Infracţiunea de înşelăciune. Jurisprudență Înşelăciune
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 425 din data de 05.10.2017
Art. 244 alin. 1 Cod penal
Infracțiunea de înșelăciune se consumă în momentul depunerii actelor falsificate la Casa Județeană de Pensii, acțiunile ulterioare de semnare a cupoanelor de pensie nemaifăcând parte din elementele constitutive ale infracțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 26.04.2017 sub nr. 655/258/2017 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MIERCUREA CIUC a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 299/04.04.2017 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
În motivarea apelului s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor dintr-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuă, în două infracțiuni de înșelăciune în stare de concurs real, încetarea procesului penal pentru prima infracțiune ca urmare a prescripției răspunderii penale și stabilirea unei pedepse pentru cea de a doua infracțiune.
Inculpata nu s-a prezentat în fața instanței de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 299/04.04.2017 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, s-au hotărât următoarele:
În temeiul disp. art.386 alin. 1 C.p.p. a fost respinsă cererea de formulată de Reprezentantul Ministerului Public având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei C.R. , dintr-o singură infracțiune de înșelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p. în două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p., cu aplic. art.38 alin. 1 C.p.
În baza disp. art.244 alin. 1, 2 C.p., cu aplic. art.396 alin. 4 și 10 C.p.p. a fost stabilită o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare pentru inculpata C.R. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
În baza disp. art.83 C.p., cu ref. la art.396 alin. 4 C.p.p. a fost amânată aplicarea pedepsei stabilite inculpatei, pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani prev. de art.84 C.p., termen care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Potrivit disp. art.85 alin. 1 C.p. rap. la art.84 alin. 2 C.p., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere :
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care ar depăși 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
A fost atrasă atenția inculpatei asupra disp. art.88 și art.89 C.p., cu ref. la art.582 C.p.p. privind revocarea respectiv anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei.
S-a făcut aplicațiunea disp. art.86 alin. 1 C.p. și s-a pus în vedere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita disp. art.86 alin. 4 C.p.
În temeiul disp. art.397 alin. 1 C.p.p. rap. la art.19 alin. 1, 2, 4 și 5 C.p.p., art.20 C.p.p., art.23 alin. 2, 3 și art.25 alin. 1 C.p.p. respectiv ale art.1349, art.1357 și art.1381 din Noul Cod Civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată și alăturată acțiunii penale de partea civilă Casa Județeană de Pensii Harghita și, în consecință, a fost obligată inculpata C.R. la plata sumei de 30.022 lei către partea civilă, cu titlu de daune materiale (din care 23.969 lei reprezentând pensie încasată necuvenit, 265 lei taxe pentru transmiterea pensiei, iar 5.788 lei dobândă aferentă, calculată până la data de 31.03.2016) precum și la plata dobânzilor aferente sumei de 23.969 lei, de la 01.04.2016 până la data plății efective, conform disp. art.180 alin. 1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În temeiul disp. art.25 alin. 3 C.p.p. rap. la art.404 alin. 4 lit. g C.p.p. și art.580 C.p.p. a fost anulată în totalitate adeverința nr.1098/06.09.2007 emisă de S.C. G. S.A. Harghita, respectiv în parte, carnetul de muncă seria ID nr.0151399 eliberat pe numele inculpatei C.R. , în ceea ce priveau mențiunile înscrise la pozițiile nr.10 - 18 referitoare la perioada 02.03.1981 - 01.03.1991 în care aceasta figura ca angajat al S.C. G. S.A. Harghita.
În baza disp. art.398 C.p.p. rap. la art.274 alin. 1 C.p.p. a fost obligată inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare către Stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea penală formulată la data de 19.06.2014, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc sub nr. 1310/P/2014, Casa Județeană de Pensii Harghita a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătura privată si uz de fals, motivat de faptul ca în urma verificărilor efectuate a rezultat ca stagiile de cotizare identificate in carnetul de munca aparținând numitei C.R. , ca fiind realizate la SC G. S.A. Harghita, in perioada 02.03.1981 - 01.03.1991 si care au fost avute in vedere la stabilirea si acordarea pensiei pentru invaliditate, iar ulterior, a pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta, nu corespund realității .
