RECURS AREST PREVENTIV. Jurisprudență Arest preventiv
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă penală nr. 58/R din data de 10.05.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ
RECURS AREST PREVENTIV
ÎNCHEIEREA NR. 58/R
Ședința publică din 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE CGC
Judecător ACT
Judecător CI
Grefier ITP
Cu participare procuror - AB-Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BRAȘOV, împotriva încheierii Camerei de Consiliu nr. 78 din data de 08.05.2013, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosar penal nr.11989/197/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat PI personal, asistat de avocat ales MG în substituire avocat ales DD, cu delegație la dosar.
Dezbaterile în cauză au fost înregistrate conform art. 304 Cod procedură penală .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către, după care;
În temeiul art. 70 Cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității intimatului inculpat, căruia i se aduce la cunoștință motivul prezenței în instanță și fapta ce formează obiectul cauzei.
În temeiul art.70 al.2 Cod procedură penală, instanța aduce la cunoștința intimatului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și obligația de a anunța instanța în scris, în 3 zile , orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal.
Intimatul inculpat PI, arată că la acest moment procesual nu dorește să declare în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al intimatului inculpat depune la dosar în circumstanțiere, copia certificatelor de naștere ale minorilor, copia certificatului de căsătorie și o rețetă privind starea de sănătate a soției acestuia.
Reprezentanta parchetului, nu se opune depunerii la dosar a înscrisurilor în circumstanțiere.
Instanța, admite pentru intimatul inculpat proba cu înscrisurile depuse la dosar în circumstanțiere.
Întrebate fiind părțile, arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza in stare de judecată si acordă părților cuvântul la dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, solicită admiterea recursului parchetului, casarea încheierii atacate și în cadrul rejudecării, admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului. Apreciază ca îndeplinite în cauză prev.art 143 și art.148 lit.f Cod procedură penală. Analizând încheierea recurată, se constată că instanța de fond a reținut aplicarea art.148 Cod procedură penală ca temei al arestări preventive, dar numai pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal, iar pentru infracțiunea de braconaj nu ar fi întrunite elementele constitutive pentru săvârșirea infracțiunii pe timp de noapte. Această agravantă poate fi reținută însă întrucât, apusul soarelui a intervenit la ora 20,29, adică cu câteva minute înainte de comiterea faptei la ora 20,30. Instanța de fond în mod just a apreciat probele, cu excepția faptului că se reține că inculpatul a recunoscut faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Din declarațiile inculpatului se poate reține însă că dosar infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal , a fost recunoscută de inculpat, iar pentru infracțiunea de braconaj, acesta nu își asumă săvârșirea acestei fapte, invocând cazul fortuit, respectiv apariția animalului sălbatic, faptul că s-a speriat și a tras pentru a se apăra. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că pe lângă arma folosită la faptă, la locul faptei s-au găsit ascunse și un binoclu și o lanternă. Toate aceste aspecte, constituie latura subiectivă a infracțiunii de braconaj pe timp de noapte. Inculpatul a arătat, în declarația sa de învinuit că, a tras un singur foc de armă pentru a se apăra, fără o explicație coerentă, însă martorii audiați SL și RO au arătat că l-au observat pe inculpat având asupra sa o armă de vânătoare și au auzit două focuri de armă. Cu privire la reținerea temeiului prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, pe care se întemeiază propunerea arestării preventive a inculpatului pentru ambele infracțiuni, apreciază că există suficiente elemente din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, inculpatul arată că a găsit arma deținută pentru două zile, într-un spațiu public. De asemenea, s-a constat că acesta fusese condamnat anterior, beneficiind de clemență prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în termenul de încercare a săvârșit prezentele fapte, cu 5 luni înainte de expirarea acestui termen. A fost avută în vedere și modalitatea identificării inculpatului, care a fost recunoscut de paznicul de vânătoare. Nu insistă în reținerea temeiului prev.de art.148 lit.a Cod procedură penală ,ca temei al arestării preventive, dar aceste aspecte sunt relevante pentru reținerea temeiului prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciind ca existente probele și indiciile temeinice