EVAZIUNE FISCALA ACHITARE. Jurisprudență Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă penală nr. 83/S din data de 19.03.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ
EVAZIUNE FISCALA ACHITARE
SENTINȚA PENALĂ NR.83/S
Ședința publică din data de 19.03.2013
PREȘEDINTE - RDR judecător
GREFIER - GC
Cu participarea procurorului: BENEDEK ANDREEA din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpații :
-II, trimis în judecată pentru săvârșirea - infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. a și alin.2 din legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (90 acte materiale)
- VA, trimis în judecată pentru săvârșirea - infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. a și alin.2 din legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (71 acte materiale)
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, inculpatul VA, personal și asistat de apărător ales av. BV , care reprezintă și pe inculpatul II lipsă și martorii CMB și LAF, lipsă fiind celelalte părți.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.03.2013, apoi pentru 19.03.2013.
TRIBUNALUL ,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov din 06.11.2012 dat în dosarul de urmărire penală nr. 338/P/2011 au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații II pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 din L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal (90 acte materiale) și VA pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 din L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal (71 acte materiale).
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, în esență, în sarcina inculpatului II, că în perioada 26.05.2009 - 22.10.2009 în calitate de administrator al SC EA SRL și ulterior în perioada 23.10.2009 - 31.03.2012 în calitate de coadministrator al SC EA SRL, împreună cu inculpatul VA, a comercializat în perioada 26.05.2009 - 22.10.2009 un număr de 19 autoturisme second-hand cumpărate din Germania, ascunzând sursa taxabilă în sensul că nu a evidențiat în actele contabile ale societății valoarea reală de impozitare a autoturismului (valoarea de vânzare) ci doar marja de profit (diferența dintre valoarea de vânzare și valoarea de cumpărare), iar în perioada 23.10.2009 - 31.03.2012 a comercializat împreună cu inculpatul VA 2009 un număr de 71 autoturisme second-hand cumpărate din Germania, ascunzând sursa taxabilă în sensul că nu a evidențiat în actele contabile ale societății valoarea reală de impozitare a autoturismului (valoarea de vânzare), ci doar marja de profit (diferența dintre valoarea de vânzare și valoarea de cumpărare), sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (constând în plata TVA).
În sarcina inculpatului VA s-a reținut că în perioada 23.10.2009 - 31.03.2012 în calitate de coadministrator al SC EA SRL, împreună cu inculpatul II, a comercializat în perioada 23.10.2009 - 31.03.2012 un număr de 71 autoturisme second-hand cumpărate din Germania, ascunzând sursa taxabilă în sensul că nu a evidențiat în actele contabile ale societății valoarea reală de impozitare a autoturismului (valoarea de vânzare), ci doar marja de profit (diferența dintre valoarea de vânzare și valoarea de cumpărare), sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (constând în plata TVA).
