Faptă comisă în perioada termenului de încercare. Reţinerea recidivei postcondamnatorii, cu consecinţa revocării pedepsei anterioare
| Comentarii |
|
Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, „instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune”. Sintagma „executare în întregime a pedepsei” urmăreşte executarea pedepsei într-un loc de deţinere, aşa încât prin revocarea primei suspendări nu mai este posibilă menţinerea modalităţii de individualizare a pedepsei, în sensul suspendării condiţionate sau sub supraveghere a pedepsei rezultante în urma cumulului aritmetic. Prin urmare, o nouă suspendare a executării pedepsei este exclusă tocmai ca efect al revocării.
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Decizia nr. 120 din 3 februarie 2012
Prin sentința penală nr. 669/24.06.2011, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 11327/212/2011, s-au hotărât următoarele:
în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, a fost condamnat inculpatul R.M. la o pedeapsă de 1 an închisoare.
în baza art. 83 alin. (1) C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag, definitivă prin nerecurare, pedeapsă ce se va executa alăturat cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin prezenta; în final inculpatul R.M. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pedeapsa va fi executată în regim de detenție, conform art. 57 C.pen.
în baza art. 71 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C.pen. pe durata executării pedepsei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul R.M., în declarația dată pe parcursul judecății, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care a declarat că le cunoaște, și le însușește și nu a solicitat administrarea altor probe.
Având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a învinuirii aduse, a fost admisă cererea formulată de acesta, privind judecarea cauzei conform procedurii speciale reglementate de art. 3201C.proc.pen., respectiv „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, astfel că, în temeiul art. 3201alin. (2) C.proc.pen., nu au mai fost administrate celelalte probe din faza urmăririi penale.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că inculpatul R.M., în ziua de 7.12.2008, a condus autoturismul marca D. pe DN2A fără a poseda permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa nr. 978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Dolj.
Astfel, în acea zi, în jurul orelor 16:13, lucrătorii poliției rutiere, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DN2A, la km. 202 l-au depistat cu aparatul Radar pe inculpatul R.M., în timp ce acesta rula cu o viteză de 124 km/h, fiind înregistrat pe caseta B1099, astfel că s-a procedat la scoaterea din trafic, prin oprirea acestuia de către echipajul de poliție. La volan se afla inculpatul, iar în autoturismul condus de acesta alte două persoane, respectiv A.R. și M.A.
în prezența martorilor asistenți T.I. și D.C., inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere, dar a condus autoturismul de la domiciliul său, în scopul verificării stării de funcționare, deoarece dorea să-l vândă lui A.R.
Urmare verificărilor efectuate, s-a constatat, prin adresa nr. 978469/30.12.2008, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Dolj emisă la data de 30.12.2008, că inculpatul R.M. nu figura ca posesor al permisului de conducere auto.
Situația de fapt expusă și reținută este dovedită nu doar de declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a învinuirii ce i se aduce, atât cea din faza urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, dar și prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de depistare, cu planșe foto, proces-verbal de constatare a actelor premergătoare efectuate, declarațiile martorilor T.I., D.C., adresa nr. 978469/30.12.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Dolj, din coroborarea cărora s-a dovedit vinovăția inculpatului R.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii față de care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Deoarece inculpatul a comis o nouă infracțiune, în condițiile în care anterior fusese condamnat tot pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice și beneficiase de clemența legii, pedeapsa fiind dispusă de judecător cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, clemență pe care inculpatul nu a înțeles-o, în sensul de a nu mai încălca legea penală, aspecte ce duc la un pericol social mai crescut, instanța a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și nici suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De altfel, dispozițiile art. 83 C.pen. nu fac vorbire de posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, remarcând voința legii ca, în atare situații, în care inculpatul săvârșește o altă infracțiune în interiorul termenului de încercare, cele două pedepse că nu se contopească, ci să se execute alăturat o sancțiune impusă de lege pentru perseverența infracțională a inculpatului.
în drept, fapta inculpatului R.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R.M. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. (1) și art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, dispozițiile procedurale prevăzute de art. 3201alin. (7) C.proc.pen., inculpatul urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile față de care s-a dispus trimiterea sa în judecată, gradul de pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptei de către inculpat, dar și de aspectul că inculpatul a recunoscut în totalitate învinuirea ce i s-a adus, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă între limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, spre minimul special astfel redus, aceea de 1 an închisoare.
împotriva sentinței penale nr. 669/24.06.2011 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 11327/212/2011 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul R.M.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a criticat omisiunea primei instanțe de aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. a) C.pen., dat fiind că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag.
Inculpatul R.M. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, în considerarea datelor personale favorabile, a distanței scurte parcurse, a atitudinii sincere avute pe parcursul procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3856alin. (3) C.proc.pen., Curtea constată că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța este fondat, iar recursul inculpatului este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului R.M., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 345 alin. (2) C.proc.pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzute de art. 3201C.proc.pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și art. 3201alin. (7) C.proc.pen. potrivit cu care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în ipoteza aplicării procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, rezultând că limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea comisă sunt cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.
