EVAZIUNE FISCALA - ACHITARE. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă penală nr. 131 /S din data de 14.05.2013
R O M A N I A
TRIBUNALUL BRASOV
-secția penală-
EVAZIUNE FISCALA - ACHITARE
SENTINȚA PENALĂ NR. 131 /S
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN DATA DE 14-05-2013
PREȘEDINTE - EMT
GREFIER GM
Cu participarea procurorului - CU - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpatul DD trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 9 alin 1 lit a din legea 241/2005 .
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 23-04-2013 ,când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi , care face parte integrantă din prezenta , iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30-04-2013 , apoi pentru data de 08-05-2013 , apoi pentru data de 14-05-2013.
T R I B U N A L U L
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 8.11.2012 în dosar penal nr 254/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului DD cercetat relativ la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.l lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (3 acte materiale).
Materialul probatoriu avut în vedere la întocmirea actului de sesizare a constat în:proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 6), Proces-verbal constatare Garda Financiară(f. 10, 11), Notă de constatare - (f. 12,13), Nota explicativă și acte doveditoare (contract de vânzare-cumpărare) - (f. 14 -20), Proces verbal de control încheiat de DGFP Constanța - AIF - (f. 30 - 32), declarațiile inculpatului (f. 43 - 45), adeverințe de primire și plată (f. 46 - 48), adrese Primăria Comunei Tărlungeni (f. 287 - 306), cazier judiciar - fila 54. În cursul judecății instanța a procedat la întocmirea unui referat de evaluare (fila 34 dosar u.p.), s-a depus de către inculpat certificat de abilitare veterinară nr. 053 CT din 5.09.2001 emis pentru SC CS județ Constanța, schița cu amplasamentul și delimitarea corpului de proprietate asupra imobilului aparținând inculpatului, contract de vânzare cumpărare privind imobilul teren și trei construcții amplasate pe acesta, imobile aparținând și inculpatului DD conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1135 autentificat la data de 3.08.2006 la BNP BM din județul Constanța (filele 59- 67 dosar instanță), fotografii reprezentând componente și părți dezafectate ale unui imobil despre care inculpatul a susținut că-i aparține în codevălmășie, contracte de vânzare cumpărare încheiate de inculpat asupra unor terenuri pe care sunt amplasate și clădiri (filele 73- 81 dosar instanță); instanța a procedat la audierea martorilor IB, GI (persoana care a comercializat către inculpat terenurile cu imobilele aferente). Martorul SV nu a putut fi audiat nemijlocit de către instanță, acesta nefiind identificat la adresa cunoscută.
Examinând cauza, Tribunalul constată următoarele:
În perioada 02.12.2008 - 30.03.2009, inculpatul DD a predat la SC T SA Brașov cantitatea de 4.440 kg. materiale neferoase pentru care a primit suma de 28.159,40 lei. Materialele au fost predate de către inculpat la SC T SA Brașov astfel:
- în data de 02.12.2008 cantitatea de 1946 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. 6824/02.12.2008; (f.46 dosar u.p.),
- în data de 23.02.2009 cantitatea de 1620 kg deșeuri feroase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. 7152/23.02.2009; (f.47 dosar u.p.),
- în data de 30.03.2009 cantitatea de 874 kg deșeuri neferoase eliberându-se adeverința de primire și plată nr. 7429/30.03.2009; (f.48 dosar u.p).
Conform actelor de la dosar (filele 14-17 dosar u.p. dar și filele 63-66 dosar instanță) în perioada anilor 2006 inculpatul a cumpărat în devălmășie cu numitul SV imobile terenuri pe care erau amplasate construcții cu destinația de anexe gospodărești, imobile prin intermediul cărora inculpatul ar fi intenționat derularea unei afaceri comerciale. Potrivit actelor de la dosar, și celor susținute de inculpat, în clădirile achiziționate nu s-a derulat vreo afacere comercială și întrucât clădirile s-au degradat inculpatul a procedat la dezmembrarea acestora și la predarea la centrele de colectare a deșeurilor rezultate.
La dosar nu există date că inculpatul că ar fi derulat, ulterior cumpărării imobilelor, activitatea comercială propusă - creșterea animalelor. Martorul GI, fostul proprietar al imobilelor aparținând inculpatului, a susținut că și în prezent aceste clădiri sunt degradate, "agregatele erau arse";; același martor arată că la momentul vânzării construcției a comercializat și agregatele din interiorul acesteia: "obiecte din inox, pluguri, motoare electrice"; pe care și acest martor ar fi vrut să le predea la "fier vechi"; însă nu a mai făcut acest lucru.