La soluționarea cauzei au fost avute în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarația martorului Căciulă Marian (filele 45-47 vol. I), proces verbal ANAF - DGFP Brașov (filele 50-53 vol. I), raport de inspecție fiscală, decizia de impunere și procesul verbal întocmite de ANAF - DGFP Brașov - AIF - Serviciul de Inspecție Fiscală nr. 4 (filele 60 -95 vol. I), formulare SCAC 2004 schimb de informații între autoritățile fiscale din România și Germania (filele 96 - 145 vol. I), proces verbal + situații întocmite cu autovehiculele achiziționate (filele 146 -156 vol. I), proces-verbal verificare sediu SC EA SRL ( fila 5, vol. II) proces verbal ridicare evidență contabilă SC EA SRL (filele 7, 8, vol. II) proces verbal de predare evidență contabilă SC EA SRL (filele 9 - 13, vol II) balanțele de verificare, jurnalele de vânzări și jurnalele de cumpărări aferente perioadei aprilie 2007 - martie 2012, 99 de facturi fiscale de achiziții autovehicule second hand efectuate în perioada 27.04.2007 - 27.03.2012, 96 de facturi fiscale de vânzare autovehicule second hand efectuate în perioada 27.04.2007 - 27.03.2012 ( filele 18 - 539, vol. II), adresele din datele 12.08.2010 și 04.09.2012 către AFP Săcele, fișa sintetică totală editată la data de 21.09.2012 și actele anexate: declarații 300, 390 și 394 8filele 1 - 175 vol. III), extras Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov ( filele 233 - 238, vol. III),
și cele administrate în faza cercetării judecătorești:certificatul de atestare fiscală eliberat pentru SC EA SRL la 24.04.2012 (fila 18 dosar instanță), informații privind SC EA SRL furnizate de Oficiul Registrului Comerțului (filele 22-34), extras din registrul unic de control al SC EA SRL, (fila 39) copii ale înscrisurilor comunicate de martorul Căciulă Marian inculpaților (filele 40-41), declarațiile inculpaților II (filele 44-45) și VA (filele 42-43), declarațiile martorilor Lăzurca Ana Felicia (filele 51-52) și Căciulă Marian Bogdan (filele 53-54).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt:
Societatea SC EA SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov în data de 19.12.2006 sub numărul 67579 având ca asociat unic și administrator pe învinuitul II, sediul fiind stabilit în corn. Tărlungeni, sat Cărpiniș nr. 967A, jud. Brașov, având ca obiect de activitate - Comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare (sub 3,5 tone).
În data de 29.10.2009, în baza încheierii nr. 18274 din data de 28.10.2009 a fost înregistrat Actul Adițional nr. 1 prin care învinuitul II ceda 10 părți sociale (50%) din societate către învinuitul VA care devenea asociat în societate și administrator, societatea urmând a fi administrată de cei doi învinuiți cu puteri egale.
În perioada de la înființare până la data de 24.05.2012 (data finalizării inspecției fiscale), inculpații, în calitate de administratori ai SC EA SRL au achiziționat autoturisme second hand din Germania pe care le-au comercializat pe piața din România. În perioada 2007 - 2008, inculpatul II, în calitate de asociat unic și administrator al SC EA SRL a achiziționat din Germania și a valorificat pe piața românească mai multe autoturisme second-hand în regim normal de taxare, supusă cotei standard de TVA în procent de 19% aplicată asupra bazei de impozitare reprezentând prețul de vânzare al autoturismelor, cu respectarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Astfel, în anul 2007 a fost colectat TVA în cuantum de 20.314 lei aferent livrării de autoturisme în valoare de 106.918 lei. în anul 2008, a fost colectat TVA în valoare de 5401 lei aferent livrării de autoturisme în valoare de 28.431 lei.
Începând cu luna mai 2009, societatea a procedat la modificarea regimului fiscal pentru livrarea autoturismelor second-hand în sensul că nu a mai aplicat regimul normal de taxare cu cota standard de TVA ci a aplicat regimul special pentru bunuri second hand, TVA fiind colectat numai la marja de profit calculată ca diferență intre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al autoturismelor. Astfel, în anul 2009 a fost colectată TVA în valoare de 1649 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 546.160 lei, în anul 2010 a fost colectată TVA în valoare de 5123 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 902.089 lei, în anul 2011 a fost colectată TVA în valoare de 7013 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 674.567 lei iar în trimestrul I al anului 2012 a fost colectată TVA în valoare de 2164 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 390.222 lei.
Din documentele prezentate de administratorii societății au fost identificați diverși furnizori din Germania care au livrat către SC EA SRL autoturisme în regim de achiziții intracomunitare second-hand, dintre care, furnizorii a căror livrări a depășit suma de 15.000 de euro sunt: DAIMLER AG MERCEDES BENZ, DE 812526315; KFZ-HANDEL, DE 196345811; ODENDAHL&HEISE GMBH, DE 122810512; PETER PETERS KFZ GMBH, DE 270276999; SPECIAL CARS, DE 207080316. În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, ANAF a solicitat autorității fiscale federale din Germania efectuarea de verificări cu privire la natura tranzacțiilor și regimul fiscal aplicabil tranzacțiilor desfășurate de contribuabili din Germania cu SC EA SRL.
