Intenţia indirectă, modalitate de săvârşire a infracţiunii de omor rămasă în fază de tentativă
| Comentarii |
|
- Codul penal: art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b)
Aruncând cuţitul în abdomenul părţii vătămate, inculpatul a avut reprezentarea că o poate răni mortal, având în vedere zona vizată, rezultat acceptat de către inculpat, fapta fiind săvârşită cu intenţie indirectă.
(Decizia penală nr. 2JA din 5 ianuarie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 327 din 29.1.0.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul K.F.N. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, în esenţă, se reţine că inculpatul a aruncat un cuţit ascuţit cu lungime de 21 cm spre abdomenul părţii vătămate, cuţit care s-a înfipt în acesta, aproximativ 1/3 din lungime.
în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, de natura instrumentului (cuţit) cu care a fost lovită parte vătămată, de intensitatea loviturilor şi regiunea spre care a fost îndreptat acesta, prima instanţă a apreciat că infracţiunea săvârşită este cea de vătămare corporală gravă, condamnându-l pe inculpat la pedeapsa închisorii.
împotriva sentinţei a formulat apel parchetul, criticând-o pentru nelegalitate şi ne-temeinicie, solicitând condamnarea inculpatului pentru tentativa la omor.
Prin decizia nr. 2/A din 5 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost admis apelul declarat de parchet, desfiinţată în parte sentinţa, în sensul înlăturării schimbării încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 C. pen. în art. 182 alin. (2) C. pen. şi al condamnării pentru această infracţiune.
în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţii de penitenciar.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Numai intervenţia calificată a medicilor a făcut ca fapta inculpatului să nu aibă o finalitate letală, împrejurare care nu exclude în vreun fel vinovăţia sa, în sensul că şi-a asumat consecinţele pe care le putea produce înfigerea cuţitului în abdomenul părţii vătămate.
Prima instanţă face în mod corect referire la aspectele de diferenţiere dintre infracţiunea de tentativă la omor şi vătămarea corporală gravă în modalitatea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., respectiv împrejurările în care s-a comis fapta, natura instrumentului folosit, intensitatea loviturilor şi regiunea vizată, dar le aplică defectuos la speţă, reţinând, pe final, că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a o ucide pe partea vătămată.
O asemenea interpretare este în disonanţă cu împrejurările în care s-a săvârşit fapta, precum şi cu elementele ce caracterizează vinovăţia sub forma intenţiei, chiar şi indirectă.
Sub acest aspect, rezultă din art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., că acţionează cu intenţie indirectă de a săvârşi o faptă persoana care prevede rezultatul acesteia şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
Revenind la speţă, se reţine, în cel mai fericit caz pentru inculpat, săvârşirea tentativei la omor cu intenţie indirectă, în sensul că aruncând cu cuţitul (care avea lungimea precizată şi era ascuţit) în abdomenul părţii vătămate, a avut reprezentarea că o poate răni mortal, având în vedere zona vizată, rezultat acceptat de către inculpat.
împrejurarea că inculpatul a fost cel care a extras cuţitul din abdomenul părţii vătămate şi că a anunţat ambulanţa şi organele de poliţie imediat după săvârşirea faptei, nu conduce la concluzia că nu a acceptat, prin modul în care a comis fapta, posibilitatea uciderii părţii vătămate.
Ca atare, atât sub raport obiectiv (natura instrumentului folosit, intensitatea loviturii şi zona vizată), cât şi subiectiv (acceptarea producerii rezultatului letal prin înfigerea cuţitului în abdomenul părţii vătămate) fapta săvârşită de inculpat realizează conţinutul infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
