Inadmisibilitatea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care se respinge cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive. Chemare în judecată (acţiuni, cereri)

Este inadmisibil recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care instanta a admis plângerea formulata împotriva ordonantei procurorului prin care s-a prelungit masura obligarii de a nu parasi localitatea,dar,instanta a modificat unele obligatii si data de la care curge masura,respingând cererea de înlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea cu masura obligarii de a nu parasi tara,ca inadmisibila.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la 30 iulie 2012, Tribunalul Gorj, a admis plângerea formulata de inculpatii P. D. D. si P. T. G. si a revocat în parte ordonanta nr. 422/P/2012 din 25.07.2012 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj, în sensul ca masura obligarii de a nu parasi localitatea va avea o durata de 30 zile, începând cu data de 03.08.2012 pâna la data de 01.09.2012, precum si în sensul ca impune inculpatilor sa nu ia legatura direct sau indirect cu expertii desemnati prin ordonanta procurorului din 12.07.2012, fiind exceptati de la interdictie expertii recomandati de catre cei doi inculpati în conditiile art. 120 alin. 3 C.pr.pen.

S-au mentinut restul dispozitiilor ordonantei de prelungire a masurii preventive.

S-a respins ca inadmisibila, cererea de înlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea dispusa prin ordonanta nr. 422/P/2012 din 25.07.2012 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj cu masura obligarii de a nu parasi tara.

Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.

Pentru a pronunta aceasta încheiere, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata sub nr. 10616/95/2012 la data de 27.07.2012 petitionarii au solicitat revocarea ordonantei nr. 422P/2012 din 25.07.2012 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj, prin care s-a prelungit masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea.

Analizând plângerea formulata în raport de motivele invocate de catre petenti, precum si din oficiu, prin prisma dispozitiilor art. 1402 C.pr.pen. combinat cu art. 145 C.pr.pen., s-a constatat ca plângerea împotriva ordonantei nr. 422P/2012 din 25.07.2012 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj este întemeiata doar în parte, iar cererea de înlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea dispusa prin ordonanta nr. 422/P/2012 din 25.07.2012 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj cu masura obligarii de a nu parasi tara este inadmisibila, pentru considerentele de fapt si de drept ce urmeaza:

Din economia dispozitiilor art. 145 alin. 2 teza a II - a C.pr.pen. a rezultat ca masura obligarii de a nu parasi localitatea se poate prelungi în cursul urmaririi penale "în caz de necesitate si numai motivat".

De asemenea, dispozitiile art. 145 alin. 2 teza a IV - a C.pr.pen. fac trimitere la aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 1402 C.pr.pen.

Din coroborarea celor doua prevederi legale, respectiv art. 145 alin. 2 teza a IV - a C.pr.pen. si art. 1402 C.pr.pen. rezulta, asadar, ca instanta dispune revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ce s-a prelungit de catre procuror atunci când prelungirea s-a dispus în mod nelegal sau când prelungirea nu este justificata.

În consecinta, în cadrul plângerii împotriva ordonantei procurorului de prelungire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea nu se poate examina daca masura preventiva a fost luata în mod legal, respectiv daca erau sau nu îndeplinite cerintele art. 143 C.pr.pen. la momentul luarii, împrejurare care s-a verificat prin hotarârile judecatoresti prin care s-a dispus initial masura, ci daca prelungirea masurii "s-a dispus în mod legal", adica s-a dispus în conformitate cu dispozitiile art. 145 alin. 2 C.pr.pen.

Revocarea ordonantei procurorului de prelungire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea în conditiile art. 1402 C.pr.pen. este o institutie procesuala diferita de aceea a revocarii masurii preventive în conditiile art. 139 alin. 2 C.pr.pen., aceasta din urma institutie procesuala impunând verificarea împrejurarii daca masura preventiva a fost luata cu încalcarea prevederilor legale sau daca nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive.

Cum, prin plângerea dedusa judecatii petentii au fixat cadrul procesual la dispozitiile art. 1402 C.pr.pen. si s-au plâns în legatura cu ordonanta procurorului de prelungire a masurii preventive, cererea nu poate fi examinata într-un alt cadru procesual, respectiv prin aplicarea altei institutii de drept procesual.

În consecinta, luând în examinare împrejurarea daca prelungirea masurii "s-a dispus în mod legal", respectiv daca au fost respectate dispozitiile art. 145 alin. 2 C.pr.pen., instanta constata ca în cauza de fata prelungirea masurii s-a facut partial în conditii de nelegalitate, ce se impun a fi îndreptate prin hotarârea instantei.

Astfel, potrivit art. 145 alin. 2 teza a III-a C.pr.pen., prelungirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea se dispune de catre procuror, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 30 de zile.

Prin încheierea nr. 47 din 04.07.2012 pronuntata de Tribunalul Gorj, definitiva prin decizia penala nr. 182 din 16.07.2012 a Curtii de Apel Craiova a fost luata masura obligarii inculpatilor de a nu parasi localitatea pentru o durata de 30 de zile.

Potrivit art. 1403 alin. 8 C.pr.pen., recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive nu este suspensiv de executare.

Pe cale de consecinta, încheierea nr. 47 din 04.07.2012 pronuntata de Tribunalul Gorj a devenit executorie înca de la data de 04.07.2012, astfel încât cele 30 de zile, calculate potrivit art. 188 C.pr.pen., se împlinesc la data de 02.08.2012, orele 24,00.

În consecinta, în mod nelegal, procurorul a dispus, pe de o parte, prelungirea masurii preventive de la data de 02.08.2012, cât timp aceasta zi este inclusa în durata de 30 de zile intrata în puterea de lucru judecat, iar pe de alta parte, ca masura sa fie prelungita pentru perioada 02.08.2012 - 01.09.2012, ceea ce înseamna 31 de zile.