Din informațiile furnizate de autoritatea federală fiscală germană, a rezultat că societățile germane au efectuat, către SC EA SRL livrări intracomunitare de autoturisme second hand în regim de scutire de TVA, în echivalentul din legislația fiscală germană a art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal. Pentru aplicarea scutirii de TVA în Germania, SC EA SRL, în calitate de cumpărător, a comunicat furnizorilor de autoturisme din Germania codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România, astfel încât societatea a realizat o achiziție intracomunitară de bunuri, impozabilă în România conform prevederilor art. 126 alin. 3 lit. a și alin. 8 lit. c și art. 1301 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
Pentru aplicarea regimului special pentru bunuri second hand reglementat prin prevederile art. 1522 din Legea 571/2003 și prin pct. 64 din normele metodologice de aplicare a codului fiscal, societatea trebuia să îndeplinească condițiile impuse de alin. 2 al art. 1522 din legea 571/2003 care precizează:
"Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligația colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziționat din interiorul comunității, de la unul din următorii furnizori:
a) o persoană neimpozabilă;
b) o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 141 alin. 2 lit. g;
c) o întreprindere mică, în măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de capital;
d) o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special."
Din verificarea documentelor de achiziție, respectiv a facturilor, precum și din informațiile comunicate de autoritatea federală fiscală germană a rezultat că achizițiile nu au fost efectuate de la persoane care să îndeplinească una din condițiile prev. de art. 1522 aiin. 2 din Legea 571/2003. Ca urmare SC EA SRL nu avea dreptul de a aplica regimul special pentru bunurile second hand achiziționate, chiar dacă bunurile livrate îndeplineau condițiile de bunuri second hand în accepțiunea art. 1251 alin. 3 și art. 1522 alin. 2 din Legea 571/2003.
De fapt, la momentul achiziției autoturismelor din Germania, SC EA SRL nu a plătit TVA la achiziție în statul german, însă a comunicat furnizorilor de autoturisme codul său de înregistrare în scopul de TVA din România, cu motivația de a se evita o dublă plată pentru același autoturism a TVA, una în statul german și una în statul român.
În momentul aducerii autoturismelor în România, inculpații s-au prevalat de un text de lege care nu le era aplicabil în scopul evitării plății TVA către statul român, aplicând un regim special de taxare pentru bunuri second hand, colectând TVA numai la marja de profit calculată ca diferență între prețul de vânzare și prețul de cumpărare al autoturismelor.
Astfel, în perioada 26.05.2009 - 22.10.2009 inculpatul II în calitate de asociat unic și administrator al SC EA SRL Tărlungeni, a achiziționat 19 mașini second hand din Germania pe care le-a înstrăinat către diverse persoane fizice din România potrivit următoarelor 19 facturi fiscale" 7/26.05.2009, 8/31.05.2009, 9/18.06.2009, 10/21.06.2009, 11/28.06.2009, 12/04.07.2009, 13/11.07.2009, 14/15.07.2009, 15/17.07.2009, 16/19.07.2009, 17/14.08.2009, 18/15.08.2009, 19/15.08.2009, 20/14.09.2009, 21/19.09.2009, 22/24.09/2009, 23/03.10.2009, 24/17.10.2009, 25/17.10.2009.
Pentru vânzarea acestor autoturisme a fost aplicat regimul special pentru bunuri second hand, TVA fiind colectată numai la marja de profit, în acest fel producându-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă de 102.190 lei din care 82.961 lei TVA de plată, 6.785 lei dobânzi de întârziere și 12.444 lei penalități de întârziere, până la data de 24.04.2012.
