Eroare gravă de fapt. Modalitate decomitere.
| Comentarii |
|
Se comite o gravă eroare de fapt atunci când
participarea inculpatului la săvârşirea unei fapte penale este reţinută pe baza declaraţiei date la urmărirea penală ide o persoană interesată, care, fiind adevăratul autor al faptei, s-a prezentat în locul său pentru a face recunoaşteri.
Secţia Penală, decizia nr. 3165 din 3 decembrie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 89 din 21 ianuarie 1997 a Judecătoriei Buftea au fost condamnaţi inculpaţii V.M. şi I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 lit. a, e şi g C. pen.
S-a reţinut că în noaptea de 24/25 martie 1994, inculpaţii au intrat în curtea părţii vătămate I.V. de unde şi-au însuşit mai multe animale.
Tribunalul Bucureşti, prin decizia penală nr. 457 din 16 aprilie 1997, a admis recursul inculpatului I.V., dispunând restituirea cauzei la procuror, cu motivarea că din probele administrate nu rezultă cu certitudine participarea inculpatului respectiv la săvârşirea infracţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a ll-a penală, prin deciza penală nr. 623 din 9 septembrie 1997, a admis recursul declarat de procuror şi, casând decizia pronunţată în apel, a menţinut soluţia de condamnare a inculpatului I.V.
împotriva celor trei hotărâri s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că prin reţinerea participării inculpatului I.V la săvârşirea infracţiunii s-a comis o eroare gravă de fapt.
Recursul în anulare este fondat.
Din actele dosarului rezultă că, prin declaraţiile făcute la urmărirea penală, inculpatul I.V. a recunoscut că a participat la sustragerea animalelor, pentru ca în faţa instanţei să nege săvârşirea faptei.
Or, în urma cercetărilor şi verificărilor ce s-au efectuat ulterior, s-a stabilit că declaraţiile ce s-au reţinut că au fost date de inculpatul I.V. nu aparţin acestuia, ci unei alte persoane (D.S.), adevăratul participant la săvârşirea infracţiunii, decedat, între timp, care a făcut recunoaşteri în
numele lui I.V.
în aceste condiţii, stabilindu-se că a fost comisă o gravă eroare de fapt, recursul în anulatre a fost admis şi, casându-se hotărârile s-a dispus achitarea inculpatului I.V. In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c C. proc. pen.