Organul fiscal a sesizat organele de cercetare penală care au apreciat că predare de către inculpat a bunurilor care îi aparțin la centrul de colectare deșeuri se circumscrie dispozițiilor art 78 al 2 din L 571/2000 fără a face o cercetare corespunzătoare a cazului și a constata dacă sunt aplicabile dispozițiile tezei II a art 152 din nromele de aplicare a L 571/2005 cu valabilitate în anul 2009: "veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie";.
Nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi colectat materialul predat la SC T SA Brașov din alte surse decât cele provenite din dezmembrarea abatorului - imobil clădire - care îi aparținea. De altfel, în chiar cuprinsul rechizitoriului se reține că inculpatul a declarat organelor de inspecție fiscală că materialele predate provin din gospodăria proprie, respectiv din dezmembrarea unui abator din localitatea Sibioara, jud. Constanța - imobil achiziționat, în calitate de persoană fizică, de către inculpat împreună cu SV (fila 12 dosar u.p.).
Organele judiciare nu au indicat modalitatea în care inculpatul ar fi intrat în posesia cantității de deșeu predată la SC T SA pentru a aprecia că bunurile nu provin din gospodăria proprie a inculpatului. Singura explicație este aceea că organele fiscale nu au ținut seama de cele învederate de inculpat și au apreciat că acesta are, ca și ocupație, colectarea de deșeuri. Probatoriul de la dosar nu denotă sub nicio formă acest din urmă aspect, ci din contră, din probe reiese faptul că inculpatul a dezafectat (martorul IB -fila 82 dosar instanță) părți din imobilul construcție achiziționat de la numitul GI pe care le-a predat ulterior la Sc T SA Brașov. De altfel, nici organele de cercetare penală nu au reținut altă stare de fapt, în sensul că inculpatul ar fi colectat din alte locații materialul neferos predat la C T SA Brașov, ci că într-adevăr inculpatul a predat bunuri de pe proprietatea sa, proprietate care astfel, în opinia organelor de cercetare penală, nu poate face parte din categoria "gospodărie proprie";.
Instanța constată că inculpatul a predat efectiv către SC T SA Brașov, în 3 rânduri, cantitatea totală de 4.440 kg, materiale neferoase care proveneau de pe imobilul care îi aparținea.
Potrivit procesului verbal din data de 25.07.2012 întocmit de DGFP Constanța - AIF, inculpatul s-ar fi sustras de la plata impozitului pe venit, cu stopaj la sursă, în sumă de 4.505 lei, la care se adaugă obligații accesorii, 3.550 lei majorări de întârziere și 676 lei penalități. Calculul sumelor datorate la bugetul statului s-a făcut în conformitate cu art. 78 alin.2 -79 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, iar potrivit prevederilor legale menționate mai sus, sunt supuse impozitului pe venit, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut, veniturile obținute din alte surse, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art.41 lit. a-h. (venituri din activități independente). S-a menționat că în art. 152 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal se prevede că art.78 are în vedere și veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie. Impozitul pe venit se calculează prin reținerea la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei asupra venitului brut.
Instanța constată că deși organele de inspecție fiscală rețin faptul că inculpatul datora taxe pentru suma obținută urmare a predării materialului neferos, nu indică pentru ce anume s-a apreciat că inculpatul nu a predat bunuri din gospodăria proprie, care este criteriul pentru care au apreciat că bunurile predate provin din alte surse. De altfel organele de inspecție fiscală nu indică nici care ar fi sursa de proveniență a materialului predat de inculpat la centrul de colectare, respectiv faptul că bunurile ar proveni din colectarea de către inculpat, ca activitate independentă, a diverselor categorii de deșeu. Nu este obligația inculpatului să dovedească faptul că a declarat în mod necorespunzător adevărului, ci a organelor judiciare; or nicăieri nu se menționează pentru ce anume s-a catalogat la aproximativ 3 ani de la momentul predării că declarațiile inculpatului nu sunt reale.
Instanța constată că nu există o definiție fiscală a noțiunii de "gospodărie proprie"; - noțiune trecută pe adeverința de predare a materialului neferos și de încasare a banilor emisă de SC T SA Brașov; L 571/2005 utilizează termeni precum "capul de gospodărie";, "pierderi în gospodărie";, "gospodărie individuală"; însă nicăieri noțiunea de "gospodărie proprie";. De altfel, la articolul 77 din normele metodologice de aplicare a L 571/2005 este singura dată când se folosește o sintagmă asemănătoate: "gospodăria individuală este gospodăria care aparține unei persoane fizice…";. Nicăieri în cuprinsul codului fiscal nu apare definită, așa cum am spus, noțiunea de "Gospodărie proprie";. Nici organul de inspecție fiscală nu a precizat care este, în accepțiunea sa, definiția noțiunii de "gospodărie proprie";.
