J. M. S. în care aceștia au descris modalitatea în care au fost preluați și transportați din Instambul - Turcia până în S. jud. Bihor, coroborate cu conținutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul N. P. M. redate în forma scrisa, convorbiri purtate cu inculpatul W. A. și cu fratele acestuia suspectul E. W., cu procesul verbal de constatare din 11.01.2015 în care s-au consemnat împrejurările în care au fost identificați suspecții sirieni în autoturismul condus de către inculpatul M. G. G., precum și cu declarațiile de recunoaștere a acuzațiilor de către inculpatul W. A., rezulta suspiciunea rezonabila a implicării inculpaților N. P. M., W. A. și M. G. G., alături și de alte persoane ramase necunoscute până în prezent, într-o activitate infracțională organizată, constituită în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de migranți și de trecere frauduloasa a frontierei de stat.
Chiar daca inculpații N. P. și M. G. G. au negat comiterea faptelor reținute în sarcina lor, judecătorul de drepturi și libertăți a remarcat împrejurarea că explicațiile date în cadrul declarațiilor luate sunt vădit contrare ansamblului probator administrat și nu sunt susținute decât de declarația martorei C. A. I., aflată într-o poziție subiectivă față de inculpatul N. P., dată fiind relația lor de concubinaj.
Inculpatul N. P. a pretextat ca nu își mai aduce aminte de conținutul convorbirilor telefonice purtate cu doar 2-3 zile anterior audierilor, ca nu îi recunoaște pe cei doi frați sirieni E. și A. (cu care a purtat aceste convorbiri) și că nu are nicio legătura cu transportul migranților prinși în autoturismul condus de către inculpatul M.. De asemenea, și inculpatul M. a prezentat o apărare contrară probelor de la dosarul cauzei pretextând ca s-a întâlnit întâmplător cu cei trei imigranți sirieni pe care i-a luat "la ocazie"; și că nu a avut nicio înțelegere în legătură cu aceștia cu inculpatul N.
Însă, cei trei suspecți cetățeni sirieni prinși în autoturismul condus de către inculpatul M. au arătat în declarațiile lor că încă de la Instambul a fost încheiată o înțelegere cu reprezentantul unui grup de "călăuze"; care le-a promis transportul până în Germania în schimbul sumei de 10.500 euro. Deplasarea lor s-a efectuat pe primul segment de drum de la Istambul la Edirne cu autoturismul, iar ulterior au fost îmbarcați într-un autocamion până în România. După sosirea în România au anunțat familia care a plătit reprezentanților călăuzelor prima tranșă de 6.000 euro din suma stabilită. Suspecții au arătat că în România au fost așteptați de cineva care i-a preluat cu un autoturism și transportați până la un apartament unde au fost cazați o zi, după care au fost îmbarcați într-un tren efectuând o călătorie de circa 2 ore până la gara din București unde au coborât fiind așteptați de altcineva. Au fost îmbarcați într-un alt tren cu care au călătorit circa 8-10 ore, fiind așteptați în gara dintr-o localitate necunoscută de o altă persoană care i-a preluat și i-a transportat cu un autoturism până la un apartament din acea localitate unde au fost cazați o zi. A două zi, au fost transportați pe timp de noapte cu autoturismul până într-o locație necunoscută unde au fost preluați de către inculpatul M.
De asemenea, inculpatul W. A., în declarația sa de recunoaștere circumstanțiată, a arătat ca a discutat în urma cu circa 6-7 luni cu inculpatul N. despre împrejurările în care ar putea fi transportați ilegal imigranti în spațiul Schengen (dar la inițiativa lui N.), ca a purtat într-adevăr cu inculpatul N. convorbirile telefonice înregistrate și redate la dosarul cauzei în vederea stabilirii împrejurărilor în care acesta din urma să îi preia pe imigranții sirieni, pretinzând însă că nu au avut nicio legătură cu celelalte persoane care s-au ocupat de transportul imigranților din Turcia până în România, că ajutorul pe care l-a dat acestora a avut o natură pur umanitară, nefiind răsplătit pecuniar în vreun fel și ca aceștia l-au contactat în Timișoara.