Este de precizat ca, aceeași situație referitoare la înscrierea nereala in carnetul de munca a unor mențiuni privind perioade pretins lucrate in cadrul SC G. S.A. a fost constatata si sesizata, in perioada 2013 - 2014, organelor de cercetare penala de către Casa Județeană de Pensii Harghita si in cazul altor persoane, iar dosarele astfel formate si înregistrate la Parchetul de pe lânga Judecătoria Miercurea Ciuc, printre care si cel sus-menționat, au fost reunite, prin ordonanța din data 29.08.2014 la dosarul înregistrat sub nr. 1542/P/2013 .
Prin ordonanța nr. 1542/P/2013 din 22.07.2015 a Parchetului de pe langa Judecătoria Miercurea Ciuc s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de fals in înscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 322 din Cp., cu aplic. art. 5 din Cp. si uz de fals, prev. de art. 323 din Cp., corespunzător faptelor descrise in sesizarea referitoare la C.R. ,motivat de faptul ca din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca persoana care a înscris mențiuni necorespunzătoare realității in înscrisurile depuse ulterior de C.R. la Casa Județeană de Pensii Harghita este C.A. si ca acesta a decedat, la data de 22.06.2012, precum si ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale , referitor la infracțiunea de uz de fals.
De asemenea, prin aceeași ordonanța, s-a dispus disjungerea cauzei si formarea a cate unui dosar separat pentru fiecare dintre beneficiarii de pensii nejustificate, printre care si C.R. , in vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 si 2 din C.p., cauza fiind înregistrata la Parchetul de pe langa Judecătoria Miercurea Ciuc sub nr. 1271/P/2015.
Prin Ordinul nr. 1/03.01.2017 al Prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita cauza sus-menționată a fost preluata de către aceasta unitate de parchet, fiind înregistrată sub nr. 13/277/P/2017.
Din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca, la data de 06.12.2007, inculpata C.R. a depus la Casa Județeană de Pensii Harghita cererea înregistrată sub nr. 45445 din 06.12.2007, prin care a solicitat stabilirea si acordarea drepturilor bănești, cu titlu de pensie pentru invaliditate. Împreuna cu aceasta cerere, a depus adeverința nr. 1098/06.09.2007, emisa de SC G. S.A. Harghita, prin care se atesta, in mod necorespunzător adevărului, ca C.R. a fost angajata si a lucrat in cadrul acestei societăți, in perioada 02.03.1981 - 01.03.1991, cat si carnetul de munca seria ID nr. 0151399, in care, la pozițiile 10-18, erau înscrise aceleași mențiuni nereale, referitoare la stagiul de cotizare realizat in perioada sus-menționata la SC G. S.A. Harghita.
Pe baza înscrisurilor depuse de către inculpata, Casa Județeană de Pensii a constituit dosarul de pensie si a emis Decizia nr. 152392/15.01.2008, acordarea pensiei pentru invaliditate, prin care inculpatei C.R. i-au fost stabilita si acordata o pensie in valoare de 247 lei, lunar.
Ulterior, la data de 26.02.2010 in baza acelorași înscrisuri depuse inițial in dosarul de pensie nr. 152392, inculpata C.R. a solicitat acordarea pensiei pentru limita de vârsta, iar prin Decizia nr. 152392 din 31.03.2010, emisa de Casa Județeană de Pensii Harghita, i-a fost stabilita o pensie de asigurări sociale, in cuantum de 324 lei, lunar, menționându-se ca trecerea la pensia pentru limita de vârsta s-a făcut in conformitate cu prevederile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cu menținerea cuantumului pensiei de invaliditate, acesta fiind avantajos.
Astfel, conform disp. art. 64 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 ( in vigoare la data emiterii deciziei sus-menționate), la împlinirea vârstei standard prevăzuta de lege pentru obținerea pensiei pentru limita de vârsta, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasa dintre pensii.
Pe baza verificărilor efectuate ulterior de către Casa Județeană de Pensii Harghita s-a stabilit ca mențiunile existente in înscrisurile depuse de inculpata, referitoare la perioada pretins lucrata in cadrul SC G. S.A. Harghita si avute in vedere la stabilirea si acordarea drepturilor bănești cu titlu de pensie, sunt nereale.
In acest sens, prin adresele nr. 412/02.06.2014 si, respectiv nr. 426/06.06.2014, SC G. S.A. Harghita a comunicat Casei Județene de Pensii Harghita ca din verificările efectuate in evidentele societății, inclusiv in prezenta soțului lui C.R. , persoana in cauza nu a fost identificata ca fiind salariata SC G. S.A. Harghita, in perioada 02.03.1981 -01.03.1991.
