Efectele recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti de către o instanţă de judecată din străinătate concretizate în forma continuată a unei infracţiuni
| Comentarii |
|
- Codul penal: art. 41 alin. (2), art. 43
In conţinutul formei continuate a unei infracţiuni, intră şi actele materiale pentru care a intervenit o condamnare dispusă de către o instanţă de judecată din alt stat şi recunoscută de către o instanţă din România.
(Decizia penală nr. 93/A din 3 noiembrie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 75/F din 30 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 334 C. pr. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
în temeiul art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata D.D.L. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară, comisă în februarie 2005, în dauna părţii vătămate N.E.L.
în temeiul art. 36 alin. (1) şi (3) raportat la art. 33 şi 35 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnată inculpata în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnată de autorităţile judiciare italiene, hotărârea de condamnare fiind recunoscută de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa nr. 14/CC din 29 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 4112/288/2007, care au fost descontopite, după cum urmează:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.;
- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76, art. 86 1 şi urm. C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., în temeiul art. 43 C. pen.
Reindividualizând aceste pedepse, în temeiul art. 323 C. pen., a fost condamnată inculpata D.D.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în temeiul art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
în temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 şi art. 35 din C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei, respectiv:
- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b)
C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen., comisă în februarie 2005, în dauna părţii vătămate N.E.L.;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani;
- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comisă în dauna părţilor vătămate F.M., R.N.D. şi P.J.Z., în perioada 2004-2005, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
S-a dispus ca inculpata DDL. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile prevăzute de art. 57 şi 71 C. pen.
în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a computat din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu 6 iulie 2005 până în 15 decembrie 2005, respectiv din 18 iulie 2006 până în 20 februarie 2007.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. pr. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpată la 17 octombrie 2007.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii D.D.V. şi B.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpata D.L., împreună cu alţi inculpaţi, au recrutat, transportat, cazat şi constrâns mai multe părţi vătămate la practicarea prostituţiei în Italia în perioada 2004-2005, obţinând venituri importante din această activitate.
în ceea ce o priveşte pe inculpata D L., s-a reţinut că actele materiale din prezenta cauză, privind traficul de persoane, fac parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate pentru care a fost condamnată de autorităţile judiciare italiene iar hotărârea acestora fiind recunoscută de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 14/CC din 29 februarie 2008, fiind pronunţate următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 cu aplicarea art. 74 C. pen.; 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen..pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 74 C. pen.; 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b)
C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea
nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 C. pen.
Totodată, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în cadrul procedurii de recunoaştere a hotărârii pronunţate în străinătate, a înlăturat dispoziţiile prevăzute de art. 74 C. pen., precum şi art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Prima instanţă, însă, în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. pen., a reindividualizat pedepsele recunoscute prin sentinţa penală nr. 14/CC din 29 februarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în sensul că s-a aplicat 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.; 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicaţia art. 41 alin. (2)
C. pen.
Aceste pedepse reindividualizate au fost contopite cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicate în prezenta cauză şi s-a dispus ca inculpata D.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus perioada executată de inculpată, cuprinsă între 6 iulie 2005 şi 15 decembrie 2005, respectiv 18 iulie 2006 - 20 februarie 2007, iar în baza art. 350 alin. (1) C. pr. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpată la data de 17 octombrie 2007.
Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că în raport de acestea finalitatea pedepsei nu poate fi atinsă decât prin executarea prin privare de libertate.
în termen legal, sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpaţii D.L., D.D.V. şi B.D.
în apelul său, parchetul critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând:
în ceea ce o priveşte pe inculpata D.(D.)L.:
- se impune descontopirea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa apelată;
- înlăturarea schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicaţia art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;
- reunirea, în temeiul dispoziţiilor art. 43 C. pen., a prezentei cauze cu cea care a făcut obiectul dosarului nr. 4112/288/2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 14/CC din 28 februarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi recalculând pedeapsa să se aplice inculpatei sancţiunea în raport de toate actele materiale ce intră în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpata D.(D.)L. a criticat sentinţa pentru nelegalitate, solicitând încetarea procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. j) C. pr. pen., întrucât există autoritate de lucru judecat, în raport de conţinutul sentinţei penale nr. 14/CC din 28 februarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care s-a recunoscut condamnarea făcută de autorităţile italiene, prin Tribunalul din Modena, pentru aceleaşi fapte.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr. 93/A din 3 noiembrie 2010, printre altele, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi ale inculpatei
D.(D.)L., a desfiinţat, în parte, sentinţa, în sensul că:
în ce o priveşte pe inculpata D. (D.)L.:
- s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente;
- s-a înlăturat schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;
- s-a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia privind menţinerea obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpată la 17 octombrie 2007;
- s-a înlăturat reindividualizarea pedepselor stabilite prin sentinţa penală nr. 14/CC din 28 februarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea;
- s-a înlăturat menţiunea privind neaplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen., din sentinţa apelată.
