Executarea alăturată a amenzii şi a pedepsei închisorii. Graţiere. Săvârşirea unei infracţiuni în termenul condiţie a graţierii
| Comentarii |
|
Decretul-lege nr. 23/1990, art. 1, art. 4
în cazul incidenţei unei graţieri condiţionate, dacă în termenul de definitivare a efectelor graţierii cel condamnat săvârşeşte o nouă infracţiune, se revocă beneficiul graţierii, iar pedeapsa care a fost graţiată se va executa alăturat de pedeapsa care se aplică pentru noua infracţiune, chiar dacă cele două pedepse au o natură juridică diferită, niciun text de lege necondiţionând cumulul în raport de pedepsele aplicate.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 2269 din 3 noiembrie 1992
Judecătoria Braşov, prin sentinţa penală nr. 1393 din 26 iulie 1991, a condamnat pe inculpatul I.C.D. la 15.000 de lei amendă, pentru
săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fară permis de conducere, prevăzută în art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
In baza art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990, s-a înlăturat beneficiul graţierii cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 869/1990 a Judecătoriei Braşov, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat şi s-a dispus că inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare pe lângă cea de 15.000 de lei amendă aplicată în cauză.
Instanţa a reţinut că, în ziua de 18 mai 1991, inculpatul a condus un autoturism fară a poseda permis de conducere.
Tribunalul Judeţean Braşov, prin decizia penală art. 75 din 28 ianuarie 1992, a admis recursul declarat de inculpat, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990 referitoare la înlăturarea beneficiului graţierii pedepsei de 2 ani închisoare şi a dispus să execute numai pedeapsa de 15.000 de lei amendă.
Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.
Potrivit art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990, cei graţiaţi care în curs de 3 ani săvârşesc din nou o infracţiune intenţionată, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa rămasă neexecutată ca urmare a graţierii.
Din examinarea hotărârii rezultă că instanţa de recurs şi-a întemeiat soluţia pe natura deosebită a celor două pedepse, prima cu privare de libertate şi a doua cu amendă, considerând că ele nu pot fi executate împreună.
Motivarea este lipsită de temei juridic, deoarece prin această interpretare s-a adăugat la lege, graţierea prevăzută în art. 1 din Decretul-lege nr. 23/1990 operând sub rezerva instituită prin art. 4, care impune celor graţiaţi de a nu săvârşi din nou o infracţiune intenţionată în curs de 3 ani, sub sancţiunea înlăturării beneficiului graţierii.
Natura diferită a pedepselor este lipsită de semnificaţie juridică şi nu constituie un impediment pentru aplicarea textului de lege menţionat, incidenţa ei nefiind condiţionată de condamnarea făptuitorului, pentru noua infracţiune, tot la pedeapsa închisorii.
In consecinţă, admiţând recursul declarat de inculpat şi înlăturând în mod greşit aplicarea art. 4 din Decretul-lege nr. 23/1990, instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii.
Aşa fiind, recursul extraordinar a fost admis, decizia atacată a fost casată şi recursul inculpatului respins.
