Lipsa încheierii de şedinţă. Consecinţe. Nesoluţionarea laturii civile a cauzei în cazul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu. Nelegalitate
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 305
soanei vătămate prin reprezentantul său legal să prezinte situaţia asupra întinderii pagubei materiale sau a daunelor morale.
C.A. Alba-lulia, Secţia penală, decizia nr. 21 O/A din 20 iulie 2006
Prin sentinţa penală nr. 110 din 29 mai 2006, pronunţată de Trib. Sibiu în dosarului nr. 6500/2005, inculpatul D. V. a fost condamnat la 3 ani şi 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a), b) C. pen.
In baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
S-a constatat că pentru minora P.M., Ministerul Public nu a exercitat acţiune civilă în baza art. 17 şi 45 C. proc. pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de C.J. A.S. Sibiu.
In considerentele hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că în data de 27 septembrie 2005, după ce în prealabil, victima a intenţionat să-l lovească pe inculpat cu o secure în cap, aceasta din urmă a dezarmat-o şi luând un băţ, i-a aplicat lovituri repetate pe tot corpul, cauzându-i leziuni ce au condus la deces, cu toate că a fost supus intervenţiilor chirurgicale.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a reţinut că Ministerul Public nu a exercitat din oficiu acţiunea civilă în favoarea copilului minor al victimei, numita P.M.
împotriva sentinţe au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Trib. Sibiu şi inculpatul D.V.
Parchetul a invocat că instanţa de judecată a omis să întocmească încheierea de amânare a pronunţării, cu ocazia şedinţei din 23 mai 2006, greşita schimbare de încadrare juridică, greşita reţinere a circumstanţei atenuante şi eronata soluţionare a laturii civile raportat la partea civilă minoră.
Inculpatul a adus critici de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate solicitând reducerea acestora.
Apelurile sunt fondate.
1. Judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 17 mai 2006, iar instanţa a dispus amânarea pronunţării în 23 mai 2006.
Cu toate acestea, din dosarul cauzei rezultă că pronunţarea efectivă a avut loc în 29 mai 2006.
Curtea constată că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 305 şi 306 C. proc. pen., care instituie obligativitatea întocmirii unei încheieri de şedinţă cu ocazia fiecărei şedinţe de judecată.
2. Curtea reţine că în mod greşit a dispus instanţa de fond soluţionarea laturii civile a cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen., care atestă că acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu.
Instanţa de judecată era obligată să ceară persoanei vătămate prin reprezentant legal, să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunei morale şi să se pronunţe în acest sens, independent de atitudinea pasivă a procurorului.
Potrivit art. 17 alin. (2) C. proc. pen., respectarea principiului oficialităţii îi incumbă şi instanţei de judecată, nu numai organului de urmărire penală.
Conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de judecată este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Ca atare, apelurile Parchetului şi inculpatului vor fi admise, cu consecinţa desfiinţării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spere rejudecare instanţei de fond, conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