Prin urmare, catalogarea unor bunuri ca provenind sau nu din "gospodăria proprie"; era lăsată - până în anul 2012, data intrării în vigoare a OUG 125/2011 - la latitudinea celui ce preda bunurile reciclabile și implicit angajatului de la societatea de colectare a materialului neferos care înregistra dovada de predare primire și care putea constata în funcție de cantitatea și felul materialului dacă acesta provine din gospodăria proprie sau din alte surse.
"Gospodăria proprie"; a unei persoane reprezintă, în sens larg, totalitatea bunurilor pe care acesta le are în proprietate și de care poate dispune în conformitate cu dispozițiile legale. Nu există nicăieri explicat care anume din bunurile care aparțin unei persoane nu pot face parte din "gospodăria sa proprie"; sau pentru ce anume, în cazul în speță, imobilele aparținând inculpatului nu pot fi apreciate ca făcând parte din gospodăria sa.
Instanța constată că inculpatul a comercializat bunuri ce proveneau din dezafectarea unui imobil ce-i aparținea. Vânzarea/cumpărarea unor construcții, fie ele civile sau industriale, se face - dacă nu se dispune altfel - și cu privire la instalațiile deja existente și incorporate în imobil, mobilier etc. De exemplu, în situația în care o persoană cumpără una sau mai multe locuințe, dacă dorește să predea la centrul de colectare instalațiile din interiorul construcției , bunurile provin din gospodăria sa și nu din alte surse și nu desfășoară astfel o activitate independentă, o faptă de comerț, urmare căreia obține venituri; că în prezent legea fiscală, în cazul valorificării de deșeuri, nu mai face deosebire între bunurile care provin din "gospodăria proprie"; și "din alte surse"; este o dovadă certă a faptului că noțiunea de "gospodărie proprie"; nu a primit o definiție exactă, nu au fost indicate norme metodologice privind interpretarea acestei noțiuni, motiv pentru care nu se poate imputa contribuabilului imprevizibilitatea legii.
Nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi predat la centrul de colectare un bun care nu-I aparținea și chiar și în această situație persoana păgubită - cel care ar fi reclamat proprietatea bunurilor - ar fi avut deschisă calea unei acțiuni civile în justiție. Nu există nici o dovadă a faptului că inculpatul ar fi predat la SC T SA materiale care nu ar proveni de pe proprietatea sa, proprietate pe care o deținea în calitate de persoană fizică.
Prin urmare, instanța constată că inculpatul a declarat corespunzător agentului colector faptul că bunurile provin din gospodăria proprie. Incompleta normare a dispozițiilor fiscale nu poate fi imputată inculpatului care a declarat corect proveniența bunurilor.
Organul colector - în speță SC T SA Brașov - trebuia să indice în ce constau deșeurile primite de la inculpat pentru a se putea aprecia asupra naturii bunurilor predate, dacă acestea puteau proveni din alte surse decât gospodăria proprie, respectiv din colectarea în mod independent a unor deșeuri.
Chiar dacă nu există norme metodologice prin care să se stabilească sursa de proveniență a deșeurilor, se constată că implicit, prin dispozițiile art 152 a normelor de aplicare a Codului fiscal, se cataloghează drept "o activitate independentă"; obținerea de către persoanele fizice de venituri din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor care nu ar proveni din gospodăria proprie. Organul colector de impozite avea posibilitatea însă să refuze sau să sesizeze organele judiciare dacă ar fi constatat că declarația inculpatului privind proveniența deșeurilor nu părea a corespunde realității.
Prin urmare, în lipsa unor alte documente care să poată permite identificarea categoriilor de deșeu predate și în condițiile în care inculpatul a indicat organului fiscal că bunurile provin din "gospodăria proprie"; dar și locul unde poate fi verificat acest aspect - proprietatea sa, se constată că nu există probe suficiente care să dovedească faptul că acțiunile inculpatului pot fi apreciate ca predare de deșeuri care provin din activitate independentă care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 78 al 2 din Codul fiscal în vigoare în anul 2009.
