FURT DE FOLOSINŢĂ. LATURA SUBIECTIVĂ.
| Comentarii |
|
Forma de vinovăţie cu care furtul se săvârşeşte este intenţia. Aceasta se deduce din reţinerea de către lege, în conţinutul infracţiunii, a scopului urmărit de făptuitor.
Art.208 alin.4 C.pen., prevede două elemente ale laturii subiective: lipsa consimţământului părţii vătămate şi scopul de a folosi bunul, nu şi de a fi trecut definitiv în posesia făptuitorului.
Aceasta se relevă, de regulă, după ce făptuitorul înapoiază bunul sau îl abandonează.
Prin sentinţa penală nr.472/27.04.0999, Judecătoria Giurgiu, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen. a dispus achitarea inculpatului C.P., pentru infracţiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.4-209 lit.e şi g C.pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din întregul material probator administrat în cauză nu a reieşit intenţia inculpatului de a folosi pe nedrept autoturismul părţii vătămate, astfel încât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, anume intenţia.
Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr.108/24.05.2000, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu împotriva sentinţei penale nr.472/1999 a Judecătoriei Giurgiu.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticându-le sub aspectul greşitei achitări a inculpatului C.P., în sensul că faptei săvârşite de acesta nu-i lipseşte intenţia.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prev.de art.3859 pct.18 C.pr.pen., Curtea a constatat că recursul este fondat.
Astfel, în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel au reţinut că inculpatul a acţionat fără intenţia de a sustrage autoturismul, acţiunea acestuia fiind determinată de dorinţa de a recupera banii pe care a afirmat că partea vătămată îi datora (chiar instanţa de apel reţine, în considerentele deciziei, că inculpatul a luat autoturismul părţii vătămate fără a avea consimţământul acesteia).
Partea vătămată a declarat constant în acest sens, că inculpatul j-a luat maşina fără a avea consimţământul său. Mai mult decât atât, inculpatul a executat violenţe psihice asupra părţii vătămate.
Din probele administrate în cauză, inclusiv şi din declaraţiile inculpatului, rezultă că acesta a folosit autoturismul părţii vătămate, fără drept, dat fiind că pretinsa datorie nu-l îndreptăţea să folosească vehiculul.
Conform art.208 alin.4 C.pen., în cazul vehiculelor fapta de furt există chiar dacă ceea ce a urmărit făptuitorul a fost nu însuşirea vehiculului, ci doar folosirea sa pe nedrept. în acest caz, obiectul furtului îl constituie valoarea de întrebuinţare a vehiculului.
în cazul infracţiunii de furt prev.de art.208 alin.1 C.pen., făptuitorul acţionează cu intenţia de a-şi însuşi bunul.
în ceea ce priveşte art.208 alin.ultim C.pen., trebuie să existe intenţia numai de a folosi bunul, nu şi de a-l trece definitiv în posesia făptuitorului, ceea ce practic s-a întâmplat şi în speţă.
în acest caz, scopul furtului nu este îmbogăţirea, profitul material al făptuitorului, ci pur şi simplu folosirea bunului, respectiv a autoturismului.
în speţă, inculpatul a luat vehiculul fără consimţământul părţii vătămate, dar nu pentru a-l trece definitiv în proprietatea sa, ci pentru a determina pe partea vătămată să aibă o anumită conduită la care el se credea îndreptăţit (respectiv, achitarea unei datorii).
în această situaţie, scopul folosirii pe nedrept, după luarea bunului fără consimţământul părţii vătămate, există, deoarece inculpatul a luat vehiculul, pe care l-a şi condus, cunoscând că acţionează contra voinţei părţii vătămate.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut că inculpatul C.P. a luat autoturismul părţii vătămate fără a avea consimţământul acesteia, în scopul de a-l folosi pe nedrept, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.4 - 209 lit.e şi g C.pen. (Judecator Anca Dicu)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1382/2000)