Prin adresa nr. 28197/24.08.2015, Casa Județeană de Pensii Harghita a precizat ca, fără mențiunile neadevărate înscrise in adeverința nr. 1098/06.09.2007 si in carnetul de munca aparținând inculpatei, pentru perioada 02.03.1981 -01.03.1991, la data de 06.12.2007( data stabilirii pensiei), C.R. nu ar fi beneficiat de pensie de invaliditate, întrucât nu a îndeplinit condiția legala referitoare la stagiul minim de cotizare, acela de cel puțin 12 ani si 6 luni . De asemenea, s-a precizat ca fără aceasta perioada, stagiul de cotizare realizat de C.R. a fost sub 5 ani, iar pensia încasată necuvenit de aceasta, in perioada 06.12.2007 - 31.05.2014, a fost stabilita la suma de 26.119 lei. Din prejudiciul total de 31.868 lei, cuprinzând taxa pentru plata pensiei si dobânda aferenta perioadei 06.12.2007 - 31.05.2014, s-a precizat ca s-a recuperat de la inculpata suma de 1.450 lei, rămânând de recuperat suma de 30.418 lei.
Prin aceeași adresa, Casa Județeană de Pensii Harghita a făcut cunoscut ca, in perioada anterioara datei de 01.04.2001, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, contribuția la fondul de pensii era plătită lunar de către angajatori, intr-un procent variabil calculat la fondul total de salarii realizat de către toți angajații in fiecare luna, in raport de salariile realizate, astfel ca plata contribuției la fondul de pensii s-a efectuat intr-o suma globala de către angajator, in funcție de condițiile de munca, nefiind nominalizați angajații. S-a arătat ca, in condițiile in care C.R. nu a figurat in evidentele angajatorului SC G. S.A in perioada la care s-a făcut referire, acesta nu a beneficiat de salariu si, ca urmare, angajatorul nu putea plăti contribuția aferenta la fondul de pensii.
Pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001, Casa Județeană de Pensii Harghita a precizat ca nu deține evidenta nominala a contribuțiilor la fondul de pensii, evidenta nominala a contribuabililor si a contribuțiilor fiind introdusa începând cu data de 01.04.2001, prin Legea nr. 19/2000.
Ca urmare, constatându-se ca stagiul de cotizare ( vechimea in munca) rezulta din înscrisurile depuse de către C.R. nu corespunde realității, Casa Județeană de Pensii Harghita a emis Decizia nr. 152392/17.06.2014, prin care a revocat Deciziile emise anterior, cu nr. 152392/15.01.2008 si, respectiv nr. 152392/31.03.2010 si a emis Decizie pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit de C.R. , cu titlu de pensie .
S-a reținut ca, perioada 02.03.1981 - 01.03.1991, nu constituie vechime in munca si nu se valorifica la stagiul total de cotizare, cu consecința modificării acestui stagiu realizat in sistemul public de pensii, având ca efect neîndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea pensiei pentru limita de vârsta din sistemul unitar de pensii publice.
Din coroborarea declarațiilor martorilor M.M. si C.D. rezulta ca, in perioada 1972 - 2012, numitul C.A. a ocupat funcția de inspector personal in cadrul SC G. S.A, având printre atribuțiunile de serviciu, înscrise in fisa postului, completarea, păstrarea carnetelor de munca si verificarea înregistrărilor in carnetele de munca ale angajaților societății. Totodată, martorii sus-menționați ( care ocupa funcțiile de director si, respectiv inspector personal in cadrul SC G. S.A.) au precizat ca evidentele referitoare la angajații SC G. S.A sunt arhivate si păstrate la sediul societății.
De asemenea, au făcut referire la faptul ca, in urma solicitării Casei Județene de Pensii Harghita, referitoare la efectuarea de verificări in evidentele societății cu privire la angajații acesteia, au fost verificate pontajele si foile de calcul ale salariaților, de la toate sectoarele de activitate, fiind identificate o serie de persoane care fie nu au lucrat deloc in cadrul SC G. S.A., fie au lucrat doar anumite perioade. Aceasta verificare s-a făcut si in prezenta persoanelor implicate care s-au prezentat la sediul societății , iar C.R. nu a fost găsita in nicio evidenta a societății.