Prin predarea bunurilor care-i aparțin la o societate de colectare a materialelor neferoase, inculpatul nu a efectuat nici acte de comerț care s-ar circumscrie dispozițiilor L 571/2003 astfel cum sunt descrise la art. 41 lit. a din L 571/2005: "venituri din activități independente, definite conform art. 46";. Art.46 din L 571/2005 la alin 2 definește veniturile din activități independente ca fiind: "Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.
Tribunalul constată că inculpatul, prin cele trei acte materiale reținute în sarcina sa, nu se poate include, sub nicio formă, în vreuna dintre categoriile anterior menționate. Predarea de către o persoană, în trei rânduri, la o societate de colectare de deșeuri a unor materiale feroase care îi aparțin, nu constituie fapte de comerț decât dacă acea persoană desfășoară în mod constant, cu titlu de obișnuință, activități de colectare a unor materiale care pot fi predate - vândute unor centre specializate. Având în vedere persoana inculpatului, numărul actelor materiale ce ar constitui infracțiunea de evaziune fiscală, instanța constată că nu există nici o probă care să certifice faptul că inculpatul a desfășurat, cu titlu de îndeletnicire, acte de comerț de colectare a materialelor reciclabile.
Așa cum anterior am arătat, tocmai datorită problemelor apărute în practică cu privire la interpretarea de către organul fiscal, de cel colector, și chiar de către unii dintre contribuabili, a noțiunii de "gospodărie proprie";, codul fiscal a fost modificat iar în prezent prin art 78 al 1 lit f din L 571/2005 introdus prin OUG 125/2011 nu se mai fac deosebiri în ceea ce privește natura bunurilor predate la centrele de colectare, toate bunurile predate fiind supuse impozitării; modificările legislative au avut în vedere tocmai prevederile ambigue înscrise în codul fiscal și preluate pe procesele verbale de predare primire a materialului colectat prin centre de colectare (două rubrici: "din gospodăria proprie"; sau "din alte surse";), sens în care prin noile dispoziții fiscale s-a specificat cu claritate că toți cei ce predau deșeuri trebuie să se supună impozitării de 16%.
Altfel spus, dacă inculpatul ar fi predat deșeuri la centrul de colectare după data de 1.01.2012 (data intrării în vigoare a OUG 125/2011) era obligat ca și pentru bunurile care proveneau din gospodăria proprie, indiferent de calitatea și cantitatea acestora, bunuri de care se folosea în orice mod, să plătească contribuția de 16%.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța reține că inculpatul nu a declarat în mod necorespunzător adevărului faptul că bunurile predate proveneau din gospodăria sa; de asemenea, nu există probe care să susțină faptul că bunurile predate de inculpat ar proveni din alte surse decât din dezmembrarea imobilului/imobilelor căreia aparțineau.
Potrivit art 9 lit a din L 241/2005 evaziunea fiscală constă în: ascunderea bunului sau a sursei impozabile.
Tribunalul constată astfel că fapta de predare de bunuri a existat, că ea nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală, neexistând nicio acțiune de ascundere a bunului sau a sursei impozabile, în condițiile în care inculpatul a prezentat efectiv deșeurile la centrul de colectare. Inculpatul a declarat că bunurile provin de pe proprietatea sa; dubiul în ceea ce privește proveniența bunurilor - din dezmembrarea imobilului sau din alte surse - nu poate profita decât inculpatului. Având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, probele depuse de inculpat în apărare, instanța constată că materialele predate de inculpat la centrul de colectare proveneau din gospodăria acestuia astfel cum corect a declarat, nefiind dovedită o acțiune, ca ocupație, a inculpatului de a desfășura astfel de activități aducătoare de venituri. Totodată instanța constată că nu există nici intenția inculpatului de a ascunde bunurile sau sursa impozabilă, în condițiile în care la momentul predării deșeurilor acestea au fost efectiv prezentate la centrul de colectare - SC T SA Brașov, societatea colectoare de impozite putând constata astfel dacă bunurile puteau sau nu să provină din gospodăria unei persoane și să ceară documente în acest sens.
Totodată, se constată că inculpatul a recunoscut faptele(nu și infracțiunea) pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv că a vândut la SC T SA Brașov produse neferoase pe care le avea pe proprietatea sa și a fost de acord, astfel cum rezultă din chiar înscrisul de la fila 56 dosar u.p., să achite taxele calculate de organele de inspecție fiscală; inculpatul a învederat că nu a intenționat să inducă în eroare organele colectoare de taxe cu privire la proveniența bunurilor, iar organele fiscale nu au dovedit că bunurile nu provin de pe proprietatea acestuia - nefiind dovedit nici faptul că imobilul/imobilele construcții au fost achiziționate pentru a fi dezmembrate și apoi obținute sume de bani din vânzarea deșeurilor, caz în care se putea aprecia fapta sa ca fiind una de comerț.