Ulterior, în perioada 23.10.2009 - 31.03.2012, învinuiții II și VA în calitate de administratori cu puteri egale în societatea SC EA SRL au achiziționat 71 de mașini second hand din Germania pe care le-au înstrăinat la diverse persoane fizice din România potrivit următoarelor facturi fiscale:
26/26.10.2009, 27/11.11.2009, 28/29.11.2009, 29/19.12.2009, 30/16.01.2010, 31/18.01.2010, 32/08.02.2010, 33/17.02.2010, 34/17.02.2010, 35/18.02.2010, 36/06.03.2010, 37/14.03.2010, 38/24.03.2010, 39/06.04.2010, 40/10.04.2010, 41/22.05.2010, 42/22.05.2010, 43/24.05.2010, 44/12.06.2010, 45/19.06.2010, 46/27.06.2010, 47/27.06.2010, 48/28.06.2010, 49/10.07.2010, 50/14.07.2010, 51/23.07.2010, 52/14.08.2010, 53/17.08.2010, 54/21.08.2010, 55/01.10.2010, 56/11.11.2010, 57/18.11.2010, 58/19.11.2010, 59/20.11.2010, 60/18.12.2010, 61/21.12.2010, 61/02.02.2011, 62/01.03.2011, 63/12.03.2011, 64/26.03.2011, 65/04.04.2011, 66/22.04.2011, 67/30.04.2011, 68/04.05.2011, 69/04.05.2011, 70/22.05.2011, 71/18.06.2011, 72/25.06.2011, 73/11.07.2011, 74/13.07.2011, 75/30.07.2011, 76/06.08.2011, 77/07.08.2011, 78/20.08.2011, 79/18.09.2011, 80/08.10.2011, 81/15.10.2011, 82/15.10.2011, 83/14.11.2011, 84/22.12.2011, 85/23.12.2011, 86/09.01.2012, 87/02.02.2012, 88/04.02.2012, 89/04.02.2012, 90/18.02.2012, 91/24.02.2012, 92/01.03.2012, 93/06.03.2012, 94/12.03.2012, 95/28.03.2012.
Pentru vânzarea acestor autoturisme a fost aplicat regimul special pentru bunuri second hand, TVA fiind colectată numai la marja de profit, în acest fel producându-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă de 507.834 lei din care 447.674 lei TVA de plată, 7.094 lei dobânzi de întârziere și 53.066 lei penalități de întârziere, datorate până la data de 24.04.2012.
Toate aceste aspecte au fost corect reținute în actul de sesizare a instanței și nu au fost contestate de inculpați.
Instanța apreciază, însă, contrar celor reținute de Ministerul Public, că aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 al. 1lit. a și al. 2 din L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 al. 1 lit. a din L 241/2005 "constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale";.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii în cazul de față se constată că nu există o acțiune de ascundere a bunului sau sursei impozabile. În toate documentele fiscale au fost menționate expres bunurile tranzacționate, valoarea de vânzare și de cumpărare și s-a precizat expres și modul de calcul al taxei pe valoare adăugată. La toate controalele desfășurate de organele fiscale au fost prezentate toate documentele contabile, inclusiv facturile fiscale cuprinzând toate aceste elemente și precizarea că TVA este inclusă și nedeductibilă. Contabilitatea firmei administrată de inculpați a fost ținută cu respectarea tuturor dispozițiilor privind tipurile de evidență, registrele ce trebuie completate și modalitatea de transmitere a datelor și evidențelor, în acest sens existând controale ale autorităților statului în urma cărora nu s-au constatat încălcări ale normelor incidente.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, tribunalul constată că infracțiunea de evaziune fiscală poate fi comisă numai cu vinovăție sub forma intenției directe, calificate prin scop, scopul fiind sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Din modul în care inculpații au derulat și administrat activitatea în cadrul societății SC EA SRL rezultă fără dubiu că aceștia au avut în permanență reprezentarea că acționează cu respectarea tuturor prevederilor legale, fiind exclusă orice formă de intenție în eludarea dispozițiilor legale privind plata TVA. Astfel instanța are în vedere că evidența contabilă era ținută de persoane cu pregătire de specialitate în domeniu, care au confirmat faptul că regimul special de calcul al taxei pe valoare adăugată este corect aplicat de societate. În acest sens este declarația martorei Lăzurcă Ana Felicia, expert contabil, care a arătat că în baza unui contract de prestări serviciu a ținut evidența contabilă a firmei administrate de inculpați , că aceștia nu păreau a avea cunoștințe în domeniu și că au colaborat anterior cu altă contabilă, cu care s-a consultat și martora și a ajuns la concluzia că pentru achizițiile intracomunitare de autovehicule second-hand în toate cazurile taxa pe valoare adăugată se plătește numai pentru marja de profit.