In privința modului de efectuare a verificării evidentelor, martorii au declarat ca acesta s-a realizat căutând in arhiva fiecare persoana sesizata de către Casa Județeană de Pensii Harghita, din toate sectoarele de activitate : Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Bălan, Jolotca, Sfantu Gheorghe, Tomesti.
Virarea contribuțiilor la fondul de pensii s-a făcut global, iar după informatizarea contabilității societății au fost depuse la Casa de Pensii tabele, in format electronic.
Prin declarațiile date in cauza, inculpata C.R. a susținut ca nu a lucrat niciodată in cadrul SC G. S.A. Harghita si ca, in cursul anului 2007, prin intermediul unei persoane (neprecizate), a discutat cu C.A. din cadrul acestei societăți, care i-a comunicat ca ii poate elibera o adeverința pe care sa o folosească ulterior, in vederea obținerii pensiei. De asemenea a susținut ca i-a dat cartea de munca lui C.A. si ca după un timp, acesta i-a restituit-o, împrejurare in care a observat ca aceasta era completată cu mențiuni necorespunzatoare adevărului, referitoare la stagiul de cotizare efectuat in cadrul SC G. S.A. Harghita. A susținut ca, pe baza acestor mențiuni nereale, in cursul anului 2007, a depus dosarul la Casa Județeană de Pensii Harghita, in vederea acordării pensiei, pe care a primit-o lunar, în perioada 06.12.2007 - 31.05.2014. De asemenea, a precizat ca a achitat doar o parte, anume suma de 2.150 lei, din totalul de 26.119 lei, reprezentând pensie încasată in mod nelegal.
Probele administrate în cursul urmăririi penale se coroborează declarațiile inculpatei date atât în faza de urmărire penală (f.nr.100, 101, 103, 104 d.u.p.) cât și în fața instanței, cu ocazia cercetării judecătorești (f. nr.9, 10), aceasta recunoscând săvârșirea faptei.
În drept, fapta inculpatei C.R. care, în perioada 06.12.2007 -17.06.2014, a indus în eroare reprezentanții Casei Județene de Pensii Harghita, prin folosirea unor înscrisuri ( adeverința nr. 1098/06.09.2007, emisa de SC G. S.A. si carnetul de munca seria I.D. nr. 0151399) care atestau necorespunzător adevărului ca, în perioada 02.03.1981 -01.03.1991, a lucrat în cadrul SC G. S.A. Harghita, în scopul obținerii unor drepturi bănești cu titlu de pensie, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 26.119 lei, realizează condițiile tipicității infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.244 alin. 1, 2 C.p.
Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea de inducere în eroare a reprezentanților părții civile Casa Județeană de Pensii Harghita prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase și prin folosirea unei calități mincinoase (și anume, că inculpata ar fi fost angajata S.C. G. S.A. Harghita în calitate de operator fluide la foraj), în scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust (pensia acordată în sistemul public), cauzându-se astfel o pagubă materială părții civile în valoare de 26.119 lei, fiind astfel încălcate relațiile sociale cu caracter patrimonial care implică încrederea și buna credință a celor ce intră în asemenea relații, între cele elemente menționate existând o legătură de cauzalitate certă, directă și neîntreruptă.
În realizarea scopului urmărit, și anume, obținerea unor drepturi bănești necuvenite, cu titlu de pensie, inculpata a solicitat părții civile Casa Județeană de Pensii Harghita, la data de 06.12.2007, pe baza unor înscrisuri care atestau o situație de fapt nereală, acordarea pensiei, în condițiile în care aceasta cunoștea că nu îndeplinea condițiile legale în acest sens și, ca atare, a indus în eroare reprezentanții părții civile.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut fără niciun dubiu vinovăția inculpatei sub forma intenției directe (art.16 alin. 3 lit. a C.p.), aceasta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui.