Cu toate acestea, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că inculpatul W. A. știa încă din 08.01.2014 de sosirea imigranților sirieni în România, această fiind dată la care l-a sunat pe inculpatul N. și l-a întrebat ";dacă poimâine am trei pahare, poți să mă rezolvi? … mâine seară vin"; (discuție purtată din Turcia). Or, coroborând aceste mijloace de probă, s-a arătat că se poate presupune în mod rezonabil că inculpatul W. A. a avut legături directe cu persoanele rămase necunoscute de pe teritoriul Turciei care i-au preluat pe imigranți și i-au adus până în România, schimbul de informații în interiorul acestui grup fiind evident.
În privința condițiilor reținerii temeiului de arestare prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedura penală, invocat de procuror în susținerea propunerii, s-a constatat că și acestea sunt îndeplinite, infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de imigranți regăsindu-se între infracțiunile în raport de care luarea măsurii arestării preventive este posibilă, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor lor penale și a altor împrejurări privitoare la persoană fiecăruia, criterii care se regăsesc la art. 223 alin. 2 Cod procedura penală, astfel încât privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
La aprecierea necesității măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut complexitatea acțiunilor și numărul persoanelor implicate în comiterea acestor fapte, sumele de bani și mijloacele importante utilizate, precum și riscul comiterii unor noi infracțiuni în cazul lăsării inculpaților în libertate, risc dedus din existența indiciilor că aceștia au mai desfășurat anterior activități vizând traficul de migranți (bună organizare și folosirea unui limbaj relativ codat între membrii grupului poate fi rezultatul unei experiențe anterioare în acest sens). Or, s-a arătat că lăsarea în libertate a inculpaților, în condițiile în care până în acel moment nu au fost identificați toți membrii grupului infracțional organizat din care aceștia făceau parte, le-ar da acestora posibilitatea de a continuă desfășurarea acestor activități, respectiv coordonarea transportului cetățenilor străini sau de a încerca să împiedice aflarea adevărului în cauza și cu privire la activitățile anterioare.
De asemenea, s-a constatat că, din perspectiva angajamentelor internaționale asumate de România în ultimii ani, infracțiunile care privesc securitatea frontierei de stat capătă valențe grave. Presiunea constanța a grupurilor infracționale asupra frontierei și amploarea deosebită a activităților ilicite din ultima perioada aduc atingere inclusiv siguranței naționale a României și riscă să afecteze relațiile internaționale cu statele vecine, din cauza aparenței că autoritățile române nu reacționează în mod adecvat împotriva acestui fenomen. S-a mai arătat că nu trebuie ignorat nici faptul că de cele mai multe ori, infracțiunile care privesc frontiere de stat a României au drept corolar comiterea altor infracțiuni de corupție și fals, a căror descoperire și sancționare este îngreunată de ingeniozitatea din ce în ce mai ridicată a grupurilor infracționale. Or, aceste valori sociale aparate de legea penală se circumscriu noțiunii de ordine publică la care face referire art. 223 alin. 2 Cod procedura penală și care se adaugă aspectelor expuse anterior privind afectarea climatului de încredere în activitatea de înfăptuire a justiției.
S-a arătat că aspectele legate de starea de sănătate invocate de către inculpatul W. A. nu modifică cu nimic caracterul necesar al măsurii arestării preventive câtă vreme textul art. 240 Cod de procedura penală reglementează modalitatea de acordare a tratamentului medical în cazul în care cel arestat preventiv este suferind de o boală constatată pe baza actelor medicale.
Că atare, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că motivele mai sus expuse, în special cele care privesc riscul comiterii unor alte infracțiuni, impun concluzia că dispunerea unor măsuri preventive mai puțin severe față de inculpați ar fi lipsite de eficientă și nu ar asigura realizarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedura penală.
Față de cele de mai sus, a fost admisă propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea.
În baza art. 202, art. 226 raportat la art. 223 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: N. P. M., W. A. și M. G. - G. pe o durată de 30 de zile, de la 12 ianuarie 2015 până la 10 februarie 2015, inclusiv.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea contravalorii prestației interpretului de limba arabă A. S. pe durata unei ore.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate au formulat contestații inculpații N. P., W. A. si M. G. solicitând admiterea acestora, desființarea încheierii contestate, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată cu privire la ei.
În motivarea contestației formulate inculpații N. P. și M. G. au arătat că nu sunt suficiente probe pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, în sensul că ar exista probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acești doi inculpați au săvârșit fapta ce se reține în sarcina lor, precizând totodată că nu se impune măsura arestului preventiv și că orice altă măsură ar putea asigura buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul W. A., a arătat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu sunt justificate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, singurul motiv pe care se bazează propunerea de arestare preventivă a D.I.I.C.O.T. - ului fiind faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și că această măsură este prea severă.