Prima instanță a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare, care se încadrează în limitele speciale reduse potrivit art. 3201alin. (7) C.proc.pen.
Argumentele prezentate de inculpat pentru reducerea pedepsei nu sunt relevante, în condițiile în care se invocă datele sale personale și distanța parcursă, elemente avute în vedere de prima instanță.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Inculpatul a condus autoturismul pe un drum public intens circulat, care face legătura între loc. Ovidiu și mun. Constanța, pe timp de zi, când valorile de trafic nu pot fi reduse, a circulat cu o viteză deosebit de mare - 124 Km/h, deși nu are permis de conducere, care să ateste abilitățile sale de a conduce un autoturism. Viteza mare de deplasare a autoturismului condus de inculpat, coroborată cu lipsa de experiență a inculpatului în conducerea autoturismelor, dat fiind că nu deține permis de conducere, dar și cu specificul categoriei de drum pe care a circulat, au făcut ca pericolul pentru siguranța circulației pe drumurile publice să fie semnificativ, astfel că pericolul social al faptei comise este suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare. Deși inculpatul invocă faptul că a urmat cursurile unei școli de șoferi în anul 2006, justificând în parte abilitățile sale de a conduce autoturisme, nu a făcut dovada afirmațiilor sale.
Datele personale ale inculpatului îi sunt parțial favorabile acestuia, întrucât este tânăr, studii 6 clase, are un loc de muncă, dar, pe de altă parte, are antecedente penale, fiind condamnat în anul 2006 la o pedeapsă de 1 an închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., tot pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Dat fiind că inculpatul se afla încă în cadrul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă responsabilitate, cunoscând consecințele săvârșirii unei infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
Atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaștere a faptei a determinat aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201C.proc.pen. și stabilirea unei pedepse în limite reduse cu o treime. Conduita procesuală sinceră a fost valorificată suficient de instanță în cadrul procedurii prevăzute de 3201C.proc.pen., dat fiind că s-a aplicat o pedeapsă egală minimului special care ar fi fost aplicabil în ipoteza în care nu se aplica procedura acordului de vinovăție. Acest cuantum nu se justifica, în măsura în care limitele nu ar fi fost reduse în condițiile art. 3201alin. (7) C.proc.pen.
în concluzie, ținând seama de toate aceste elemente, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului respectă criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), așa încât nu se impune reducerea acesteia.
Aplicarea dispozițiilor art. 861C.pen. privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei nu este permisă în cauză. în conformitate cu art. 83 alin. (1) C.pen., aplicabil și în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, „instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”. Sintagma „executare în întregime a pedepsei” urmărește executarea pedepsei într-un loc de deținere, așa încât prin revocarea primei suspendări nu mai este posibilă menținerea modalității de individualizare a pedepsei, în sensul suspendării condiționate sau sub supraveghere a pedepsei rezultate în urma cumulului aritmetic. Prin urmare, o nouă suspendare a executării pedepsei este exclusă tocmai ca efect al revocării.
Această interpretare a dispozițiilor art. 83 alin. (1) C.pen. a fost dată și prin Decizia nr. 1/2011 pronunțată de înalta Curte de Casația și Justiție în recurs în interesul legii. Prin decizia menționată s-a stabilit că: „Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 C. pen. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) C.pen.”
în consecință, inculpatul nu poate beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, în condițiile în care a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag.
Ca atare, criticile formulate de inculpatul R.M. nu sunt întemeiate.
Curtea constată întemeiată critica procurorului privind omisiunea primei instanțe de a face aplicarea 37 lit. a) C.pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie.
Prin sentința penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag inculpatul a fost condamnat o pedeapsă de 1 an închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., termenul de încercare fiind de 3 ani.
Potrivit art. 37 lit. a) C.pen., există recidivă pentru persoana fizică atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
în cauză sunt îndeplinite condițiile privind primul termen al recidivei postcondamnatorii - în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag, care nu cade sub incidența art. 38 C.pen., dar și cu privire la al doilea termen al recidivei postcondamnatorii - infracțiunea din prezenta cauza a fost comisă cu intenție și este pedepsită cu închisoarea mai mare de 1 an.
Inculpatul R.M. a comis fapta dedusă judecății la data de 7.12.2008, înainte de expirarea termenului de încercare stabilit de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 197/27.09.2006 a Judecătoriei Babadag, astfel că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin aceeași sentință nu a fost considerată executată, ținând seama de dispozițiile art. 86 C.pen., dat fiind că operează și dispozițiile art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Drept urmare, se impune a se reține că inculpatul a comis prezenta fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. a) C.pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat R.M. împotriva sentinței penale nr. 669/24.06.2011 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 11327/212/2011.
în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. va fi admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr. 669/24.06.2011 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 11327/212/2011.
în baza art. 38517 alin. (2) C.proc.pen. se va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând, se va face aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C.pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201C.proc.pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
în baza art. 192 alin. (2) C.proc.pen. va fi obligat recurentul-inculpat R.M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
(Judecător Marius Damian Mitea)