Inculpatul II a arătat în declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și fața instanței că a luat decizia modificării regimului de plată a TVA după ce la începutul anului 2009 s-a deplasat la un târg auto din localitatea Cluj Napoca unde a observat că societățile comerciale care vindeau mașini în acel târg nu aplicau regimul normal de taxare cu cota standard TVA, ci regimul special de taxare pentru bunuri second hand importate din spațiul intracomunitar.
În acest sens, inculpatul a afirmat că a luat legătura cu un angajat din cadrul AFP Săcele, martorul CMB care i-a confirmat că pentru achizițiile de autoturisme second hand din spațiul intracomunitar este corect să se aplice un regim special de taxare.
Martorul CMB confirmă existența unei discuții cu inculpatul II afirmând că i-a pus la dispoziție texte de lege care reglementează regimul special de plată a TVA pentru bunuri second hand, fără a-1 sfătui în vreun fel.
În declarația dată în fața instanței martorul a arătat că i-a comunicat inculpatului copii ale textului art. 1522 din Legea 571/2003 și normele metodologice de aplicare a codului fiscal, explicându-i că este necesar să țină o evidența suplimentară, respectiv registre pentru intrările de bunuri, pentru vânzări în regim special și registre pentru determinarea marjei de profit. Martorul a precizat că nu a purtat discuții cu inculpați despre declarația 390 și comunicarea acesteia, efectele produse de această comunicare, arătând că nu a discutat cu inculpații nici despre condițiile pe care trebuia să le îndeplinească furnizorul pentru a deveni aplicabil regimul special de plata a TVA, subliniind că obligația verificării îndeplinirii acestor condiții revenea inculpaților.
Instanța reține că inculpații aveau obligația verificării îndeplinirii acestor condiții, însă nu au cunoscut necesitatea efectuării acestor verificări, după cum nu au cunoscut efectele comunicării către furnizorul de autovehicul second-hand, a codului de înregistrare în scop de TVA din România , respectiv faptul că odată comunicat acest cod această comunicare echivala cu asumarea obligației plății TVA în România, cu scutirea furnizorului de plată a acestei taxe, pentru evitarea dublei impuneri. Este vorba de o eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor legale privind aplicarea regimului special de plată a taxei pe valoare adăugată, dispoziții ale unei legi speciale nepenale, cu privire la care chiar persoanele cu calificare de specialitate nu au fost în măsură să ofere explicații corecte și complete. Martora Lăzurcă Ana Felicia, a arătat în declarația dată în fața instanței că numai după ce împotriva inculpaților au fost demarate cercetările în prezenta cauză a aflat și a înțeles care este modul corect de aplicare a dispozițiilor legale în discuție. În aceste condiții este nerezonabil să li se pretindă inculpaților, care nu au pregătire de specialitate în domeniul financiar-fiscal și de contabilitate, să înțeleagă și să interpreteze dispozițiile fiscale, chiar dacă un extras din legislația aplicabilă le-a fost comunicat.
Tribunalul reține că după modificarea regimului de stabilire a TVA prețurile autovehiculelor au scăzut, întrucât inculpații nu percepeau de la cumpărători contravaloarea acestei taxe. Din această perspectivă se remarcă faptul că inculpații nu au fost de rea-credință, îmbogățindu-se cu valoarea taxei percepute, dar neplătite statului, ci dimpotrivă, apreciind că această taxă nu este datorată nu au inclus-o în prețul de vânzare al autovehiculelor, taxa fiind calculată și percepută doar la marja de profit.