pentru reținerea infracțiunilor de braconaj și nerespectarea regimului armelor și munițiilor,sens în care solicită admiterea recursului și a propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, avocat MG având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet, a constata că propunerea de arestare preventivă este netemeinică, nefiind îndeplinite prev.art 146 alin.1 și 8 Cod procedură penală, rap.la art.148 lit.a și f Cod procedură penală, pe care s-a întemeiat recursul parchetului. Pentru infracțiunea de braconaj, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că nu se poare reține agravanta infracțiunii pentru săvârșirea faptei pe timp de noapte, întrucât noaptea nu se instalase efectiv la aceea oră. Pedeapsa prevăzută de lege pentru această fapta este cu închisoarea de la trei la șapte ani, în varianta simplă, deci este neîndeplinită condiția cuantumului pedepsei. Referitor la condiția subiectivă, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, s-a prezentat a doua zi la organele de poliție recunoscând săvârșirea faptei în concret, dar nu putea recunoaște ce nu a săvârșit. A arătat localizarea armei și a căpriorului. Faptul că s-a sustras în prima zi, s-a datorat faptului că s-a speriat de consecințele pe care le-ar avea asupra sa,dar nu se poare reține ca o sustragere de la urmărirea penală întrucât s-a prezentat de câte ori a fost chemat și s-a prezentat și astăzi în fața instanței. Pentru infracțiunea de folosire fără drept a armei, apreciază ca neîndeplinită condiția obiectivă a cuantumului pedepsei iar pentru condiția subiectivă acest inculpat a declarat cu privire la modalitatea în care a găsit arma și a folosit-o. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât nu există probe concrete în acest sens. Pentru infracțiunea de amenințare, nu s-a formulat plângere prealabilă. Referitor la faptul că avea o condamnare anterioară pentru înșelăciune, nu se poate reține că prezintă pericol pentru societate pentru fapta pentru care este acum cercetat. Faptul că se afla în termenul de încercare nu trebuie să conducă la arestarea sa preventivă automat, ci urmează a se analiza condițiile săvârșirii acestei faptei. Solicită a se avea în vedere și circumstanțele sale personale, faptul că are trei minori în întreținere, soția sa este bolnavă și este singurul întreținător al familiei.
Intimatul inculpat PI având ultimul cuvânt, recunoaște că a greșit și regretă. A făcut asta pentru întreținerea copiilor. A greșit și nu a amenințat pe nimeni cu arma. A ascuns arma și căpriorul și a doua zi le-a arătat. Vroia să ia animalul să-l ducă la primărie.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin Încheierea de ședință numărul 78 din data de 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal 11989/197/2013 a fost respinsă propunerea privind arestarea preventivă a inculpatului PI. Față de inculpat s-a dispus măsura restrictivă de libertate prevăzută de art. 145 Cod Procedură Penală pentru o durată de 30 de zile, fiind stabilite în sarcina inculpatului o serie de măsuri și obligații.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Judecătoria a solicitat instanței luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul PI cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de braconaj, prevăzută de art.42 alin.1 lit.a, lit.a1, lit.j și alin.2 lit.d, din Legea nr.407/2006, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal și amenințare, prevăzută de art.193 alin.1 din Codul Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal și art.37 alin.1 lit.a Cod penal
Ca stare de fapt Ministerul Public a reținut că în data de 06.05.2013 PI a împușcat, fără drept și cu o armă pentru care nu are permis, un căprior pe fondul de vânătoare nr.12 Vlădeni din jud. Brașov.
Focurile de armă au fost auzite de către martorul Marian Marius Ioan, paznic de vânătoare al Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Popâlnica Dumbrăvița.
Susnumitul a încercat inițial să scape prin fugă, însă a fost prins de către MMI și un martor CM (acesta urmând a fi audiat ulterior).
După sosirea martorilor SL (președintele asociației) și RO (membru al asociației), aceștia fiind chemați de către MMI, au fost găsite în zonă căpriorul împușcat precum și arma pe care învinuitul o aruncase între timp.
Deoarece a fost chemată poliția, inculpatul i-a rugat pe cei trei să-l lase să plece și deoarece a fost refuzat, a amenințat că se omoară cu un cuțit ce-l avea asupra sa. Astfel a scăpat, dar la scurt timp a fost deposedat de cuțit.
Din nou inculpatul a scăpat și a luat arma pe care o abandonase și i-a amenințat pe cei trei că are arma asupra sa, astfel reușind să scape, a încercat chiar să ascundă căpriorul însă nu a reușit din cauza probabil a greutății acestuia.
A doua zi, inculpatul a condus organele de cercetare penală la locul unde abandonase căpriorul și arma.