Întrucât de esența stabilirii și acordării drepturilor bănești cu titlu de pensie este ca plata acestora se face periodic (lunar) și pe o durată nedeterminată, rezulta că inducerea în eroare realizată de inculpată a persistat pe întreaga durată de timp, cuprinsă între momentul în care a început plata pensiei prin decizia nr.152392/15.01.2008 și până în momentul în care s-a stabilit caracterul nereal al mențiunilor din cuprinsul înscrisurilor în baza cărora inculpata a solicitat stabilirea și acordarea pensiei, cu consecința revocării deciziilor emise anterior. S-a constatat, așadar, că infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită de inculpată în formă continuă, acțiunea ce constituia elementul material al laturii obiective prelungindu-se în timp, până la momentul epuizării, aceasta din urmă datorându-se intervenției unei forțe contrare care are ca sursă intervenția autorității. Infracțiunea continuă dedusă judecății era una permanentă deoarece activitatea infracțională s-a desfășurat fără întrerupere și care nu a necesitat intervenția inculpatei pentru prelungirea acesteia. Prin urmare, infracțiunea fiind consumată la data de 15.01.2008 (data emiterii deciziei prin care s-a acordat pensia) și epuizată la data de 17.06.2014 (data emiterii deciziei prin care s-a revocat decizia de acordare respectiv de recalculare a pensiei), s-a constatat că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
Instanța nu a putut primi susținerile Reprezentantului Ministerului Public în sensul că inculpata ar fi comis două infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prima în perioada 2008 - martie 2010, iar cea de-a doua în perioada martie 2010 - iunie 2014 întrucât, pe toată perioada reținută în actul de sesizare (06.12.2007 - 17.06.2014) acțiunea ce constituia elementul material al laturii obiective s-a prelungit iar această prelungire se datora naturii acțiunii ce constituia elementul material al laturii obiective. Inculpata a indus în eroare partea civilă prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine un folos patrimonial injust iar prin aceasta a cauzat o pagubă părții civile, pagubă care s-a produs treptat în timp. Nu se putea susține că pentru prima perioadă (2007 - 2010) s-ar fi împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale deoarece în toată această perioadă inculpata a încasat necuvenit o sumă de bani cu titlu de pensie, săvârșind lunar acte de executare, prin semnarea, în fiecare lună, a cuponului de pensie, cu ocazia încasării acesteia.
Pentru motivele de mai sus instanța, în temeiul disp. art.386 alin. 1 C.p.p. a respins cererea de formulată de Reprezentantul Ministerului Public având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei C.R. , dintr-o singură infracțiune de înșelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p. în două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art.244 alin. 1, 2 C.p., cu aplic. art.38 alin. 1 C.p.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că, din probele administrate în cauza penală de față rezulta, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecății exista, constituia infracțiunea prev. și ped. de art.244 alin. 1, 2 C.p. și a fost săvârșită de inculpată, respectiv că erau îndeplinite condițiile prev. de art.83 - 90 C.p., făcând aplicațiunea disp. art.396 alin. 4 C.p.p., stabilind, în consecință, acesteia o pedeapsă.
La stabilirea și individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 C.p., raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, prin aplicarea următoarelor criterii : împrejurările si modul de comitere a infracțiunii precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valorile sociale ocrotite, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit, natura si frecvența infracțiunilor care constituiau antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiala si socială.
Întrucât inculpata a recunoscut în totalitate învinuirea, adică săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța, văzând și disp. art.375 rap. la art.374 alin. 4 C.p.p., a constatat că aceasta beneficia de prevederile art.396 alin. 10 C.p.p., i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoare între limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, reduse cu 1/3, și anume, între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.
Instanța a constatat că în cauza penală nu erau incidente circumstanțe atenuante în beneficiul inculpatei. Astfel, în raport de modalitatea concretă de săvârșire respectiv de circumstanțele reale ale infracțiunii precum și de obiectul cauzei, s-a constatat că era exclusă de plano incidența vreunei circumstanțe atenuante legale prev. de art.75 alin. 1 C.p.
De asemenea, s-a constatat că nu au putut fi reținute nici disp. art.75 alin. 2 lit. a C.p. întrucât nu se putea reține vreun efort depus de inculpată pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii în condițiile în care activitatea infracțională a acesteia a încetat din motive independente de voința sa (sesizarea inducerii în eroare de către persoana vătămată). Totodată, nu s-a identificat în cauza de față vreo împrejurare legată de faptă (și nu de persoana inculpatei) de natură să diminueze gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatei, stare de lucruri care excludeau, așadar, și incidența disp. art.75 alin. 2 lit. b C.p.
Pentru motivele de mai sus, instanța, ținând seama de modalitatea concretă de executare a activității infracționale, de circumstanțele reale ale comiterii faptei, de gradul de pericol social al acesteia precum și față de circumstanțele personale ale inculpatei (persoană fără antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar aflată la f. nr.97 d.u.p.), a aplicat acesteia o pedeapsă în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare (astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării în cauză a disp. art.396 alin. 10 C.p.p.) însă ușor peste acest minim, ținând seama de perioada îndelungată în care infracțiunea de înșelăciune a fost săvârșită în formă continuă (02.03.1981 - 01.03.1991), și anume, o pedeapsă de 10 luni închisoare, considerând că această pedeapsă era echilibrată și că răspundea, în concret, principiului proporționalității și nevoilor reeducării, îndeplinind și scopul preventiv.
Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatei, instanța a constatat că nu erau îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.80 C.p. pentru renunțarea la aplicarea pedepsei, în special cele privitoare la gravitatea redusă a infracțiunii, la modul și împrejurările în care a fost comisă respectiv posibilitățile reale de îndreptare ale inculpatei.
În schimb, în cauză erau îndeplinite condițiile prev. de art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei, în sensul că, s-a stabilit o pedeapsă de 10 luni închisoare, inculpata nu avea antecedente penale (f.nr.97 d.u.p., și-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității (f. nr.9, 10), iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii precum și de posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu era imperios necesară, dar se impunea supraveghere conduitei acesteia pentru o perioadă de timp determinată. De asemenea, s-a constatat că în cauză nu exista vreun impediment pentru amânarea aplicării pedepsei dintre cele prevăzute de art.83 alin. 2 C.p.
În raport de împrejurarea că inculpata se află la primul conflict cu legea penală și a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal instanța a constatat că o soluție de amânare a aplicării pedepsei, astfel cum s-a motivat mai sus, era suficientă din perspectiva reeducării inculpatei, neimpunându-se în mod necesar o soluție de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât inculpata avea vârsta de 66 de ani, iar în aceste condiții, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității (obligatorie în cazul condamnării cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) ar fi de natură să-i creeze unele dificultăți de ordin fizic.
Persoana vătămată Casa Județeană de Pensii Harghita, în termen legal, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.022 lei daune materiale, din care 23.969 lei reprezentând pensie încasată necuvenit, 265 lei taxe pentru transmiterea pensiei iar 5.788 lei dobândă aferentă pensiei încasate necuvenit până la data de 31.03.2016 (f.nr.85 d.u.p.).
În susținerea cererii de constituire de parte civilă a depus la dosar copia Deciziilor nr.152392/15.01.2008, nr.152392/31.03.2010, nr.152392/17.06.2014 precum și adresele nr.28197/24.08.2015 și nr.12983/05.04.2016 privind modalitatea de calcul a prejudiciului cauzat (f n.r.73 - 75, 85, 87 d.u.p.).
În privința acțiunii civile formulate și alăturate acțiunii penale, potrivit celor expuse mai sus, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art.19 alin. C.p.p., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală (art.1349, art.1357 și art.1381 din Noul Cod Civil), cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile acțiunii penale fiind expres reglementate în C.p.p.
Cu privire la calitatea procesuală a persoanei vătămate Casa Județeană de Pensii Harghita, instanța, în raport de situația de fapt expusă mai sus,văzând și disp. art.84 alin. 1 C.p.p. rap. la art.79 C.p.p. a constatat că aceasta are calitatea procesuală de parte civilă, fiind persoana care a suferit o vătămare materială prin fapta penală comisă de inculpată.
Instanța a constatat că erau îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1349, art.1357 și art.1381 din Noul Cod Civil, respectiv faptă ilicită de înșelăciune comisă de inculpată; producerea unui prejudiciu material în patrimoniul părții civile, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția inculpatei, fapta fiind săvârșită cu intenție directă (în forma prev. de art.16 alin. 3 lit. a C.p.).
Referitor la cuantumul daunelor materiale solicitate de către partea civilă, instanța a constatat că inculpata, cu ocazia audierii sale în fața instanței nu a contestat natura și întinderea prejudiciului, arătând că era de acord să achite suma de bani solicitată de partea civilă (f.nr.10 verso), având loc așadar o recunoaștere a pretențiilor civile, stare de lucruri care a atras incidența disp. art.23 alin. 2, 3 C.p.p., text de lege care a scutit instanța de administrarea de probe cu privire la întinderea pretențiilor civile, având în vedere principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil.