De altfel, descrierea faptei în actul de sesizare a instanței, în partea în care se realizează încadrarea juridică nu corespunde realității: în facturile fiscale și actele contabile fiind evidențiată valoarea de impozitare a bunurilor, respectiv valoarea de vânzare. Ceea ce se reproșează în realitate inculpaților este faptul că au aplicat în mod greșit un regim special pentru plata TVA, or acest lucru pe de o parte nu s-a realizat în scopul eludării obligațiilor fiscale și pe de altă parte nu s-a realizat în cunoștință de cauză.
Inculpații au acționat cu maximă transparență în întocmirea actelor contabile și au ținut evidențele contabile cu înscrierea tuturor tranzacțiilor, însă dintr-o greșită interpretare a dispozițiilor fiscale, care nu le este imputabilă în opinia instanței, au ales un regim de plată a TVA care nu era corect. Rezultatul a fost acela că pentru bunurile vândute prin societatea administrată de inculpați nu a fost plătită TVA în mod corect, respectiv la întreaga valoare de vânare a autovehiculelor, ci s-a calculat și plătit taxa numai pentru marja de profit. Pentru această eroare, însă, tribunalul apreciază că nu li se poate reține în sarcină inculpaților nici cea mai mică culpă în sensul prevăzut de art. 19 al. 1 pct. 2 cod penal. Este evident că inculpații nu au prevăzut rezultatul aplicării regimului special de plată al TVA, respectiv faptul că pentru bunurile supuse acestui regim nu este percepută TVA nici în statul din care importau bunurile și nici în Țară, fiind încălcate astfel prevederile legale, dar instanța apreciază că nici nu puteau să-l prevadă. În aprecierea existenței culpe fără prevedere criteriul la care organele judiciare se raportează este aceea a unei persoane normale și atente cu nivelul de pregătire al inculpaților. Incontestabil obligația de verifica respectarea prevederilor legale le revenea inculpaților în calitate de administratori ai SC EA SRL, însă posibilitatea acestora de a prevedea că alegerea regimului special de plată a TVA și modul de aplicare nu este corect era inexistentă.
Inculpații au acționat ca persoane normale și chiar diligente, informându-se în prealabil despre regimul special al TVA de la un angajat al organelor fiscale (martorul Căciulă), au angajat o persoană cu pregătire de specialitate care le-a confirmat legalitatea modului de derulare a tranzacțiilor și de întocmire a documentelor fiscale și s-au informat de pe piață despre modul de lucru al societăților comerciale cu același obiect de activitate. Toate rezultatele acestor verificări le-au confirmat corectitudinea modului de lucru, iar împrejurarea că societatea a fost supusă unor controale din partea Gărzii Financiare care nu a semnalat nicio încălcare a regimului de stabilire și plată a TVA a întărit această convingere. Este adevărat că organele fiscale desfășoară controale tematice și că în cadrul controalelor efectuate la societatea administrată de inculpați nu s-au constatat încălcări ale normelor privind regimul TVA întrucât nu aceste aspecte au fost verificate, însă raportat la lipsa de pregătire în domeniu a inculpaților, instanța acceptă apărările acestora potrivit cărora au înțeles în urma acestor controale că modul de lucru era corect.
Faptul că anterior aplicării regimului special societatea a aplicat regimul normal de stabilire și plată a TVA nu este interpretat de instanță ca o dovadă a relei credințe a inculpaților, a faptului că aceștia cunoșteau care era modalitatea corectă de stabilire a taxei și la un moment dat au decis să o eludeze. Instanța constată că inculpații au apreciat că după aderarea României la Uniunea Europeană legislația fiscală a suferit modificări și că au înțeles că regimul special de stabilire a acestei taxe reprezintă o facilitate pe care au cunoscut-o cu întârziere, dar pe care au aplicat-o de îndată ce au aflat despre posibilitatea de uza de ea în mod legal.
