Elementele constitutive ale infracţiunii privind legea cecului. Diferenţieri între infracţiune şi fapta lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni
| Comentarii |
|
Legea nr. 59/1934, art. 1 pct. 5
Faptele inculpatului de a emite un cec căruia îi lipseşte elementul esenţial cerut de art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934 şi fără a exista la tras disponibilul necesar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 teza a ll-a din Legea nr. 59/1934.
Aspectele invocate de inculpat în susţinerea motivelor de recurs nu pot înlătura vinovăţia inculpatului, nici gradul de pericol social al unei infracţiuni, normele ce reglementează condiţiile utilizării cecului ca instrument de plată fiind stricte, iar inculpatul cunoscând cu prisosinţă aceste reglementări.
Decizia penală nr. 669 din 30 septembrie 2010
Prin decizia penală nr. 98/A din 4 mai 2010, Tribunalul Iaşi a admis apelul declarat de inculpatul C.R.-L. împotriva sentinţei penale nr. 388 pronunţată la data de 27.10.2009 de Judecătoria Huşi, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală şi, rejudecând cauza, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. în baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 34 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.R.-L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2.000 lei amendă penală.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Vaslui a constatat că Judecătoria Huşi a stabilit în mod corect vinovăţia inculpatului C.R.-L. pentru comiterea a trei infracţiuni de emitere de file cec care nu conţin elementele esenţiale cerute de lege prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1), pct. 3 teza a Il-a din Legea nr. 59/1934, a două infracţiuni de emitere a unei file CEC fară disponibilul necesar prevăzut şi pedepsit de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi a unei infracţiuni de emitere a unei file CEC cu dată falsă, prevăzută şi pedepsită de art. 84 alin. (1) pct. 3 teza I din Legea nr. 59/1934.
Cu privire la motivul de apel invocat de inculpat, acela că faptele nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracţiuni, fiind necesară aplicarea unei sancţiuni administrative, instanţa de control a concluzionat că faptele comise prezintă toate trăsăturile unor infracţiuni, referire specială fiind făcută asupra pericolului social pe care-l prezintă aceasta.
Potrivit art. 181 alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
In cauza dedusă prezentei judecăţi, nu este suficientă sancţionarea administrativă a inculpatului deoarece, pe lângă gravitatea acţiunilor întreprinse în realizarea demersului său infracţional, este acuzat şi condamnat pentru o pluralitate de infracţiuni prevăzute de art. 84 din Legea 59/1934. Aceasta demonstrează dispreţ faţă de normele ce reglementează condiţiilc uzitării cecului ca instrument de plată şi persistenţă infracţională. Mai trebuie arătat că inculpatul a mai beneficiat de o asemenea clemenţă în perioada 2006-2007, faţă de el dispunându-se de patru ori scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unor sancţiuni administrative pentru comiterea unor fapte de fals, sancţiuni care, evident, nu şi-au atins scopul.
In termen legal inculpatul a recurat dccizia penală sus-menţionată, invocând lipsa gradului de pericol social al unei infracţiuni faţă de elementele reale şi împrejurările comiterii faptei, cât şi reindividualizarea pedepsei realizată de instanţa de fond.
Curtea de apel a analizat legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate, constatând că fapta inculpatului C.R.-L. de a emite, în favoarea SC H. SA Vaslui, cecul căruia îi lipseşte elementul esenţial cerut de art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934 (menţiunea privind locul emiterii) şi fară a exista la tras disponibilul necesar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 teza a II-a din Legea nr. 59/1934.
Dispoziţiile art. 181 C. pen. prevăd că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importantă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar
fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. In cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplică una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91. Or, modalităţile şi împrejurările concrete rezultate probator şi expuse anterior
- temeinic reţinute de instanţa de fond şi de apel - se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 59/1934.
Aspectclc invocate de recurent în susţinerea motivelor nu pot înlătura vinovăţia inculpatului, nici gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Normele ce reglementează condiţiile utilizării cecului ca instrument de plată sunt stricte, inculpatul cunoscând cu prisosinţă aceste reglementări (din activitatea sa anterioară reţinându-se că a mai fost cercetat penal pentru infracţiuni la Legea cecului, aplicându-i-se sancţiuni administrative).
Faţă de ccle expuse anterior, curtca de apel a respins ca nefondat recursul inculpatului.