Asa fiind, plângerea petentilor este admisibila sub acest aspect de nelegalitate.

Plângerea petentilor este admisibila si sub aspectul netemeiniciei rezultata din gresita aplicare a obligatiei de a nu lua legatura direct sau indirect cu toti expertii desemnati în cauza, ceea ce are drept consecinta însasi anularea dreptului petentilor, ce au calitatea de inculpati în dosarul nr. 422/P/2012, de a propune si beneficia de experti recomandati în conditiile art. 120 alin. 3 C.pr.pen.

În ce priveste însa expertii desemnati de catre procuror, prin dispozitiile art. 121 alin. 3 C.pr.pen. este reglementata împrejurarea ca partile pot da expertului explicatiile necesare numai cu încuviintarea si în conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, iar aceasta regula este valabila pentru toate partile dintr-un proces penal, fara a distinge dupa cum sunt sau nu suspuse unei masuri preventive.

În ce priveste cererea petentilor de a fi înlocuita masura dispusa de procuror prin ordonanta nr. 422/P/2012 din 25.07.2012 cu masura obligarii de a nu parasi tara, aceasta se dovedeste inadmisibila la acest moment procesual întrucât, pe de o parte, examinând legalitatea si temeinicia prelungirii masurii obligarii de a nu parasi localitatea instanta nu poate decât sa stabileasca daca prelungirea s-a facut conform dispozitiilor legale si daca este necesara, iar nu sa verifice existenta situatiei de la art. 139 alin. 1 C.pr.pen., iar pe de alta parte, înlocuirea unei masuri preventive presupune ca respectiva masura sa fie activa, în curs de executare, în timp ce ordonanta de prelungire contestata nu îsi produce înca efectele, acestea vor începe de la data de 03.08.2012.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs petentii P.D. D. si P. T. G..

P.D. D. a solicitat admiterea recursului, deoarece masura obligarii de a nu parasi tara este suficienta, el urmând sa se deplaseze în afara localitatii, având în vedere ca este presedintele filialei unui partid politic si este administratorul unei societati comerciale.

Pe de alta parte, s-a schimbat situatia de fapt, iar expertiza va stabili ce s-a întâmplat.

P. T. G. în motivare a aratat ca în mod gresit instanta de fond a respins ca inadmisibila cererea de înlocuire, având în vedere ca s-au schimbat temeiurile initiale, în prezent nu exista un prejudiciu, diferenta de bani reprezentând-o taxa pe valoarea adaugata. Totodata, nu exista indicii temeinice cu privire la a doua fapta.

Prin încheierea nr.200 din 6 august 2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova s-au respins ca inadmisibile recursurile,în motivare retinându-se urmatoarele:

Potrivit art.1403 alin.1 Cod pr.penala, numai împotriva încheierii prin care judecatorul dispune în timpul urmaririi penale luarea unei masuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea masurii arestarii preventive, învinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara.

Totodata, încheierea prin care judecatorul respinge în timpul urmaririi penale revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a masurii preventive, nu este supusa niciunei cai de atac.

Prin decizia nr.18 din 10 martie 2008 a ÎCCJ, s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se ca "dispozitiile art. 1402 din Codul de procedura penala corelate cu dispozitiile art. 1403 din acelasi cod se interpreteaza în sensul ca:

Încheierile prin care, fie judecatorul, fie instanta de judecata în cursul urmaririi penale admite plângerea împotriva ordonantei procurorului prin care se dispune luarea, prelungirea, revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea prevazuta de art. 145 din Codul de procedura penala ori a masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara prevazuta de art. 1451 din Codul de procedura penala sunt supuse caii ordinare de atac a recursului, în conditiile art. 1403 din Codul de procedura penala".

Din motivarea deciziei rezulta ca numai în cazul în care judecatorul admite plângerea împotriva ordonantei procurorului, prin care s-a dispus luarea, prelungirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau tara si dispune revocarea acestei masuri, se poate declara recurs împotriva încheierii.

În speta, desi instanta de fond a admis plângerea formulata de petenti, nu a revocat masura obligarii de a nu parasi localitatea, ci doar a stabilit ca masura va avea o durata de 30 de zile, începând cu data de 3 august 2012, pâna la 1 septembrie 2012 si a impus inculpatilor sa nu ia legatura direct sau indirect cu expertii desemnati prin ordonanta procurorului din 12 iulie 2012, fiind exceptati de la interdictie expertii recomandati de catre cei doi inculpati, în conditiile art.120 alin.3 Cod pr.penala.

Totodata, prin încheiere, s-a mentinut restul dispozitiilor ordonantei de prelungire a masurii preventive si s-a respins ca inadmisibila cererea de înlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea dispusa prin ordonanta nr.422/P/2012 din 25 iulie 2012, a Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj, cu masura obligarii de a nu parasi tara.

Prin urmare, prin încheierea recurata, nici nu s-a luat vreo masura preventiva si nici nu s-a revocat astfel de masura, modificând ordonanta în privinta datei de la care începe durata masurii si respingând ca inadmisibila cererea de înlocuire a masurii obligarii de a nu parasi localitatea, cu masura obligarii de a nu parasi tara.

Ori, potrivit art.1403 alin.1 teza a II-a Cod pr.penala, încheierea prin care judecatorul respinge în timpul urmaririi penale înlocuirea masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac.

În consecinta, tinând cont de dispozitiile art.38515 alin.1 pct.1 lit.a Cod pr.penala, recursurile au fost respinse ca inadmisibile

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Inadmisibilitatea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care se respinge cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive. Chemare în judecată (acţiuni, cereri)