Ca temei al arestării au fost invocate prevederile art.148 lit. f Cod Procedură Penală, susținându-se că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În cadrul concluziilor procurorul de ședință a solicitat și reținerea temeiului prevăzut de art. 148 lit. a Cod Procedură Penală, instanța de fond a prezentat istoricul cauzei, arătând că prin rezoluția organelor de cercetare penală din data de 07.05.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de PI relativ la comiterea infracțiunilor de braconaj, prevăzută de art.42 alin.1 lit. a, lit.a1, lit. j și alin.2 lit. d, din Legea nr.407/2006, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal și amenințare, prevăzută de art.193 alin.1 din Codul Penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod Penal și art.37 alin.1 lit. a Cod penal. Măsura începerii urmăririi penale a fost confirmată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din data de 07.05.2013.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din data de 08.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de PI pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Față de inculpat s-a luat măsura reținerii in data de 07.05.2013, ora 16.30, din durata măsurii reținerii fiind dedusa o perioada cat inculpatul a fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul politiei, respective începând cu ora 13.30
În ceea ce privește infracțiunea de braconaj, prevăzută de art.42 alin.1 lit. a, lit.a1, lit. j și alin.2 lit. d, din Legea nr.407/2006 reținută în sarcina inculpatului instanța a reținut că potrivit art.42 din Legea nr.407/2006, constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei, lit. a) vânătoarea fără permis de vânătoare, a^1) vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală și lit. j) vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă, conform anexei nr. 1 și prevederilor art. 36 sau aprobării date pentru speciile din anexa nr. 2; iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol, faptele prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacă au fost săvârșite pe timp de noapte, cu excepția speciilor la care vânătoarea este permisă în acest interval, conform reglementărilor privind organizarea și practicarea vânătorii.
Instanța de fond a reținut că doar prin reținerea încadrării juridice a art. 42 alin 2 din lege infracțiunea are vocație la arestare preventivă conform temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, deoarece în acest caz pedeapsa permite reținerea unui asemenea temei.
S-a apreciat de către instanța de fond că din probele administrate până în prezent nu este îndeplinită condiția comiterii faptei pe timp de noapte, aceasta față de declarația martorului RO - paznicul de vânătoare al Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Popâlnica Dumbrăvița care l-a surprins pe inculpat la scurt timp după săvârșirea faptei rezultă că aceasta a avut loc în data de 06.05.2013 la ora 20.30; s-a apreciat că declarația martorului Rogoz Octavian se coroborează cu declarația martorului SL, directorul Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Popâlnica Dumbrăvița care a menționat că a fost sunat de paznicul de vânătoare în la ora 20,53 dar și cu declarația inculpatului în cadrul căreia acesta recunoaște că a folosit arma pentru a vâna căpriorul în jurul orei 20,30 și că afară era lumină.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare prin noțiunea "timpul nopții" trebuie să se înțeleagă numai noaptea reală, adică din momentul în care întunericul a luat, în mod efectiv, locul luminii, amurgul, care nu poate fi considerat încă întuneric, nefăcând parte din noapte. Ori în condițiile în care în data de 06.05.2013, apusul soarelui a intervenit la ora 20,29, adică cu câteva minute înainte de comiterea faptei.
În aceste condiții instanța a considerat că încadrarea juridică corectă a faptei de braconaj săvârșită de către inculpat este art.42 alin.1 lit. a, lit.a1, lit. j, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul săvârșirii acestei infracțiuni fiind închisoare de la 3 la 7 ani sau amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei, situație în care măsura arestării preventive neputând fi dispusă conform art.136 alin.6 Cod de procedură penală.
S-a constatat că în cauza sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod Procedură Penală, la dosarul de urmărire penală există date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal și acestea rezulta din coroborarea declarațiilor inculpatului în cadrul cărora a recunoscut deținerea fără drept armei cu declarațiile martorilor SL și RO care l-au observat pe inculpat având asupra sa o armă de vânătoare, cu procesul verbal din care rezultă că inculpatul nu figurează ca titular de permis de armă dar și cu procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că a fost ridicată arma de vânătoare din locul unde inculpatul o ascunsese.
Relativ la temeiurile pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive instanța a apreciat că acestea nu sunt aplicabile în cauză.
S-a apreciat că nu există date din care să rezulte că inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că inculpatul a fugit de frică și că ulterior a decis să recunoască faptele comise.
În ceea ce privește dispozițiile art.148 lit. f Cod de procedură penală instanța a constatat îndeplinită condiția referitoare la cuantumul pedepsei și a apreciat că nu este îndeplinită condiția non obiectivă referitoare la pericolul pentru ordinea publică. S-a apreciat că din nici un mijloc de proba nu rezultă ca lăsarea in libertate a inculpatului prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar motivele expuse in referatul cu propunere de arestare preventiva, se circumscriu pericolului social al faptei săvârșite de inculpat și nu determină convingerea că inculpatul, în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, aceste aspecte putând fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Este adevărat că prezenta faptă a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie aspect ce rezulta din fisa de cazier a acestuia depusă la dosar, însă circumstanțele personale ale acestuia nu pot duce automat la concluzia necesitații luării fata de el a măsurii arestării preventive fără a avea in vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, natura diferită a faptelor săvârșite, atitudinea de recunoaștere și de regret manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, faptul că acesta este integrat social având în întreținere trei copii minori.
