Excepţie de neconstituţionalitate ridicată de inculpat. Nepronunţarea instanţei asupra acestei cereri. Confiscare specială. Omisiunea instanţei de a enumera şi individualiza bunurile supuse confiscării. Consecinţe

C. pen., art. 317, art. 118 lit. b)

Omisiunea instanţei de judecată de a se pronunţa asupra unei cereri ce priveşte o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de inculpat echivalează cu o încălcare a garanţiei drepturilor procesuale, în special a dreptului la apărare şi, ca atare, cu o nesolu-ţionare a fondului cauzei.

Măsura de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., a bunurilor destinate să servească la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului impune enumerarea şi individualizarea bunurilor respective ca o garanţie a executării unei atari măsuri.

C.A. Alba-lulia, Secţia penală, decizia nr. 117/A din 12 aprilie 2006

Prin sentinţa penală nr. 294 din 21 noiembrie 2003 a Trib. Sibiu, a fost condamnat inculpatul M.A. la o pedeapsă rezultantă de 1,6 ani închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 317 C. pen., art. 4 alin. (1) O.U.G. nr. 31/2002 şi art. 4 alin. (2)

O.U.G.nr. 31/2002.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor destinate să servească la săvârşirea infracţiunii reţinute.

Determinând vinovăţia inculpatului în limita infracţiunilor expuse, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că acesta a deţinut înscrisuri, casete şi CD-uri cu însemne fasciste, precum şi un număr de 88 fotocopii ale revistei „WOTAN” în vederea răspândirii lor participanţilor la festivalul de artă medievală din Sighişoara în data de 26 iulie 2003.

S-a mai reţinut că inculpatul a desfăşurat o activitate de difuzare cu titlu gratuit a unor materiale ce incită la ură rasială, religioasă, de discriminare şi de promovare a cultului unor persoane vinovate de crime de război, precum cea a lui Adolf Hitler.

împotriva hotărârii a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Trib. Sibiu şi inculpatul M.A.

în expunerea motivelor de apel. Parchetul a criticat. în esenţă, incompleta dispoziţie a instanţei cu privire la confiscarea de la inculpat a bunurilor destinate să servească la săvârşirea infracţiunii reţinute, în sensul neindividualizării acestor bunuri, ceea ce face neexecutabilă măsura confiscării.

Inculpatul M.A. nu şi-a motivat apelul.

Apelul Parchetului este fondat atât pentru motivul expus, cât şi pentru un alt considerent, ce va fi dezvoltat mai jos.

1. La termenul de judecată din 11 mai 2005 la Trib. Sibiu, M.A. a sesizat instanţa cu o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 C. pen., în privinţa cărora a fost trimis în judecată.

La acest termen de judecată, instanţa a amânat soluţionarea cauzei pentru îndeplinirii procedurii speciale în atari cazuri, cum ar fi expunerea poziţiei Ministerului Public cu privire la excepţia invocată.

Ulterior, instanţa de judecată a omis să se mai pronunţe în vreun fel asupra acestei excepţii.

Ca atare, instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru inculpat, de natură a-i garanta respectarea dreptului la apărare şi să influenţeze soluţia procesului, situaţie ce echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei.

2. Referitor la confiscarea specială, instanţa, dispunând această măsură, nu a indicat în mod explicit care anume bunuri fac obiectul confiscării, aspect ce face ca măsura să nu poată fi aptă de executare.

Se impunea individualizarea bunurilor ce urmau să fie confiscate, în situaţia în care de la inculpat au fost ridicate o multitudine de bunuri, iar nu toate au constituit obiectul confiscării.

Faţă de cele arătate mai sus, Curtea a admis apelurile Parchetului şi al inculpatului M.A. şi a desfiinţat hotărârea atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, Trib. Sibiu.

<

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Excepţie de neconstituţionalitate ridicată de inculpat. Nepronunţarea instanţei asupra acestei cereri. Confiscare specială. Omisiunea instanţei de a enumera şi individualiza bunurile supuse confiscării. Consecinţe