S-a arătat că intenția propriu-zisă a inculpatului, cu toate că ne aflăm în fața unei activități infracționale, a fost una umanitară, dorind să ajute niște imigranți care au scăpat din războiul din Siria, fără să se gândească că ar putea beneficia de anumite foloase materiale în urma săvârșirii acestei fapte.
S-a solicitat instanței să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta făcând parte dintr-o familie onestă și își câștigă traiul din muncă cinstită, nu are antecedente penale, este extrem de bolnav, suferind de o boală foarte gravă așa cum rezultă din actele medicale atașate la dosar, boală care nu poate fi tratată în rețeaua de asistență medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, este cetățean străin, nefiind convenabil pentru statul român ca acestuia să i se întâmple ceva grav.
Faptul că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică rezultă și din celelalte împrejurări ale cauzei, inculpatul având o atitudine de colaborare încă din primul moment cu organele de urmărire penală (chiar în baza declarației luate de aceștia astăzi, organele de urmărire penală având posibilitatea să identifice și alți făptuitori).
Examinând încheierea contestată din oficiu și prin prisma motivelor invocate curtea a reținut următoarele:
Inculpații N. P. M., W. A. și M. G. G., sunt cercetați de către DIICOT Serviciul Teritorial Oradea pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de migranți și trecere frauduloasă a frontierei de stat în formă continuată, fapte prevăzute de art. 367 al. 1 Cod penal, art. 263 al. 1 și 2 lit. a Cod penal. și art. 262 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 36 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2014, inculpatul N. P. - M. ar fi inițiat și constituit un grup infracțional organizat, împreună cu W. A., E. W. și M. G.-G., în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți, respectiv a adăpostirii, transportării, transferării, îndrumării și călăuzirii unor cetățeni străini, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, iar în perioada 10 - 11.01.2015, aceștia au procedat efectiv la adăpostirea, transportarea, transferarea, îndrumarea și călăuzirea unui grup de trei cetățeni sirieni, respectiv pe suspecții M. A., N. A. și J. M. - S., fiind surprinși de organele de poliție, în timp ce se îndreptau spre vamă în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României.
Inculpații au fost reținuți pentru 24 de ore prin ordonanța din data de 11.01.2015, inculpatul N. P. M. începând cu ora 19.30, inculpatul W. A. începând cu ora 16, iar inculpatul M. G. începând cu ora 18.30.
Potrivit art. 223 alin.1 și 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată de judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune din cele prevăzute de textul legal și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale ale acestuia și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, criterii care se regăsesc la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, astfel încât privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art. 227 alin. 2 Cod de procedură penală, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi și libertăți poate dispune aplicarea uneia din măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b)-d) Cod de procedură penală.
Măsura arestării preventive poate fi luată de judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să se fi pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat (art. 203 alin. 3); să nu existe vreo cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale (art. 202 alin. 2); din probe să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune (art. 223 alin. 1); să existe una dintre situațiile expuse la literele a-d sau în alineatul 2 al aceluiași articol.
Raportat la textele legale mai sus arătate curtea a apreciat că la dosarul cauzei există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În acest sens au fost reținute declarațiile suspecților cetățeni sirieni M. A., N. A. K. și J. M. S. în care aceștia au descris modalitatea în care au fost preluați și transportați din Instambul - Turcia până în S. jud. Bihor, conținutul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul N. P. M. redate în forma scrisă, convorbirile purtate cu inculpatul W. A. și cu fratele acestuia suspectul E. W., procesul verbal de constatare din 11.01.2015 în care s-au consemnat împrejurările în care au fost identificați suspecții sirieni în autoturismul condus de către inculpatul M. G. G., precum și declarațiile de recunoaștere a acuzațiilor de către inculpatul W. A.
De asemenea infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de textele legale cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Curtea a apreciat însă că nu se impune luarea măsurii arestării preventive a acestora, plasarea lor în arest la domiciliu fiind suficientă pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care nu suntem în prezența unor infracțiuni săvârșite prin violență sau prin alte mijloace de natură a determina o stare de temere printre membrii comunității.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, prin referire doar la natura infracțiunii în cauză și la circumstanțele în care a fost comisă, necesitatea măsurii arestării preventive trebuind analizată și prin prisma posibilității dispunerii unor măsuri alternative, mai puțin severe, încă din primele faze ale arestării, dacă aceste măsuri sunt suficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive - cauza McKay/Regatul Unit 2006.
Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt infracțiuni grave, însă pericolul social al faptei nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică.
Art. 202 alin. 1 Cod procedură penală arată că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Raportat la dispozițiile legale mai sus arătate și la considerentele expuse curtea a apreciaat că, îndeplinită fiind condiția existenței probelor și indiciilor temeinice, plasarea în arest la domiciliu a celor trei inculpați este suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
La dosarul cauzei nu sunt dovezi care să susțină riscul comiterii de către inculpate a unor noi infracțiuni în cazul în care nu se dispune arestarea preventivă a acestora.
S-a reținut de judecătorul de drepturi si libertăți existența indiciilor că aceștia au mai desfășurat anterior activități vizând traficul de migranți (buna organizare și folosirea unui limbaj relativ codat între membrii grupului poate fi rezultatul unei experiențe anterioare în acest sens), însă curtea a apreciat că din materialul probator administrat în cauză până în prezent nu a rezultat că aceștia ar mai fi desfășurat anterior activități vizând traficul de migranți.
De altfel, nici în propunerea de arestare preventivă nu se face referire la vreo activitate anterioară vizând traficul de migranți care să fi fost desfășurată de către inculpați, astfel că împrejurările reținute ca indicii în acest sens trebuiesc evaluate prin prisma regulii in dubio pro reo.
La luarea măsurii arestului la domiciliu s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, reținându-se că aceștia sunt la primul contact cu legea penală, au studii superioare sau liceale, inculpatul N. are un copil minor în întreținere, bolile de care suferă inculpatul A. W., precum și împrejurarea că nu există dovezi că aceștia nu ar fi integrați în comunitățile din care provin.
Pe de altă parte, măsura arestului la domiciliu, chiar dacă este o măsură mai blândă decât cea a arestului preventiv, este o măsură restrictivă de libertate, iar obligațiile impuse acestora sunt apte să asigure desfășurarea în condiții normale a procedurii judiciare declanșată împotriva lor, motiv pentru care curtea, în baza art. 4251 alin. 7 punctul 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 204 Cod procedură penală, a admis contestațiile formulate de inculpații N. P. M., M. G. G. și W. A., împotriva încheierii penale nr. 7/DL/12.01.2015 a Tribunalului Bihor pe care o a desființat-o în parte, în sensul că:
A înlăturat dispozițiile privind admiterea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Oradea formulată cu privire la inculpații N. P. M., M. G. G. și W. A. și, în consecință:
În baza art. 227 alin. 1 Cod procedură penală a respins propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT Serviciul Teritorial Oradea cu privire la inculpații mai sus arătați.
În baza art. 227 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 220 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpații N. P. M., M. G. G. și W. A., pe o durată de 30 zile începând cu data de 15.01.2015 până la 14.02.2015 inclusiv.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul N. P. M. să nu părăsească imobilul unde locuiește, situat în S., str. A. I. C., nr. xx, pe inculpatul M. G. G. să nu părăsească imobilul unde locuiește, situat în comuna M., nr. xxx, județul Bihor și pe inculpatul W. A. să nu părăsească imobilul unde locuiește, situat în comuna D., strada N., nr. xx, scara x, apartamentul x, județul Timiș, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu inculpații vor avea următoarele obligații:
- să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice între ei precum și cu suspecții M. A., ns. la xx.xx.xxxx în Malikia, Siria, fiul lui W. si A. O., N. A.- K., fiul lui I. și Z. - M., născut la xx.xx.xxxx în Mansura, Siria și J. M. - S., fiul lui S. si F. A., născut la data de xx.xx.xxxx în Amuda, Siria.
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților N. P. M., născut la xx.xx.xxxx, mandat de arestare preventivă nr. 1/2015 emis de Tribunalul Bihor, M. G. G., născut la xx.xx.xxxx, mandat de arestare preventivă nr. 3/2015 emis de Tribunalul Bihor și W. A., născut la xx.xx.xxxx, mandat de arestare preventiva nr. 2/2015 emis de Tribunalul Bihor dacă nu sunt arestați în alte cauze.