Pentru buna desfășurare a procedurii și numai pentru infracțiunea de mai sus, instanța a apreciat că se impune luarea față de inculpat a măsurii prevăzute de art. 145 Cod Procedură Penală cu stabilirea în sarcina inculpatului a unor măsuri și obligații.
Împotriva acestor dispoziții, în termenul legal Ministerul Public a declarat recurs. A solicitat arestarea preventivă a inculpatului, conform art. 148 lit. f Cod Procedură Penală. S-a arătat că circumstanțele prezentate inițial de procuror cu referire la art. 148 lit. a Cod Procedură Penală să fie avute în vedere în cadrul analizei pentru aprecierea lăsării în libertate a inculpatului. S-a mai apreciat că infracțiunea de braconaj a fost comisă pe timp de noapte, deoarece soarele a apus la orele 20,29, iar fapta a fost comisă la orele 20,30.
Analizând actele și probele dosarului, încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește legalitatea urmăririi penale, se constată că aceasta îndeplinește exigențele prevăzute de lege. Inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea în prezența unui avocat, a fost audiat și a beneficiat de timpul și posibilitatea de a se apăra.
Procedural, urmărirea penală a fost declanșată în condiții de legalitate.
În ceea ce privește infracțiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, este clar că atributul suprem în această fază procesuală pentru a stabili încadrarea juridică aparține numai procurorului care efectuează urmărirea penală.
În măsura în care dosarul este prezentat instanței de judecată în faza de urmărire penală, cum este și cazul de față când se solicită plasarea acuzatului în stare de detenție provizorie, instanța de judecată este obligată să verifice prin antamarea probelor structura infracțiunii pentru care se propune luarea unei măsuri privative de libertate.
Dispozițiile legale privind arestarea preventivă a inculpatului fac trimitere la art. 143 Cod de procedură penală care prevede, între altele, că inculpatul poate fi privat de libertate, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Acest text respectă prevederile art. 5 par. 1 lit. "c"; din Convenția Europeană, care condiționează arestarea persoanei numai pentru săvârșirea unei infracțiuni. Prin urmare, în momentul luării măsurii arestării preventive, trebuie îndeplinite toate cerințele cuprinse în art. 17 Cod Penal (fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție), cu precizarea că nu are loc o analiză pe fond a probelor ci are loc o antamare a acestora pe structurile anterior menționate (fapte/temei arestare). În măsura în care pe lângă o formă de bază este reținută și o formă agravantă și numai aceasta din urmă atrage reținerea art. 148 litera f Cod Procedură Penală ca temei al arestării, trebuiesc îndeplinite și cerințele acestei forme mai grave.
Or în cauză, în mod corect instanța de fond a cenzurat încadrarea juridică a infracțiunii de braconaj pe aliniatul 2 litera d din art. 42 din Legea 407/2006, deoarece fapta nu a fost comisă pe timp de noapte, ci în perioada amurgului, ori perioada dintre zi și noapte, respectiv perioada de amurg nu este asociată nopții. Ca atare, apreciem că în mod corect instanța de fond a constatat că pentru infracțiunea de braconaj având în vedere pedeapsa prevăzută de lege alternativ cu amenda, nu este posibilă privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art.279 alin.1 din Codul Penal, apreciem că instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului pentru această faptă.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unei persoane suspectate că ar fi săvârșit o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, 10 noiembrie 1969,); riscul ca acesta, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, 27 iunie 1968,), să săvârșească noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Țărilor de Jos 5 iulie 2007). De asemenea, aceasta a hotărât că instanțele care se pronunță cu privire la posibilitatea arestării preventiv trebuie să examineze toate elementele relevante concrete, care sunt în măsură să confirme existența necesității acestei măsuri (Mansur împotriva Turciei, 8 iunie 1995).
În speță, nu există date din care să rezulte că inculpatul va comite alte fapte penale, că va influența negativ procedura ce se desfășoară față de el, ori că va tulbura ordinea publică.
Inculpatul prin poziția sa procesuală de recunoaștere și regret a conștientizat situația în care se află și și-a asumat prezenta procedură. Inculpatul este o persoană care are o stabilitate socială și financiară corespunzătoare.
Ca atare prin prisma circumstanțelor reale ale faptei analizate și față de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciem că în mod corect față de inculpat s-a dispus măsura restrictivă de libertate prevăzută de art. 145 Cod Procedură Penală pe o durată de 30 de zile, măsurile și obligațiile stabilite în sarcina fiind apte să asigure monitorizarea corespunzătoare a inculpatului pe durata procedurii.
În consecință, față de cele ce preced, recursul declarat în cauză fa fi respins și se vor menține dispozițiile încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