Instanța constată că faptele comise de inculpați nu întrunesc elementele constitutive ale niciunei infracțiuni, ci constituie abateri de la normele fiscale, pentru care răspunde patrimonial societatea comercială, în condițiile legii.
Prin urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b cod de procedură penală instanța va dispune achitarea inculpaților II de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (90 acte materiale) și VA, , de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (71 acte materiale), constatând că faptele descrise în rechizitoriu nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza art. 346 al. 4 cod de procedură penală va fi lăsată nesoluționată acțiunea civilă pornită de Statul Român prin ANAF împotriva inculpaților.
În baza art. 357 al. 2 lit. c cod de procedură penală se va dispune ridicarea (la rămânerea definitivă a sentinței) măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanța procurorului din 14.08.2012, respectiv:
- sechestrul asigurător asupra autovehiculului marca BMW 525 D 5/D DL91, având nr. de înmatriculare BV 68 VAA, proprietatea inculpatului VA,
- sechestrul asigurător asupra imobilului de 46,49 mp înscris în CF 4898 Săcele, nr. top. 7141/1/1/1/b/1/1/13/9 și a cotei de 8,6/530 din părțile de uz comun situat în Săcele, str. Viitorului, bl. 26, sc. A, ap. 9 proprietatea inculpatului II în cotă de 1/1 împreună cu soția sa Ionescu Simona Otilia,
- sechestrul asigurător asupra terenului intravilan în suprafață de 1878 mp înscris în CF nr. 101967 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
- sechestrul asigurător asupra terenului arabil în suprafață de 6 122 mp înscris în CF nr. 101968 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
și prin ordonanța procurorului din 22.08.2012, respectiv:
- poprirea asigurătorie asupra contului bancar deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA aparținând inculpatului VA în limita sumei de 507.734 lei și
-poprirea asigurătorie asupra conturilor bancare deschise la BANCA TRANSILVANIA și SC PROCREDIT BANK SA aparținând inculpatului II în limita sumei de 610.024 lei.
În baza art. 192 al. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi lăsate în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parțiale ale avocaților din oficiu ale inculpaților, de câte 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b cod de procedură penală achită pe inculpații:
-II de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (90 acte materiale)
-VA, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (71 acte materiale).
În baza art. 346 al. 4 cod de procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă pornită de Statul Român prin ANAF împotriva inculpaților.
În baza art. 357 al. 2 lit. c cod de procedură penală dispune ridicarea (la rămânerea definitivă a sentinței) a măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanța procurorului din 14.08.2012, respectiv:
-sechestrul asigurător asupra autovehiculului marca BMW 525 D 5/D DL91, având nr. de înmatriculare BV 68 VAA, proprietatea inculpatului VA,
-sechestrul asigurător asupra imobilului de 46,49 mp înscris în CF 4898 Săcele, nr. top. 7141/1/1/1/b/1/1/13/9 și a cotei de 8,6/530 din părțile de uz comun situat în Săcele, str. Viitorului, bl. 26, sc. A, ap. 9 proprietatea inculpatului II în cotă de 1/1 împreună cu soția sa Ionescu Simona Otilia,
- sechestrul asigurător asupra terenului intravilan în suprafață de 1878 mp înscris în CF nr. 101967 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
- sechestrul asigurător asupra terenului arabil în suprafață de 6 122 mp înscris în CF nr. 101968 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
și prin ordonanța procurorului din 22.08.2012, respectiv:
-poprirea asigurătorie asupra contului bancar deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA aparținând inculpatului VA în limita sumei de 507.734 lei și
-poprirea asigurătorie asupra conturilor bancare deschise la BANCA TRANSILVANIA și SC PROCREDIT BANK SA aparținând inculpatului II în limita sumei de 610.024 lei.
În baza art. 192 al. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parțiale ale avocaților din oficiu ale inculpaților, de câte 150 lei.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul VA și de la comunicare pentru inculpatul II, partea responsabilă civilmente SC EASRL și partea civilă Statul Român prin ANAF.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2013.