Instanța a mai reținut și faptul că, potrivit prevederilor art.180 alin. 1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar, s-a recupar de la acesta, de la data primei plăți a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului. Astfel fiind, întrucât partea civilă, cu ocazia formulării pretențiilor civile, a calculat dobânzile aferente pensiei încasate necuvenit până la data de 31.03.2016 (f.nr.85 d.u.p.), instanța, în temeiul textului de lege anterior menționat a obligat inculpata și la plata dobânzilor aferente sumei de 23.969 lei (pensia încasată necuvenit), de la 01.04.2016 până la data plății efective.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar l-a gasit fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la stabilirea pedepsei închisorii și la amânarea aplicării acesteia, criticabilă fiind încadrarea juridică data faptelor prin rechizitoriu și menținută de judecătorul fondului.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, a considerat că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
În acord cu prima instanță, a constatat că declarația de recunoaștere dată de inculpată în cadrul procedurii instituite de disp. art. 375 alin. 1, 2 C. pr. pen se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, - plângerea penală formulată de Casa Județeană de Pensii Harghita - f.55-56
- adresa nr. 412/02.06.2014, emisa de SC G. S.A. Harghita - f. 59
- adresa nr. 426/06.06.2014, emisa de SC G. S.A. Harghita - f.60
- copia cererii formulate de C.R. la data de 06.12.2007, privind acordarea pensiei pentru invaliditate - f.61
- copia adeverinței nr. 1098/06.09.2007, emisa de SC G. S.A. - f. 62
- copia carnetului de munca seria I.D nr. 0151399, aparținând lui C.R. - f. 63-70
- copia Deciziei nr. 152392/15.01.2008 - f. 71
- copia cererii formulate de C.R. la data de 26.02.2010, privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta - f. 72
- copia Deciziei nr. 152392/31.03.2010 - f. 73
-copia Deciziei nr. 152392 din 17.06.2014, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie - f. 74
- copia Deciziei nr. 152392/17.06.2014, privind revocarea Deciziilor emise de Casa Județeană de Pensii Harghita la data de 15.01.2008 si, respectiv la data de 31.03.2010-f. 75
- declaratie martor C.D. - f. 76-79
- declaratie martor M.M. - f. 80 -83
- adresa nr. 12983/05.04.2016, emisa de Casa Județeană de Pensii Harghita- f. 85
- adresa nr. 28197/24.08.2015, emisa de Casa Județeană de Pensii Harghita - f. 87
-adresa nr. 6758/19.08.2015, emisa de I.T.M. Harghita - f. 88
- fișa cazier judiciar - f. 97
- declarație inculpata - f. 100-101
- declarație suspecta - - f. 103-104
De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată de parchet.
O primă critică adusă de parchet este aceea a greșitei încadrări juridice dată faptei de către prima instanță.
Analizând acest motiv de nelegalitate, Curtea a constatat că, într-adevăr, instanța de fond în mod greșit a reținut săvârșirea infracțiunii în formă continuă.
Infracțiunea continuă presupune existența unei acțiuni sau inacțiuni în chip natural, chiar după consumare, până când încetează activitatea infracțională.
Acea acțiune sau inacțiune însă trebuie să constituie elementul material al infracțiunii, or în cazul infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. l C. pen. elementul material al acesteia constituie o faptă de inducere în eroare a unei persoane. Astfel, semnarea cuponului de pensie, în mod evident nu ar putea fi considerată ca fiind un act de executare, respectiv ca fiind elementul material al infracțiunii de înșelăciune, având în vedere pe de o parte că această faptă nu a fost săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, dar pe de altă parte și faptul că această acțiune nu poate fi asimilată depunerii actelor falsificate la Casa Județeană de Pensii Harghita, acțiunea prin care a fost indusă în eroare persoana vătămată
Nu îmbrățișăm nici opinia conform căreia infracțiunea de înșelăciune s-a săvârșit în mod continuat, prin fiecare plată efectuată lunar de către Casa județeană de Pensii Harghita, aflându-se astfel în prezența atâtor acte materiale, câte luni de plată au existat, prin existența unor acte comisive prin inacțiune din partea inculpatei.
Conform art. 35 al. 1 C.pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Prin săvârșirea unei infracțiuni în mod continuat trebuie să existe mai multe acte de executare, acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, dar în prezenta cauză a constatatat doar două acțiuni din partea inculpatei, în anul 2007 și respectiv în anul 2010.
Menționăm de asemenea că fiecare inacțiune lunară a inculpatei nu prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, prin fiecare omisiune a sa și anume aceea de a lăsa ca pensia obținută și apoi majorată în baza unor acte false, să fie virată în contul său, întrucât prin acest mod nu induce în eroare în fiecare lună Casa Județeană de Pensii Harghita prin pasivitatea sa, ci prejudiciul se perpetuează prin trecerea timpului, infracțiunea nefiind continuată sau continuă.