Așa fiind, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală sub aspect subiectiv și nici probe suficiente care să probeze latura obiectivă, sens în care se va dispune potrivit art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit d Cpp achitarea inculpatului de sub acuzația de evaziune fiscală prev de art 9 alin.l lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (3 acte materiale).
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul constată că Statul Român prin ANAF - DGFP Constanța, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 8731 lei.
Instanța reține că probatoriul administrat în cauză a fost insuficient pentru a dovedi că bunurile predate de inculpat la SC T SA Brașov proveneau din alte surse și nu din gospodăria proprie astfel cum inculpatul a indicat. Organul fiscal nu a menționat în nici un fel, în actul de constituire de parte civilă, pentru care motiv a apreciat că inculpatul desfășoară acte de comerț - colectare și revînzare de deșeuri - pentru care ar fi trebuit să plătească impozit conform art 78 al 2 sau art 46 din L 571/2005. Faptul că o inculpatul a vândut de trei ori deșeuri reciclabile, despre care a a susținut că provin din gospodăria proprie - aspect neverificat în niciun fel de organele de inspecție fiscală - nu conduce automat la catalogarea acestor fapte ca fiind "de comerț";. Împrejurarea că inculpatul a cumpărat un imobil în interiorul căruia se găseau mai multe instalații care nu-i mai erau de trebuință și astfel le-a vândut nu-l transformă pe inculpat în comerciant, activitatea sa neputând fi catalogată drept o ocupație, îndeletnicire cu titlu de activitate independentă, nefiind dovedit faptul că motivul achiziționării construcțiilor a fost doar acela de a dezmembra și preda la "fier vechi"; construcțiile.
Prin urmare, inculpatul a declarat în mod real sursa de proveniență a bunurilor, statul roman nefiind prejudiciat în niciun fel. De altfel, organele fiscale, nu numai că nu au motivat pentru ce anume s-au aplicat dispozițiile art 78 al 2 din L 571/2005, dar chiar ele însele au sesizat organele judiciare pentru ca acestea din urmă să stabilească dacă există sau nu infracțiunea de evaziune fiscală, respective să stabilească dacă exista sau nu obligația inculpatului de a plăti impozit pentru suma încasată, fără a dispune prin decizie de impunere, cum se procedează în acest caz.
Cum partea vătămată a ales calea procesului penal pentru a-și recupera prejudiciul instanța penală soluționează acțiunea civilă și constată că: prin fapta sa inculpatul nu a produs nici un prejudiciu părții civile pentru că s-a făcut dovada că a deținut în proprietate un bun pe care îl folosea și pe care l-a dezafectat, iar partea vătămată nu a făcut dovada că bunurile predate la centrul de colectare proveneau din alte surse decât cele indicate de inculpat.
Instanța constată că procesele verbale întocmite de organele fiscale - filele 7 și 10 dosar u.p. - nu se coroborează cu alte probe de la dosar. Aspectele cuprinse în aceste procese verbale de inspecție fiscală nu precizează în niciun moment de ce s-a apreciat că susținerile inculpatului nu sunt veridice, pentru ce motive predarea realizată de inculpat nu se înregistra la bunuri provenind din "gospodăria proprie"; și care este, în opinia organelor fiscale și de cercetare penală, categoria de materiale care se pot încadra în noțiunea de "materiale care provin din gospodăria proprie";.
Așa fiind, constatând că partea vătămată nu a dovedit prejudiciul indicat în procesele verbale întocmite pe numele inculpatului (lucrările cu nr 121568/2012 și nr 8135/2012, filele 7-10 dosar u,p.), instanța urmează a respinge pretențiile formulate de partea civilă.
Se va constata că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii de către organul de cercetare penală care să necesite a fi analizate.
Văzând și dispozițiile art 189,192 al 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 11 pct 2 lit a rap la art. 10 lit d Cpp dispune achitarea inculpatului DD - pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată faptă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din gea 241/2005 rep., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cod Penal( 3 acte materiale).
În baza art. 346 Cpp respinge pretențiile civile formulate de Statul Român prin ANAF - DGFP Constanța.
Constată că nu s-au dispus măsuri asigurătorii în prezenta cauză.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, sumă ce include și 50% onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2013.
