Trafic de persoane. Constrângere morală. Modalitate de săvârşire a infracţiunii
| Comentarii |
|
Legea nr. 678/2011, art. 12 alin. (1)
Constrângerea exercitată era mai ales una morală, inculpata manifestând crize de isterie, adresând jigniri, ameninţând şi uneori exercitând violenţe fizice, astfel încât părţile vătămate erau impresionate, înfricoşate şi nu puteau riposta. Prin tot comportamentul său, descris de toate părţile vătămate ca fiind autoritar, cu violenţe verbale şi uneori fizice, inculpata le-a insuflat acestora un sentiment de frică. Părţile vătămate au fost puse în situaţia de a nu-şi putea exprima voinţa într-un mod real, fiind controlate psihologic de inculpată.
Decizia penală nr. 162 din 19 octombrie 2010
Prin sentinţa penală nr. 797 din data de 29 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul laşi, a fost achitată inculpata pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpata, în perioada 2001-2003, a racolat, transportat şi exploatat, prin promisiunea câştigării unor sume mari de bani, pe părţile vătămate C.D.-M., H.C.-A., C.G.-D. şi pe martora A. fostă H. A.-M., pe care le-a determinat să se prostitueze în mai multe cluburi din Italia, urmărind de fapt o îmbogăţire personală, rapidă prin obligarea victimelor, prin diferite mijloace, să-i predea toţi banii pe care-i câştigau. De asemenea, s-a reţinut că inculpata a racolat-o şi a transporta-o în Italia pe numita B.L., unde a exploatat-o prin obligarea acesteia să practice prostituţiei.
Declaraţiile părţilor vătămate ascultate cu privire la faptele inculpatei au fost completate de declaraţiile unor martore care au arătat că le-au văzut pe părţile vătămate călătorind spre Italia împreună cu inculpata, şi au confirmat că nu au fost lăsate de inculpată să discute cu acestea. Ulterior, le-au revăzut pe celelalte victime şi în Italia şi au locuit împreună
timp de patru zile după ce părţile vătămate fuseseră evacuate din imobilul în care locuiau.
Prin prisma dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi raportat la materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reţinut că nu a fost dovedită săvârşirea de inculpată a infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001, întrucât activitatea desfăşurată de inculpată în raport cu părţile vătămate V. (fostă H.) C.-A. şi E. (fostă C.) C.-D. şi C.D.-M. s-a rezumat doar, în cazul primelor două, la transportarea şi cazarca acestora în Italia, asigurarea întreţinerii zilnicc, conform înţelegerii intervenite în Iaşi, la care părţile vătămate au achiesat integral, nefiind utilizate în acest sens vreunul dintre mijloacele expres prevăzute de lege, ameninţarea, violenţa sau alte forme dc constrângere, răpirea, frauda sau înşelăciunea, abuzul de autoritate sau profitarea de imposibilitatea părţilor vătămate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.
Libertatea dc mişcare a părţilor vătămate nu a fost îngrădită în niciun mod, ele se deplasau singure de acasă la barul unde lucrau, interacţionau cu diferite persoane în acel bar, şi aveau asupra lor actele de identitate şi paşapoartele, având posibilitatea să plece oricând.
Hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpată.
Curtea dc apel a reţinut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 6782001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Părţile vătămate au declarat că inculpata le-a propus să meargă în Italia, oferindu-se să le găsească locuri de muncă, să se ocupe de deplasarea, cazarea şi întreţinerea lor, înţelegându-se cu acestea ca o parte din câştigurile obţinute să le revină lor, iar cealaltă jumătate inculpatei, în contul sumelor cheltuite cu deplasarea şi şederea lor în Italia.
Banii obţinuţi de părţile vătămate din activitatea de dansatoare într-un bar de noapte, precum şi din întâlnirile cu clienţii în afara barului, erau predaţi zilnic inculpatei, fiindu-le teamă de ea. Partea vătămată V.C.-A. a relatat că inculpata îi lua toţi banii, contrar înţelegerii din ţară, ameninţând-o cu violenţe şi cu devoalarea faţă de părinţi şi de prietenii din România a adevăratei activităţi pe care o presta în Italia. Părţile vătămate au arătat că locuiau împreună cu inculpata care purta autoritar cu ele, nepermiţându-le să meargă singure în oraş şi să facă alte cheltuieli.
Partea vătămată C.D. a susţinut că inculpata obişnuia să ţipe şi să spargă lucruri prin casă, pentru a le intimida pe părţile vătămate exploatate de ea. Constrângerea exercitată de inculpată era mai ales una morală. Inculpata facea crize de isterie pentru a le impresiona pe părţile vătămate, le vorbea urât, le ameninţa şi uneori exercita violenţe fizice în special asupra părţii vătămate C.D. pe carc o cunoştea mai demult, în aşa
fel încât celelalte părţi vătămate nou venite (V. şi C.) să fie impresionate, înfricoşate şi să nu riposteze.
Prin tot comportamentul său, descris dc toate părţile vătămate ca fiind autoritar, cu violenţe verbale şi uneori fizice, inculpata le-a insuflat acestora un sentiment de frică.
Modul de operare al inculpatei era acclaşi în toate cazurile; ea îşi recruta cu uşurinţă victimele, care trebuiau să îndeplinească anumite condiţii: să fie tinere, să aibă un aspect plăcut, să fie dispuse să accepte fară condiţionări orice muncă în străinătate, fiind lipsite dc posibilităţi materiale, fără perspective de a găsi de lucru în ţară. Inculpata le prezenta acestora posibilitatea de a munci în Italia ca fiind singura soluţie a tuturor problemelor lor.
Abia ajunse în Italia, fără bani, fără să cunoască limba şi fără nici un sprijin material sau moral, părţile vătămate erau puse în situaţia de a nu-şi putea exprima voinţa într-un mod real, fiind controlatc psihologic de inculpată. Aşa se explică de ce respectau întocmai ordinele acesteia şi au acceptat să-i dea inculpatei toţi banii pe care-i obţineau.
Probele dosarului relevă, fără dubiu, că în perioada 2001 - 2003 inculpata a prezentat părţilor vătămate eronat, realitatea potrivit căreia trebuiau să ajungă în Italia pentru a lucra ca dansatoare, menajere sau dame de companie în baruri, după carc le-a transportat, găzduit şi determinat să lucreze în diferite localuri de noapte, în folosul său, întrebuinţând pentru realizarea rezoluţiei infracţionale, diferite metode de intimidare şi constrângere a tinerelor care erau în imposibilitate de a-şi exprima în mod real voinţa.
Curtea de apel a admis apelul parchetului şi a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată prin
O.U.G. nr. 79/2005, aprobată prin Legea nr. 278/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă privativă de libertate.