Nu putea fi reținută nici săvârșirea infracțiunii în mod continuat prin raportare la cele două acte materiale din 2007 respectiv 2010, având în vedere lipsa rezoluții infracționale unice ce rezultă din timpul îndelungat scurs între cele două acte, dar și din faptul că, din probele administrate nu rezultă că inculpata nu a prevăzut sau a urmărit în 2007 că în 2010, va solicita în baza acelorași acte schimbarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă
Nu în ultimul rând, nu putea fi reținută ca infracțiunea de înșelăciune să fie o infracțiune progresivă, având în vedere că acesta presupune o acțiune săvârșită cu intenție peste care să se suprapună un rezultat produs din culpă sau praeterintenție.
Astfel, s-a constatat că ne aflăm în prezența a două infracțiuni distincte de înșelăciune, fapte prev. și ped. de art. 244 al. 1 și 2 C.pen., care s-au consumat în momentul când acțiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reușit să-1 determine pe cel amăgit să ia o dispoziție patrimonială prin care s-a creat o situație de fapt păgubitoare lui. Or aceste momente sunt momentele emiterii dispozițiilor de către Casa Județeană de Pensii Harghita, în baza cărora au fost plătite pensiile către inculpată, 15.01.2008, respectiv 31.03.2010.
Așadar, corecta încadrarea juridică a faptelor era cea a săvârșirii de către inculpată a două infracțiuni de înșelăciune în stare de concurs real, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen, cu aplic. art. 38 alin. 1 C. pen.
Raportat la data săvârșirii faptelor, respectiv 06.12.2007 și 26.02-2010, Curtea a constatat că față de prima faptă s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, acela de 5 ani, prev. de art. 154 alin. 1 lit. d C. pen, respectiv acesta s-a împlinit la data de 06.12.2012.
Raportat la atele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că Plângerea formulată de Casa Județeană de Pensii Harghita (filele 55 și urm. din dos. urm. pen) a fost formulată la data de 19.06.2014 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc la data de 01.07.2014 și abia ulterior acestei date a fost începută urmărirea penală, adică după data de 06.12.2012, când era intervenită prescripția răspunderii penale, astfel încât în cauză nu devin incidente disp. art. 155 alin. 4 C. pen privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
Așadar, se impunea schimbarea încadrării juridice a faptelor, încetarea procesului penal pentru prima faptă ca urmare a prescripției răspunderii penale.
Reanalizând criteriile prev. de art. 74 C. pen, s-au reținut cele avute în vedere de judecătorul fondului și s-a apreciat că stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării acesteia, este suficientă pentru a-i atrage atenția inculpatei asupra gravității și urmării acțiunii sale, menținând dispozițiile privind soluționarea laturii civile și cele privind nularea înscrisurilor.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, a fost admis apelul declarat de PARCHETUL de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinței penale nr. 299/04.04.2017 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen a fost desființată parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune în formă continuă, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen în două infracțiuni de înșelăciune în stare de concurs real, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C. pen cu reținerea art. 38 alin. 1 C. pen.
În baza art. 396 alin. 1, 6, 10 rap. la art. 17 alin. 2 și art. 16 lit. f C. pr. pen s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei C.R. pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1, 2 b C. pen (fapta din 06.12.2007), cu aplic. art. 375 alin. 1 C. pr. pen.
În baza art. 396 alin. 1, 4, 10 C. pr. pen s-au stabilit în sarcina inculpatei C.R. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1, 2 b C. pen (fapta din 26.02.2010), cu aplic. art. 375 alin. 1 C. pr. pen.
În baza art. 83 C. pen s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită inculpatei prin prezenta decizie, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prev. de art. 84 alin. 1 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 rap. la art. 84 alin. 2 C. pen, pe durata termenului de supraveghere, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere :
a) se va prezenta la Serviciul de probațiune Harghita, la datele fixate de acesta;
b) va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) va comunica schimbarea locului de muncă;
e) va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 88 și art. 89 C. pen privind revocarea, respectiv anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei.
S-a facut aplicațiunea art. 86 alin. 1 C. pen și vom pune în vedere Serviciului de Probațiune Harghita disp. art. 86 alin. 4 C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