în baza art 43 C. pen. reuneşte actul material din prezenta cauză, comis de inculpată faţă de partea vătămată N.E.-L. cu actele materiale reţinute în sentinţa penală nr. 14/CC din 28 februarie 2008 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, ce intră în conţinutul obiectiv al infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi recalculând pedeapsa pentru infracţiunea in întregul ei, condamnă pe inculpata D.(D.)L. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 reţinând art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen.
- conform art. 85 şi 865 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 14/CC din 28 februarie 2008 mai sus precizată, pe care o descon-topeşte în pedepsele componente;
- în baza art. 33, art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 43 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 14 CC din 28 februarie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare nou aplicată prin prezenta decizie şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa principală urmând a se executa în condiţii de detenţie, conform art. 57 C. pen.;
- în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei şi arestarea preventivă de la 25 aprilie 2010 în continuare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Cu referire la faptele imputate inculpaţilor:
Din probele dosarului rezultă că inculpata D.L., care se afla de mai multă vreme în Italia (unde iniţial practica prostituţia, iar apoi a început să desfăşoare activităţi de proxenetism prin exploatarea sexuală a altor persoane) în înţelegere cu fratele său, inculpatul D.D.V., care-i recruta din România tinere (amăgindu-le că le va găsi un loc de muncă onest în Italia) a exploatat sexual pe părţile vătămate F.M., P.J.Z. şi N.E.L.
Astfel, după ce părţile vătămate erau transportate din România de către inculpatul
D.D.V., li se lua paşaportul sau alte acte de identitate şi pentru că transportul era suportat de el se convenea ca sumele cheltuite să fie suportate din aşa-numita activitate licită ce urma a fi desfăşurată în Italia. în realitate, inculpatul D.D.V. nu a avut niciun moment intenţia de a transporta în Italia pe părţile vătămate şi a le găsi în acea ţară un loc de muncă legal, ştiind de la început că urmează a fi determinate să practice prostituţia.
Ajunse în Italia, părţile vătămate care nu deţineau niciun fel de act de identitate, nu cunoşteau limba şi nici nu aveau vreo sursă de existenţă, erau determinate să se prostitueze, iar întreaga activitate era supravegheată de inculpata D.L., în înţelegere cu doi cetăţeni albanezi, iar toate sumele de bani erau luate de aceasta.
Prin urmare, în mod just prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpaţilor D L. şi
D.D.V. în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Cu toate acestea, prima instanţă nu a făcut o încadrare corespunzătoare a faptelor săvârşite de inculpata D L.
Sub acest aspect, se constată că în mod greşit s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicaţia art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea simplă prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, deşi reţinuse că în conţinutul infracţiunii pentru care inculpata a fost condamnată în prezenta cauză intră şi alte acte materiale, pentru care a fost condamnată de un Tribunal din Modena (Italia), hotărâre recunoscută de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 14/CC din 29 februarie 2009. pronunţată în dosarul nr. 4112/288/2007.
Or, din moment ce s-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 43 C. pen., prin recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată, în mod legal nu se poate vorbi decât de existenţa mai multor acte materiale, astfel că erau incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Astfel, potrivit acestui text, „dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni şi inacţiuni ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare”.
De asemenea, din moment ce instanţa română (Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentinţa penală nr. 14/CC din 29 februarie 2008) a recunoscut condamnarea dispusă de o instanţă străină (Tribunalul din Modena - Italia), inclusiv pedepsele şi infracţiunile care-şi au corespondent în legislaţia penală română, acestea, legal, nu mai puteau fi modificate pe cale incidenţă de către o instanţă, aşa cum în mod greşit a procedat tribunalul, chiar dacă acesta ar fi făcut obiectul unor contopiri ulterioare.
Tot astfel, şi recunoaşterea în favoarea inculpatei D.L, a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., dispoziţii care nu puteau fi modificate de către prima instanţă.
Din moment ce inculpata D.L. va executa pedeapsa prin privare de libertate, menţinerea pe mai departe a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, impusă în temeiul dispoziţiilor art. 1451 C. pr. pen., este nelegală, deoarece o atare măsură nu poate fi dispusă, în mod legal, în paralel cu cea privind arestarea, situaţie regăsită în speţă, menţinându-se starea de arest şi deducându-se durata arestării preventive începând cu 25 aprilie 2010.
